6,140 matches
-
speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în care ar fi luat-o spre slujba lui, spre Școala Specială nr. 2, ca și cum războiul ăla ar fi izvorât de-acolo, ca să se învolbureze și să dea în clocot aici. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era ci și terminată. Ceaușescu fusese alungat. În zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
familiale, iar firimiturile de la masa lor îmbelșugată rămâneau să fie legumite de ceilalți salariați ai școlii și de către copii. Ceva de ochii lumii, o mânjeală, acolo, trebuia să le rămână și copiilor. Că doar cum se numeau acareturile alea din camioane, dacă nu ajutoare umanitare pentru copii. Orfanii, vezi, cei mai oropsiți dintre oropsiții regimului Ceaușescu, dintre care chiar unii de aici, din școală, au fost omorâți la Revoluție. Copiii noștri, mă rog, ai statului, ai tuturor și ai nimănui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi îngrășat. E nevoie de timp și stăruință ca să te îngrași, nu faci curul mare de azi pe mâine, și cât să mai fi durat sărbătoarea Crăciunului ăluia? Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lire; era proprietatea Consiliului Local din Chalk Farm și funcționa cu un buget minimal, În ton cu tendințele modei. Decoratorii care se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sale caracteristice. — Ce? l-am Întrebat, inevitabil. Totul În regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație. La ce te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între noi, iar el nu se grăbea să iasă de acolo. Mormăi ceva ce n-am reușit să Înțeleg. Realizasem deja că Brian mă urmărise de când plecasem de la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost azi după-masă?” Prin urmare, știa despre Anna. În asemenea clipe aș fi dorit ca tata să nu înțeleagă nici o boabă italienește. Poate acum trebuia să fug și eu, ca Huck și ca Tom. Precis m-ar fi căutat, cu camionul lui Pietro și cu bicicleta lui signor Giovanni. La rugămintea lui Paolo, papa s-ar fi arătat la fereastră și ar fi vorbit în mai multe limbi, chemând lumea să pornească în căutarea mea. Când în sfârșit ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau carne pentru partid. „În țara noastră se face revoluție permanent. Trebuie să fim vigilenți cu capitaliștii, altfel riscăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau carne pentru partid. „În țara noastră se face revoluție permanent. Trebuie să fim vigilenți cu capitaliștii, altfel riscăm să ne bombardeze cu antricoate și cu Nutella”, glumea tata cu Pietro. La douăsprezece ne întorceam acasă. În vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
învățat omul să aprindă un foc. Dacă acele două lucruri sunt un bărbat și o femeie, apar copiii. Tata mi-a lăsat mâna din strânsoare, abia după ce am ajuns în stradă. De cealaltă parte a străzii ne aștepta Pietro cu camionul. El și cu tata și-au dat mâna. De spus nu și-au spus nimic, însă tata zâmbea și asta era de ajuns. Tata putea să aibă mult farmec, când totul mergea ca pe roate. Dăduse cele mai potrivite răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Într-o seară de noiembrie, mai aveam vreo doi kilometri de mers și eram așa de ud de transpirație și de ploaie, că ai fi putut să mă storci. Căci, după ce predasem banii și pornisem spre casă, trecusem pe lângă un camion și un bărbat strigase în urma mea, întrebându-mă dacă voiam să câștig niște bani, așadar, fiindcă voiam, a trebuit să descarc toate lăzile care umpleau camionul. După asta mi-am continuat drumul spre casă, adâncit în gânduri cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mă storci. Căci, după ce predasem banii și pornisem spre casă, trecusem pe lângă un camion și un bărbat strigase în urma mea, întrebându-mă dacă voiam să câștig niște bani, așadar, fiindcă voiam, a trebuit să descarc toate lăzile care umpleau camionul. După asta mi-am continuat drumul spre casă, adâncit în gânduri cât se poate de sumbre, îmi ziceam că ar trebui să renunț și să mă întorc la țară. Știam că mama va fi cumplit de dezamăgită - ea, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aceiași și înainte și după comiterea ei, nu? El tace, se sprijină de tocul ușii, pare că abia se mai ține pe picioare. Ce te aduce la noi, întreb eu, gata să mă împovărez cu poveștile lui pitorești, asemenea unui camion prăfuit golit de povara sa, care caută o nouă încărcătură, el oftează, o mare prostie și un mare ghinion, uneori este foarte greu să faci diferența între ele, eu îl privesc plină de înțelegere, și mie mi se întâmplase același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
