2,791 matches
-
București. Se afla de față și ministrul Voicu Nițescu. După amiază, Mihai, însoțit de col. Grigorescu, col. Pălăngeanu și de „doi camarazi de clasă” asistă la matineul Operei Române, un spectacol cu Aida. După spectacol, Mihai „s-a dus cu camarazii la ceai”. Sâmbătă, 25 martie. Presa din țară reproduce articolul intitulat Marele Voevod al României e un elev bun, publicat în ziarul francez „L'Intransigeant” de către corespondentul său la București. Joi, 6 aprilie. În comuna Pasărea se ține serbarea Sădirii
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de tatăl său, de președintele Consiliului de Miniștri, Al. Vaida-Voievod, miniștri și înalți demnitari civili și militari. Mai erau prezenți: însărcinatul cu Afaceri al Franței la București (profesorul de franceză al lui Mihai), membri ai Casei Regale și cei opt camarazi de clasă. La coborârea din tren, Mihai a fost îmbrățișat de rege, „a făcut cerc cu cei prezenți”, apoi a plecat spre Palat cu tatăl său. „Marele Voevod a condus mașina până la palatul din Calea Victoriei”. Câteva zile înainte de 14 iunie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu trenul de la Florența. Era însoțit de gen.n. Condeescu și col. Tr. Grigorescu. În Gara de Nord, a fost întâmpinat de gen. C. Ilasievici, mareșalul Palatului, preot prof. Nae Popescu, gen. Papazoglu, comandantul Pieței București, col. Pălăngeanu, chestorul V. Daschievici și camarazii de clasă ai lui Mihai. Duminică, 11 februarie. Mihai a asistat la slujba liturghiei la biserica Sf. Vasile din Calea Victoriei. Marți, 27 martie. După amiază, Mihai îl însoțește pe tatăl său la vânătoare în pădurea Scroviștea. De la București s-au
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
conversație și maniere de adult, susține o conversație cu mult haz. Numai cu tatăl său era ,,cam reținut”. Carol spera să-i treacă, „ultima etapă de jenă”. Vineri, 28 mai. Pierderea lui Dan Mavros, coleg de clasă și prieten, ,,bun camarad, bun elev”, cu cele mai mari nădejdi de afirmare în viață, după cum considera Carol al II-lea, îl îndurerează profund pe Mihai. Sâmbătă, 29 mai. Dimineața, la Școala Palatină, părintele Popescu, profesor al școlii, și Preda Fundățeanu, directorul de studii
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nădejdi de afirmare în viață, după cum considera Carol al II-lea, îl îndurerează profund pe Mihai. Sâmbătă, 29 mai. Dimineața, la Școala Palatină, părintele Popescu, profesor al școlii, și Preda Fundățeanu, directorul de studii, au vrut să vorbească elevilor ,,de camaradul lor” decedat, dar n-au putut, i-au podidit lacrimile. Mihai trebuia să se deplaseze la Sinaia, unde se afla regele. Înainte de plecarea din București, Mihai a fost la capela cimitirului, unde era depus corpul lui Dan Mavros. ,,La 5
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
le trimisese în decursul relației lor. Seara, Carol discută cu Nicolae Malaxa să-l lase pe fiul său, Costache, „să meargă cu noi cu iahtul, căci, după decepția ce o va avea Mihăiță din cauza Yvonichii, e bine să aibă un camarad cu el”. Apoi, au vizionat filmul Nurse in prison. Vineri, 21 iulie. La ora 930, Carol, însoțit de Duduia și Mihai, s-a îmbarcat pe iahtul „Luceafărul”, la Constanța. Au făcut turul Insulei Șerpilor și au revenit la țărm. Seara
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai întâi a Școlii generale nr. 1 din Suceava, apoi a Liceului "Ștefan cel Mare", tot din Suceava, șefă de promoție, olimpică. Toată copilăria am muncit performant, am învățat și am câștigat și un ban pentru cărți, am fost un camarad bun pentru mulți copii colegi și am fost dintotdeauna un suflet generos, amic de încredere. Dacă primeam o jucărie, o dădeam altora. Eu aveam ceva matern față de ceilalți copii, ca și cum mă simțeam responsabilă pentru ei, de aici mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un romantism revoluționar pur aveau altă măsură decât puterile lor și felul lor de a înțelege. Fie pe mulți nu-i țineau curelele, fie, în sfârșit, se dumireau ce fusese loviluția și, în virtutea vechilor state de plată, se atașau vechilor camarazi. Explicabil, Revoluția nu crease peste noapte nici oameni noi și nici caractere! În acest context, sub forme de deghizament criptocomuniste meșteșugite, vechii culturnici reveneau masiv în scenă, sub Ion Iliescu, împroșcând din greu cu noroi. Toți care vroiau să construiască
