3,764 matches
-
nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să se obișnuiască, monseniore, și, cu o ple căciune smerită În fața duhovnicului, părăsi capela. II Cu un an Înaintea semnării solemne a actului de Înființare a orașului, avusese loc pe Schlossberg o Întâlnire hotărâ toare pentru evenimentele care au urmat. Ultimele raze ale soarelui dădeau Încăperii o lumină ireală. Era o Încăpere nu prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul când Începe povestirea noastră, la Curtea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noastre. Pleacă, Heribert, nu mai pierde nici o clipă! VII Pe locul unde astăzi, după ce se trece viaductul de dincolo de Titisee, se desparte un drum spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se răzgândise și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
singură lovitură, dacă Bertold ar fi aflat de iubirea tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația pe care toată suflarea bărbătească de la Curte i-o arăta. Însă numai gândul că un fiu de negustor o iubea pe fiica lui l-ar fi Înfuriat peste măsură. Ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vale. Se vedea că nu era prima oară când cei doi alegeau acest drum pentru a ieși din cetate. Trecură râulețul Dreisam prin vad și călăriră mai de parte printre viile ce se Întindeau pe deal. Sus se vedea o capelă unde podgorenii se rugau Sfintei Fecioare să le apere recolta de Înghețul timpuriu. Când pe partea dreaptă Începu să se audă murmurul unui pârâiaș, Conrad se Întoarse spre Haro și-i spuse să-l aștepte. Coborî de pe cal trecându-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soției sale“. (Ricker, op. cit.ă După cum se vede În arborele genealogic al familiei Zähringer și În Lexi conul Evului Mediu, vol. VII, Agnes este mama fraților Bertold III și a lui Conrad. 15. Conform tradiției, În regiune au existat multe capele, de exemplu cea de la Ravennabrücke, dedicată Sfântului Oswald. 16. În istorie sunt menționate multe molime și epidemii. După 1097, unii cruciați au adus din Orient ciuma sau lepra, pe care le Împrăștiaseră În Bizanț mișcări mari de populație din Asia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult catolice, impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta fiindcă uneori, fiind văzut cu bicicleta, unii cred că nu am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător și acum fiindcă a adus un ac și ață, datorită cărora mi- am putut continua drumul. Nu înainte de a fotografia din ușa capelei, mormântul poetului. Pe drumul care duce la șoseaua Roman - Iași, ajuns la podul peste Siret m-am oprit pentru fotografii și film. Bicicleta o plasasem între mine și șosea, ca un paravan împotriva privirilor șoferilor, deși bănuiesc, nimeni n-avea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
studiile la Facultatea de teologie și obține licența cu „Magna cum laude”, cu bile albe. În noiembrie 1910 pleacă la Paris, se înscrie la Facultatea de drept de la Sorbona, unde, în 1913 obține diploma de licență în drept. Cantor la Capela română din strada Jean de Beauvais, își continuă studiile de drept și filozofie, se preocupă sistematic de limba și cultura franceză și râvnește la titlul academic de doctor în drept, titlu pe care, datorită războiului, îl obține în aprilie 1925
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dragoș Vicol și Clement Antonovici, iar la „Muguri de azi”, pe Alina Popescu cu versuri de început. În cele 56 de pagini sunt prezenți, cu proză și versuri, și alți elevi. Preotul Vasile Juravle este prezent cu un documentar despre Capela ortodoxă de la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Pentru ilustrarea revistei - reproduceri după Gh. Ioanid, Emanoil Bardasare, Ion Teodorescu Sion, Sabin Balașa, Sava Henția ș.a. * „... O istorie mai agitată și o tradiție mai îndelungată între revistele moldovene o are publicația Muguri a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
conferă o înfățișare de fortăreață medievală. Construită în perioada domniei primului rege portughez, Alfonso Henriques, și reconstruită, în diferite perioade, după stricăciunile pricinuite de cutremure. Aer auster, impresie de soliditate și rezistență morală. Trei nave înalte, ferestre și bolți ogivale, capele cu mormintele bogat împodobite ale unor personaje istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
