33,486 matches
-
voit să le plătească lucrarea, cu chiu cu vai dîndu-le un sfert din cît se înțeleseseră. Dar, între timp, dau de un alt escroc, care îi cheamă la Cairo, unde le promite un mare antreprenoriat de zugrav. Adrian vizitează, nesățios, capitala Egiptului, capătă de lucru la un ceh care locuise multă vreme în România. Musa i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
ajuta; am nevoie de ceva referințe critice așa că scrie în revista (sau la editura) ta ceva despre mine și aștept cu nerăbdare noul tău volum etc. Scenariul poate varia: sînt un neînsemnat scriitor prieten cu un tip cu influență din capitală și, ca să mă mai ridic și eu puțin, scriu o carte despre el. Un bun exemplu în acest sens este monografia Marius Tupan între utopie și parabolă scrisă de Ion Roșioru. Poetul Roșioru și-a călcat pe inimă, și-a
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
frunte cu Herta Muller, Oskar Pastior și alți "nemți" care au în sînge microbul românesc, dintre care îl amintim pe traducătorul în limba germană al poeziilor d-nei Nora Iuga, Ernest Wichner. Dar dincolo de mica diasporă literară românească, Berlinul, ca orice capitală europeană care se respectă își trăiește viața lui iar autoarea jurnalului, una din traducătoarele noastre importante de limbă germană, se surprinde trăgînd cu urechea la conversațiile din U. Bahn sau S. Bahn, refuză să se lase agățată pe stradă, cutreieră
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
inima îndoită. În preziua despărțirii un cîine mare cu blană albă, de oaie se repede să-i lingă mîinile și naratoarea-poet știe, acesta nu e un cîine obișnuit ci un arhanghel al cîinilor care aduce cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate, de după ziduri simți zîmbetul lui Caragiale, cel mai mare scriitor berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
Scriitorii conformiști și oportuniști (așa s-a petrecut și după 1944) și-au definit poziția: apolitici și echidistanți. În schimb, ei fac politică (chiar și tăcerea constituie un act politic atunci cînd minerii și-au plimbat stindardele barbariei pe străzile Capitalei) și nu au fost deloc echidistanți cînd au dat mîna cu Președintele țării, chiar a doua zi după ce le-a mulțumit minerilor pentru serviciul făcut". Scriitorilor din diaspora li s-a rezervat un supliment de decepții. Niciodată ei n-au
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
seama de trecutul pătat al multora din exponenții breslei noastre chiar din relatările lui Bujor Nedelcovici privitoare la prigoana ce s-a dezlănțuit împotrivă-i, cînd, refuzat în țară, a fost nevoit a-și tipări romanul Al doilea mesager în capitala Franței. Circumstanța că acest volum a avut succes, fiind dintru început analizat în cadrul unei "mese rotunde", la postul de radio Europa liberă, de către Monica Lovinescu, Șerban Cristovici, Paul Goma și Alain Paruit, a constituit picătura ce a făcut să se
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
seamănă și în prezent, cu Alain Delon cel de astăzi), astfel încât n-a dus niciodată lipsă de succes la femei. În 1968, s-a expatriat căsătorindu-se cu o elvețiancă (de limbă franceză), Christiane, și stabilindu-se la Geneva. În capitala Elveției a practicat în primii ani meserii dintre cele mai pitorești: frizer de câini, lucrător la pompele funebre etc. În 1998 s-a întors în România, împreună cu soția lui, și și-a fixat domiciliul la Breaza. Primele sale cărți de
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare. Treptat, prin măsuri adecvate și progresive, Germania mobilizează armata turcă încă înainte de declanșarea războiului. Apoi, după asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui imperiului habsburgic, Germania, mai pornită decît, chiar, Austro-Ungaria, provoacă izbucnirea războiului, sperînd că acesta va
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