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poate că și aceste câteva fraze vor trezi interesul cititorului avizat pentru această carte. Chiar și titlul cărții are o semnificație anume Mircea Popescu, un cărturar, un ziarist, o conștiință. Noi am preluat aceste cuvinte de la Virgil Ierunca, prietenul și camaradul lui Mircea Popescu întru jurnalism și promovare a culturii române. Cartea am lansat-o la București, la Muzeul Literaturii Române, avându-i printre cei care au prezentat-o pe Sorin Alexandrescu, prefațatorul ei, pe Constantin Eretescu, din SUA și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule. În noiembrie 1948, Cobîlaș a intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de seara până dimineață și lăsați într-o baltă de sânge, iar Bordeianu spune că nu avea nici o parte din corp care să nu-l usture sau să-l doară. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat cu camarazii lui, pentru că fața îi era tumefiată și nici nu își aduce aminte toate bătăile, întrucât a stat leșinat multă vreme. Dimineața au fost cu toții bătuți din nou și nu au primit mâncare. Virgil Bordeianu i-a spus că va fi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vieții sociale și că dorește să facă ceea ce a făcut profesorul Rogojeanu la Aiud în 1945. Practic, el urmărea doar eliberarea deținuților politici din închisoare. Cobîlaș i s-a împotrivit lui Bogdanovici, spunându-i că este incorect și necinstit față de camarazii lui și față de regim, iar după această dispută cei doi nu și-au mai vorbit deloc. Întrebat în anchetă ce crede despre liderii acțiunii, a afirmat că, după părerea lui, Țurcanu era sincer, pe când Bogdanovici era doar oportunist, deși foarte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
invitat să mă supun marelui experiment. Pe el îl alesese Shri Mataji să mă scoată din ignoranță... Fără să vreau, de Geo mă simțeam cel mai apropiat și-i căutam privirea de fiecare dată când mă simțeam nesigur între noii camarazi, sau să-i obțin aprobarea mută la vreo afirmație ceva mai avântată. De-a lungul anilor, relația noastră de frăție spirituală a trecut prin mai multe faze, când mai fericite, când... mai puțin plăcute... după cum exaltau de mândrie sau se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Deocamdată sunt vreo nouă candidați la funcția supremă în stat, foarte mulți pe partea de centru-dreapta și doar unul singur, Victor Ponta, pe partea stângă a eșichierului politic. Nu știu TĂriceanu unde se află. E o anexă, zic foștii lui camarazi, a lui Victor Ponta. Dar nu numai viața politică româ‑ nească este tulburată de aceste candidaturi, de aceste fărâmițări ale dreptei, ci întreaga lume sau cel puțin lumea din preajma noastră. Cum este criza din Ucraina. Sau recesiunea în care intră
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
va mai apare!” De acum erau cunoscute de către săteni numele publiciștilor: Șerban Grigorovici, dr. Vasile Gheorghiu, Adrian Olinic , Ștefan Năchescu, S. Silcovan, Ilie Dugan. Liviu C. Tcaciuc, Căpitan D.T. Răteanu cu versurile „Dulcei Bucovine” le adusese mereu în casă amintirea camaradului lor sublocotenent I. Grămadă mort la Cireșoaia în 1917 în fruntea unității sale din Regimentul 8 Vânători, pe care o conducea la atac: „Unirea cea sfântă te cheamă-n livadă; Ascultă cum buciume sună! Feciorii ți-adună ; te-ndeamnă Grămadă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1937 devine director - a publicat versuri și proză, cronică literară și teatrală, de teologie, știință, muzicală, plastice, eseuri, însemnări, revista revistelor. Parte din articolele publicate făceau apologia doctrinei fasciste, iar unele expresii din texte spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea creatoare va deveni din nou o forță impersonală în slujba unui cuget colectiv.” Sextil
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
George Macrin, păreau materiale de adâncime, unele cuminți, neofensive, dar doctrinare. Cititorul neavizat păstra un semn de întrebare chiar de la nr.1.5. 1936, când la rubrica redacțională, i se spusese: „cărțile, revistele și manuscrisele se vor trimite pe adresa camaradului prof. Liviu Rusu” și că „secretariatul revistei e făcut de camaradul Mircea Streinul”... Se dumirește pe deplin când, ulterior, citește articolele: „Poezia legionară, de Mircea Streinul „Ce este cântecul legionar” de Liviu Rusu, „Cranii de lemn” de Ion I. Moța
