4,790 matches
-
așa de.... răvășită. - Vă rog să mă scuzați. Nu mă luați în seamă. Chiar nu sunt stăpână pe ce spun și ce gândesc. Merge-ți voi fără mine. - Cum să mergem doar noi doi? Lasă că vei sta cuminte pe canapea sau pe scaun și vom fi pe barcă împreuna "și la bine și la rău" cum spune românașul la necaz, se revoltă Dalia. - Nu mă luați în calcul. Știu bine cum mă simt. Mă voi odihni ca să-mi revin cât
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
înregistra o scădere dramatică în lumeni iar oceanul va deveni verde. Nimic de spus despre ce vor administra antreprenorii, în special ținând cont de materialele de construcție folosite. PROLEGOMENE Mă tot frământa viziunea valului de catifea neagră așezată pe umerii canapelei. Îmi zic să deschid un oblon și să așez fereastră deschisă cu aripile spre covor. Să bată căldura-udă de dimineață pe volumul uitat deschis cu o noapte înainte. PERSPECTIVA Obișnuia să creeze miracole în fiecare privire pe care o aruncă
PROLEGOMENE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344082_a_345411]
-
unii așa consideră mitul creativității de la Khajuraho ? Pentru că în fond Khajuraho s-a păstrat de-alungul vicisitudinilor timpului că un mit fundamental nu numai al Indiei, ci universal! - îl întreb lăsându-i o pauză pentru a se așeza mai confortabil pe canapea. Și continuă ... Dacă miturile nu ar exista, nici popoare, culturi ori civilizații nu ar mai fi! De aceea se și numesc fundamentale pentru că nu lasă civilizațiile să piară! (Ce altceva e mitul formării poporului român (legendă Traian și Dochia), ori
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
era alcătuit din 3 clădiri cu fața spre Yamuna. Celebrului Tron Păun din Diwan-i-Aam i-au trebuit 7 ani pentru a-l termină și a costat 1 crore rupii la acea vreme. Tronul avea cele 5 picioare din aur, iar canapeaua era înconjurată de 12 stâlpi din smarald în vârful cărora erau câte 2 păuni cu rubine, smaralde, diamante și perle. Agra își pierde însă din importantă când Shah Jahan construiește un nou oraș Shahjahanabad (azi în Old Delhi) și muta
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
aici? Dar, știa că nu are unde să se ducă în altă parte, unde să-și mărturisească disperarea. - Hai, Irina, hai! Ce-ai rămas așa? Ia loc, liniștește-te și spune, ce ți s-a-ntâmplat? Irina se prăbuși pe canapea și izbucni într-un plâns sacadat. Maria și Violeta tăceau. După un timp, Irina șopti: - Aveți masa pregătită, așteptați musafiri și eu... Doamne, ce-a fost în capul meu?.. - Lasă, Irina! Spune, ce ți s-a întâmplat? - Mi-e greu
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
așa cum îi plăcea ei. Carol decorase casa cu mult bun gust. Aveau mobile frumoase și confortabile, sufrageria era enormă și foarte primitoare. Era curat, dar nu genul acela de muzeu unde ți-era frică să nu pătezi ceva. Avea două canapele mari de culoare bej puse chiar în fața șemineului. Pe masa mică dintre ele se aflau bomboniere superbe din cristal masiv, pline cu pietre transparente de culoare roz, sau cu flori uscate, frumos mirositoare. În cameră mai erau încă șase fotolii
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
apei, în vederea instalării pirostriilor[ Pirostrie = ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc.( DEX)] pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Un ciocanit greu reverberează prelung. -Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!...repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elenași Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. -Repede Elena... ieși în stradăși strigă o birjă!Ordonă Victor. -Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângăși-i caută pulsul. -Îîîî...Colonelul
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
auzea discret. Pregătisem special, câteva CD-uri cu muzică retro, de pe timpul când eram și noi mai tineri și acestea erau adevărate hituri, sau șlagăre, cum li se spunea pe atunci. După ce ne-am delectat cu toate și stăteam pe canapea la o cafeluță, apropiați unul de altul, am simțit, parcă în același moment, că deliciul acelor clipe trebuia prelungit în dormitor... Ne-am luat de mână și, îmbrățișați, uniți într-un sărut prelung, cu aceleași dorințe ca și în urmă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
important este să mă ajuți, iar pentru viitor să ști că voi fi prietenul și apărătorul tău. Clar ? -Da, am înțeles! Sunteți un om de onoare și mă bazez pe cuvântul dumneavoastră. -Crina a închis telefonul, s-a întins pe canapea și cu ochii în tavan, se gândea la ce va urma, îi era teamă, dar avea și încredere în Mihai, se vedea ocrotită de el. După întâlnirea cu Crinuța a dat telefon Mihaelei, i-a răspuns robotul că nu poate