prestabilite, dacă nu numai din p.d.v. cavaleresc. Noi, românii, nu vom avea niciodată forța de a i-o plăti cu vîrf și îndesat inamicului, în război. Ca piloții germani, în Ardeal, după 23 august. (Dar ei ne bombardaseră atunci și capitala, cu cîteva Stukas-uri...) Nu putem fi, deci, decît mici și șireți, în raport cu alte națiuni mari, reacționînd disproporționat. De aceea noi fiind mai mici, putem părea și mai morali. Oricum, răzbunîndu-ne într-o măsură relativ mai puțin spectaculoasă. Atunci, putînd fi
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
1933); pe Silvio Guarnieri, animatorul italienisticii în Banat în deceniul 1937-1947, răstimp în care a fost și Directorul Institutului de cultură italiană din Timișoara, și căruia îi datorăm cultivarea românisticii la Universitatea din Pisa și pe Bruno Mazzoni, lector în capitala noastră în anii '70, în prezent profesor universitar de literatură română la Pisa. Așadar, trei filologi italieni, observatori atenți și receptivi, pentru care România, după propriile declarații, reprezenta/reprezintă patria de suflet. Nici una din constatările, de o impecabilă urbanitate, ce
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Încît nu se poate spune că ar fi omul care să nu știe deosebirea dintre declarații și fapte. * O știre groaznică venită de la Chișinău a ținut mai multe zile prima pagină a ziarelor de dincoace de Prut. Două femei din Capitala Republicii Moldova au fost arestate în timp ce vindeau, pe stradă, carne de om, drept organe de porc. Carnea fusese aruncată la groapa de gunoi de clinica de oncologie din Chișinău, spun anumite surse, în vreme ce comerciantele pretind că au cumpărat carnea de la o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
curs de părăsire. Merg prin orașe și văd murdăria teribilă, sufocantă și mă întreb cine trebuie să curețe în locul nostru? O.N.U., U.E., N.A.T.O.? Cine să scoată copiii din canale? Cine trebuie să le spună bucureștenilor că solul capitalei nu trebuie să fie compus din coji de semințe, hîrtii și scuipat? Cine ar fi obligat să vopsească acele blocuri sinistre care murdăresc fața orașelor țării, cine trebuie la urma urmei să ne îngrijească curtea? Ajuns în diverse localuri de
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de fapt, inițiatorul și sufletul gazetei (profund antiguvernamentală) era N. Filipescu. Din agenda anului 1886 se cuvin amintite atentatul împotriva primului ministru, pe o stradă in București (Brătianu mergea agale pe jos, împreună cu C.F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei, însoțit de un agent secret care, atentatul eșuînd, îl arestă pe agresor). Și, ca o consecință a atentatului, (presa fiind considerată ca vinovată moral de agresiune) a fost devastată, de partizanii guvernului, redacția ziarului Epoca, stîrnindu-se un mare scandal. Și
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt, profunde cauze sociale, atrăgînd atenția noului guvern că starea socială a țărănimii e mizeră cu totul. Evident, răscoalele țărănești au fost reprimate cu brutalitate, Panu protestînd
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
femeile deștepte sunt slujnicele cele mai obediente ale filozofilor, - "ancilla filosophiae" - și enumeraseră celebrele "les bas bleus" din literatura franceză. De fapt, amiciția lui Brummer cu tînărul Chiril începuse din ziua în care, plimbîndu-se împreună pe un bulevard central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca" limbii de lemn, acea Sahară a monotoniei de import, grija, atenția față de cum vorbim și, mai ales, de ce vorbim, sunt cheia de boltă a unui întreg eșafodaj. Plivind buruienile dobîndim un ogor bogat și curat, arătos, frumos. "Cîte
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
putea însemna de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate (tiraje mici/ mari, locuri de muncă în cîmp literar/înafara cîmpului, meserii cu/ fără prestigiu, în provincie,/ capitală etc.), recurgînd doar în cazuri extreme la excludere (expulzare neoficială, domiciliu forțat, încarcerare). Strategia vizibilității graduale tolerează valoarea estetică cu condiția (totuși) unui conținut al operelor relativ neutru față de putere și la un nivel de vizibilitate cît mai mic posibil