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cititorul neavizat păstra un semn de întrebare chiar de la nr.1.5. 1936, când la rubrica redacțională, i se spusese: „cărțile, revistele și manuscrisele se vor trimite pe adresa camaradului prof. Liviu Rusu” și că „secretariatul revistei e făcut de camaradul Mircea Streinul”... Se dumirește pe deplin când, ulterior, citește articolele: „Poezia legionară, de Mircea Streinul „Ce este cântecul legionar” de Liviu Rusu, „Cranii de lemn” de Ion I. Moța, „Disponibilitatea legionară” de Stere Mihalexe. 397 În numărul 1.12.1936
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe deplin când, ulterior, citește articolele: „Poezia legionară, de Mircea Streinul „Ce este cântecul legionar” de Liviu Rusu, „Cranii de lemn” de Ion I. Moța, „Disponibilitatea legionară” de Stere Mihalexe. 397 În numărul 1.12.1936 se citește: „La înmormântarea camaradului Gheorghe Grigor” cu redarea cuvântărilor rostite la înhumare de prof. univ. dr. Traian Brăileanu, prof. dr. Constantin Zoppa, articolul „Iarăși o jertfă: Gheorghe Grigor” de Mircea Steinul, în care legionarismul și Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
totuși până în 1938, ianuarie... Au folosit tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Palatul Național,Cernăuți. Primele numere însă au fost tipărite la Rădăuți. După 1 septembrie 1936 redacția și administrația Iconarului au funcționat în strada Dragoș Vodă nr.9, în Cernăuți, acasă la camaradul, dl. prof. Liviu Rusu. (Formatul 24x32 cm). * 398 „... o vorbire încâlcită, pestriță, o goană după neologisme, pe de o parte, și după arhaisme, pe de altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
număr e consacrat exclusiv Congresului anual care a avut loc în ziua de 16 iunie a.c. la care președintele secției noastre, neputând lua parte, reținut fiind de interese pur profesionale, a adresat colegilor bucovineni, cu această ocazie, următoarea telegramă: „Urăm camarazilor bucovineni izbândă pentru a se arăta vrednici de înaintașii pe care, spre recunoștința, îndemnul și mândria învățătorimii din România Mare, îi comemorează astăzi.” Gh. Vierescu 1 (Din revista Învățătorimea vasluiană, anul I, nr.6, iunie 1935) Volkswille (Voința poporului) Volkswille
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adunaseră cei de la Securitate în timpul anchetelor. Urma demascarea internă, cu mult mai bogată și mai prețioasă în date pentru Securitate. Cel schingiuit demasca pe cei care i-au fost alături, l-au sprijinit pentru a rezista regimului din detenție prieteni, camarazi de celulă, personal administrativ al închisorii, anchetatori sau milițieni vag binevoitori etc. Cele două etape, prin informațiile furnizate, aduceau servicii de nesperat, în condițiile unor anchete obișnuite, Securității; îi permitea arestarea elementelor dușmănoase din afară și eliminarea din administrația internă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu și la Pitești. Cum precizează autorul Amaliei și alte făpturi: "La Siguranță aveai un singur anchetator, maximum doi. Te puteau plesni din cel mult două părți. Dar să sară 20-30 de oameni dintr-o dată pe tine!... Și cine? Tocmai camarazii tăi de suferință și de idei, care n-o făceau pentru că asta le era meseria și trebuia să le meargă salariul, ci o făceau cu osîrdie, ca să-l convingă pe Țurcanu și să se convingă unul pe altul că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
S. Crohmălniceanu". Astăzi, Nina Cassian își publică jurnalul scris în perioada stalinistă, în vremea cînd era una din principalele promotoare ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare" și ideologice din acea perioadă. Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca stalinismului în floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
legătură cu politica. Speriat de comunism, a plănuit cu alții să treacă granița. Va fi arestat pe 3 aprilie 1948, împreună cu alți 41, toți bănuiți că ar vrea să fugă din țară. Vasile Iordăchescu văzînd "tratamentul" la care erau supuși camarazii săi își recunoaște vina așa că scapă cu mai puțină bătaie s-a ales, cum singur spune, doar cu: unghii smulse, iar nasul e sucit ca la buhai. Condamnat la 12 ani, după recurs rămîne și execută numai 5 ani. Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]