demonstra deopotrivă bunul gust și condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc de reculegere pentru artiști, mult mai domestic, mai familiar pentru oamenii din zonă decât Catedrala Sacré-Coeur, acaparată mai ales de turiști. Afișele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Galileea. În curând, locul "spoit, furniruit, lăcuit, anume făcut pentru publicitate, pentru exploatare și pentru atragerea clientelei" de care vorbea Flaubert nu va mai fi Lourdes, ci Disneyland. Cea mai veche din aceste amenajări standardizate, purtând marca de origine capele, grote, case, morminte are vârsta bazilicii Sacré-Coeur și a turnului Eiffel; cea mai recentă, biserica din Nazaret, Dominus flevit de pe Muntele Măslinilor, este un cadou al anilor 1950, al fenomenului baby-boom. Autenticul în vrac a dispărut sub falsul renovat, colorat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă: un reverend anglican, dar cu fizionomie eurasiatică și mulatru la piele. Văd cum un călugăr ortodox solid îl apucă discret, dar cu putere, și-l scoate: pătrunsese în capelă prin absida nordică, din spatele Anastasisului. Coadă mare în fața mormântului-leagăn, ca la intrarea într-un cinematograf (oamenii intră în grupuri mici de câte zece, sever filtrați de un călugăr care-i introduce). Ușița cancelului era deschisă, anglicanul a crezut că poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși și romano-catolicii reprezentați de franciscani. Siriacii occidentali s-au ales doar cu o minusculă capelă undeva pe o străduță laterală. Abisinienii au fost nevoiți să se cațere pe acoperiș, expuși tuturor intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
satelor, pe când trenul ne purta spre ținta noastră din ce în ce mai apropiată. Aceste rânduri le scriu la popas, în stația Pârva. Eri, alaltăeri s-a aflat că oastea noastră a trecut în Bulgaria. La vestea aceasta, soldații noștri manifestau zgomotos zvârlindu-și capelele în sus. 3 Iulie 1913 La 1 Iulie ne-am aflat la Lița, sat mare și frumos, în cantonament. Veniți cătră miezul nopții de la gara Lița, abia ne-am odihnit până-n ziuă și cătră ora 10 am pornit către Islaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
S-a făcut o apropiere între fresca de la Pătrăuți și cea de la Arezzo. Despre Judecata de Apoi, este suficient să amintim două capodopere, cea datorată lui Luca Signorelli, de la Domul din Siena (1499-1502) și celebra operă a lui Michelangelo din Capela Sixtină (1535-1541). Jean Delumeau, unul din cei mai buni cunoscători ai Renașterii, scria în prefața cărții lui Paul Henry, retipărită în 1984, că “acest curent umanist nu a fost doar un privilegiu al Occidentului. Apogeul artei moldovenești se situează în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost atât de scurtă și n-au reușit să se bucure de ea. Tata s-a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
renumita scoică și săgeata galbenă ce-ți amintesc că ești pe camino și că drumul este lung. Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului din Iași. Pe stradă am văzut primii pelerini pe care îi identifici imediat prin nelipsitul rucsac impresionant prin dimensiuni, scoica agățată pe el, costumația adaptată, bastonul în mână, dar mai ales printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aici, italian, este tare amabil, ospitalier, mă servește cu un ceai și biscuiți și-mi dă tot felul de sfaturi utile. în clădirea dreptunghiulară din piatră, ca mai toate casele de pe aici, o parte este amenajată ca un fel de capelă iar cealaltă ca dormitor. în spatele ei, o altă clădire, mult mai mică, cuprinde băile, toaletele și magazia. După o scurtă pauză în care îmi mai răcoresc picioarele și mai schimb câteva vorbe cu pelerini deja cunoscuți îmi fac curaj
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că se putea alege. Dar la hanuri este viață; pelerinii mănâncă, beau, povestesc, râd din toată inima trăind bucuria unei zile împlinite în care cei mai mulți au parcurs peste 25 km. La ora 19 particip la Sf. Liturghie celebrată într-o capelă care este împărțită în două: jumătate este lăcaș de cult, iar cealaltă jumătate, separată printr-un paravan din lemn, este dormitor pentru pelerini. Suntem vreo 15 persoane la Liturghie, iar în sat cred că sunt aprox. 200 de pelerini. La
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
localitate, toată o ruină. Simt atâta pace și liniște în suflet. îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că voi dormi din nou într-un dormitor plin cu persoane în pelerinaj, sau călătorie, turism, fiecare cu scopul lui, toți în drum spre Santiago. Capela din Foncebadón Ponferrada, 9 august în dimineața aceasta, pelerinii s-au trezit încă de la ora 5 așa că la ora 6 eram deja gata de plecare. Era încă întuneric și pentru prima dată am folosit lanterna pe drum. Pe întuneric am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
avea câteva ore la dispoziție, mai multe destinații cu caracter istoric sau cultural, ca: Puerta del Sol, Puerta de Toledo, Poarta Alcala cu un soi de Arc de Triumf al lui Carol al III-lea; Biserica San Jose, Biserica Monserrat, Capela San Isidro; Casa lui Lope de Vega, despre care scrisesem, încă din 1963, un articol omagial, publicat în ziarul "Secera și Ciocanul" din Pitești, Piața 2 Mai, de unde se pornise, la începutul secolului al XIX-lea, mișcarea populară antifranceză, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]