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
ȘI ACASĂ) Autor: Dumitru K Negoiță Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Actul I, Tabloul (scena)1 Acțiunea se începe într-o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată
MONUMENTUL DE LA...URSOAIA (LUMINA DE LA CERNICA VA STRĂLUCI ŞI ACASĂ) de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378507_a_379836]
-
albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei să faci? Lasă satul așa. Crezi tu că
MONUMENTUL DE LA...URSOAIA (LUMINA DE LA CERNICA VA STRĂLUCI ŞI ACASĂ) de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378507_a_379836]
-
ceva între noi, te-ai înșelat. Îi așez o mână pe genunchi, iar ea sare ca friptă în sus. - Nu mă obliga să te plesnesc! Am, desigur, un șoc, dar nu renunț. O cuprind în brațe și o întind pe canapea. Nu se mai opune, însă izbucnește în lacrimi. - Liniștește-te! o conjur în timp ce o mângâi peste tot, o sărut și-i spun cuvinte numai de noi știute. Nu răspunde efuziunilor mele. - Nu pot! o aud șoptindu-mi cu respirația tăiată
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379086_a_380415]
-
de motivație existențială. “Și mă ridici, cu ambele brațe, ca pe o fetiță, de pe fotoliu. Iar eu te urmez, ca în vis. Cuminte și serioasă. În paltonașul gri. Strâns pe talie. Cu un cordon. Ferm ca brațele tale. Încordate. Pe canapea, pilota acoperea urmele fostelor îmbrățișări. Scoți o perină. Îmi așezi capul pe ea. Te apleci deasupra mea. Ne privim în ochi, ne mirosim, ne zâmbim. Ca ultimii doi oameni de pe planetă, ce se iubesc cu toate simțurile. Ce straniu! Ce
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
în spate și el m-a descurcat, altfel rămâneam cu porumbaca ne tăiată și nu aveam ce vă pune pe masă. Se repezi să-l ia de braț pe soțul său și să-l ajute să se așeze pe o canapea rezemată de peretele holului unde intrară. - Sărut mâna mamă. Uite că ți-am adus în loc de o persoană așteptată de dumneata, două. Am auzit că ai făcut o supă cu tăiței de casă cum numai la dumneata am mâncat și că
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
lângă ea, mângâindu-i mâinile slabe, aproape străvezii. I se părea că mobila înaltă, atât de modernă altădată, era gata să se prăbușească peste ei, mâncată de carii ascunse. Cuverturile din lână roșie, mițoase, cu care erau acoperite cele două canapele, își schimbaseră demult culoarea aprinsă pe care o ținea el minte, iar covorul era atât de rărit pe margini, încât acum arăta ca o rogojină. Pendula veche se mișca mecanic, măsurând timpul sec, cu un zgomot liniștitor. Pierduse deja noțiunea
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
strânge masa, sugerând că fusese o zi obositoare și că se putea discuta și mâine, în liniște, când toată lumea era pe deplin odihnită. Poate pentru că dormise înainte, poate pentru că nu reușea să asimileze bine informațiile, sau poate din cauza saltelei de pe canapeaua din sufragerie, Radu nu putu să adoarmă. Se strecură din casă și înaintă încet prin grădina plină de bălării, cu gândul de a se plimba pe malul Someșului, care, își amintea că trecea pe lângă poarta din fundul curții. Nici nu
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
portieră exact când se deschidea. - Poftiți, doamnă! E liber! a invitat-o șoferul cu vocea guturală ce-i devenise cunoscută Amaliei. - Nu v-am găsit noaptea trecută, a punctat ea, curioasă să afle cauza, după ce s-a așezat comod pe canapeaua din spate și autoturismul a pornit de pe loc. - ... A venit cineva... mai grăbit, înaintea dumneavoastră. Nu avem voie să facem discriminări... - Nu vă faceți probleme... Probabil am întârziat puțin cu soțul meu la plecare. Am zis doar așa, ca o
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
-n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S-a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins-o pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, trezește-te! De frică să nu-ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
CERNICA VA STRĂLUCI ȘI ACASĂ), de Dumitru K Negoiță , publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Actul I, Tabloul (scena)1 Acțiunea se începe într-o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei să faci? Lasă satul așa. Crezi tu că
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
Justițiar. Așa cum am mai spus-o și-n „Uscând o lacrimă”, când am auzit de Iorgu ... Citește mai mult Actul I, Tabloul (scena)1Acțiunea se începe într-o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]