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
un plus de culoare locală. Printre cititorii germani ai așa-numitului gen "policier" puțini sînt cei familiarizați cu realitățile românești. Este principalul motiv pentru care autorul a recurs, cam abuziv, la descrieri explicative. Cît despre diplomații occidentali, trimiterea lor în capitalele est-europene și mai ales "balcanice" (deși preferabile celora din unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent însă, în calitatea sa de "insider", autorul cărții livrează cititorului, recurgînd firește la
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care, ca scriitor, și-a câștigat, postum, o neașteptată faimă. Dar despre Peter Neagoe și scrierile sale, puțini sunt cei care știu, probabil, câte ceva, înaintea lecturii cărții lui Mircea Anghelescu. În cazul lui Peter Neagoe, "exilat
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
un fermecător și plin de umor periplu imagologic - Parisul și parizienii văzuți de exilații români. Ion Heliade Rădulescu, Kogălniceanu, Ion Codru-Drăgușanu, Xenopol, Iorga și atâția alți intelectuali români de acum un veac, un veac și mai bine, care poposesc în capitala Franței, cu toții au o atitudine ambiguă, "de admirație și de teamă în fața unui oraș în care granița dintre bine și rău, virtute și viciu" le pare aproape insezisabilă. Unii detestă cancanul, "dans dezmățat", "lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
primară și primele patru clase de liceu le-a urmat, în particular, în țară (numai clasa a patra la Liceul Sf. Sava). Cursul superior al liceului le-a frecventat la Paris la vestitul Liceu Henri IV, părinții îngrijindu-se, în capitala Franței, să amenajeze un apartament confortabil, în care s-au aflat aproape simultan la studii sora sa Pia și fratele său Nicolae, sub îndrumarea atentă a mamei lor. Aici, Ion Pillat, frecventator asiduu al librăriilor și anticariatelor, a colectat, citindu
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
acest lucru! Louisa asistă la toate ședintele procesului și se găsește în sală când se citește sentința de condamnare la moarte a fiului ei, Chester. Când este și ea convinsă de vinovăția acestuia, acționează pentru a i se comuta pedeapsa capitală, scriind persoanelor influente, făcând lista cu semnături, organizând conferințe de presă și dezbateri publice, mergând în audiențe etc. Autorul subliniază și implicațiile politice ale procesului. De pildă, unul din avocații lui Chester, Albert M. Mills, era democrat, pe când procurorul Ward
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
întâmpinat-o în cercurile pariziene; reacția a fost promptă: în La Gazette de France a fost publicat un articol în care se arăta că împăratul roman Constantin cel Mare, enervat de obstrucțiile care i se făceau la Roma, a mutat capitala imperiului la Bizanț. Concomitent s-au lansat zvonuri despre o posibilă schimbare a locului de încoronare și anume la Reins, orașul tradițional al încoronării regilor Franței. Precedentul roman a fost astfel pus în legătură cu tradiția franceză. Avertismentul a avut efectul scontat
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
reeditarea acțiunii lui Augustus care în testamentul său politic a pretins că n-a făcut altceva decât să restabilească res publica! Orice gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
a violente polemici, căci adversarii împăraților orientalizanți, asemenea lui Nero, vedeau în macedonean prototipul monarhului oriental, zeu în timpul vieții; atacându-l pe fiul lui Filip al II-lea, conservatorii romani reacționau împotriva mentalității care din răsărit începuse să pătrundă în capitala imperiului. Din nefericire fapte evidente ne arată că epoca mistificărilor nu este revolută. De curând Instituția prezidențială într-o cuvântare ținută la Focșani cu ocazia sărbătorii unirii principatelor a susținut, pe lângă o serie de "mofturi" despre proprietate, că domnitorul Cuza
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]