orice și la nevoie dau și o mână de ajutor. Hai! Dați-i drumu’! Din pricina blocadei din campus și a suspendării cursurilor, am început să lucrez la o agenție de transport. Stăteam în stânga șoferului și ajutam la încărcarea și descărcarea camioanelor. La început mi s-a părut foarte greu, mă durea tot trupul, dimineața abia reușeam să mă scol, dar pentru că leafa era bună și făceam mișcare, nu am renunțat. În plus, simțeam că-mi umplu golul din suflet. Lucram cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o bucată de brânză din rucsac și simțindu-i mirosul, câinele se repezi, fericit, la ea. Nu o să-l mai vedem pe copilul acesta multă vreme, spuse Reiko, mângâindu-l. Pe la jumătatea lui octombrie, vor încărca vacile și caii în camioane și-i vor duce la grajduri. Nu-i lasă să pască decât vara, în perioada în care e deschisă cafeneaua cea mică pentru turiști. E, nu sunt chiar turiști, le-aș zice mai degrabă drumeți și nu sunt mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel lovit Înapoi, În spatele camionului, și l-am văzut din nou pe negru cum Își lipește fața de trotuar ca să le mai servească o lovitură. Și-atunci l-am văzut pe bătrînul Pancho ieșind de după rulotă și ascunzîndu-se după calul care mai stătea Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te-ajute. E În mașina aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și o să trimitem un camion să o ridice. Pe nebuna asta o duceam la comisariat. O să vorbească ea acolo. Nu, spuse Maria apucîndu-l de mînecă. Nu-ți dai seama că acum mă ajută cu toții? Nu, nu-mi dau. Ești nebună. — Nimeni nu moare degeaba. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se miște cît mai repede, să facă tot ce i se spune. După ce i-a ajutat să-l care pe sergent, tata s-a Întors În vagon. Îl puseseră Într-un camion cu care urma să fie dus la spital. Detectivul trimitea telegrame. Eram pe platformă cînd a pornit trenul și am mai apucat să-l văd pe prizonier cum stătea cu capul pe spate, sprijinit de un perete. Plîngea. MĂ simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
68 și În anii următori, Pilade ajunsese un adevărat Rick’s Café Américain unde, la aceeași masă, militantul din Mișcare putea să joace cărți cu ziaristul de la cotidianul patronului, care se ducea să bea ceva după Încheierea numărului, pe când primele camioane deja porneau să distribuie pe la chioșcuri minciunile sistemului. Dar la Pilade și jurnalistul se simțea un proletar asuprit, un producător de plusvaloare legat de exaltarea ideologiei, iar studenții Îl absolveau. De pe la unsprezece seara până pe la două noaptea treceau pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că, probabil, partizanii lui Terzi se luaseră după bârfele lui Adelino Canepa și-l identificaseră pe unchiul Carlo drept unul dintre reprezentanții locali ai regimului, arestându-l pentru a da o lecție Întregului sat. Unchiul Carlo fusese dus cu un camion afară din târg și se trezise În fața lui Terzi, Împăunat cu toate decorațiile lui de război, cu pistolul-mitralieră În mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voi sunteți drogați! Nu, șefu’, noi eram la Los Vitanos, cârciuma de lângă Sere, ș-am am auzit o bubuitură de-am scăpat berea din mână. Când am ieșit să vedem ce dracu’, o Dacie verde era toată băgată sub un camion. Ne-am dat mai aproape și atunci am văzut că erau ăștia trei dintr-a douășpea. Au zis că ei nu stau la chimie. Dacă tot i-a dat bătrânu’ lu’ Coceanu mașina, ei se duc până în piață la Bobocica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]