2,024 matches
-
oferiți valoare și să vă satisfaceți clientul (angajatorul). Cine n-ar fi mulțumit de un astfel de aranjament? 4. Fiți Întotdeauna pregătit să găsiți un nou client (angajator). Este realitatea afacerilor pe cont propriu. Orice afacere care se respectă Înțelege capriciile pieței. Lucrurile se schimbă, iar dumneavoastră ar trebui să fiți pregătit să faceți la fel. 5. Puneți-vă Întrebarea: „Dacă i-aș trimite angajatorului meu o factură pentru serviciile prestate de mine, oare ar fi de acord să o plătească
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Augustus era mult loc pentru autoritatea personală; în cea a lui Paulus Fabius Maximus era mult loc pentru o eventuală întoarcere la echilibrul forțelor aristocratice republicane; în cea a lui Ovidiu era loc nemăsurat pentru liberul arbitru și pentru propriile capricii. Astfel, Ovidiu se putea amăgi că interpretează în mod corect noțiunea de libertate a prietenului și rudei sale Paulus, și anume respingerea oricărei frâne autoritare; Paulus putea să se gândească că sensul de independență al Sulmonezului, care nu tolera niciun
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De aceea grija cea dintîi a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are grijă de conacul lui Bizu, are nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și însuflețirea cu care îi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
referință la Sacher Masoch se găsește chiar în Amintirile lui Mite Kremnitz, consultate, în vederea elaborării romanului, și de Lovinescu. Iat-o: "o femeie gătită și pudrată îi părea mai atrăgătoare decât una care disprețuia orice fard; o copilă plină de capricii, fără judecată, îi părea cel mai frumos tip feminin; genul acesta, descris de Sacher-Masoch, îl socotea irezistibil"175. Evident, observația cumnatei lui Maiorescu vine în contradicție cu toate acele interpretări care pariau pe "naturalețea" erotismului eminescian. Lovinescu, în schimb, găsește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cronici literare propriu zise. Înainte vreme «recenzia» era un termen clasic, În care actul critic se strecura din Întâmplare și În formule aproximative, nota dominantă rămânând povestirea, rezumarea, colorată de lirisme dubioase, a cărții. «Recenzia» era refugiul tuturor diletantismelor și capriciilor impresioniste. Pentru publicul cititor actual, recenzia este Însă un mijloc de informație culturală, superior buletinului bibliografic sau fișei de lectură. Ea se complectează cu datele acestora din urmă, dar trebuie să le depășească prin comentariul textului propus. (Ă). Aici, credem
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a personalului din subordine. Având beneficiul autorității totale asupra gospodăriei, acestea puteau angaja meditatori particulari pentru copii - profesori de latină, limbi moderne, matematică, desen, dans sau muzică (profesori de piano sau vioară) -, îi puteau „elibera din funcție” pe baza unui capriciu personal sau în urma constatării lipsei de progres a copiilor, alegeau croitorul pentru garderoba personală și a copiilor, fixau pentru aceștia din urmă un anumit calendar al studiilor și al vacanțelor, trasau „directive” personalului angajat cu privire la lista de cumpărărturi, meniul zilei
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
că posedă o însușire la fel de miraculoasă, ca aceea a unui om care ar fi în stare să urmărească simultan demonstrația a două probleme euclidiene. Dacă ne gîndim bine comparația nu e cîtuși de puțin absurdă. Poate că e doar un capriciu al fanteziei mele, dar am avut întotdeauna impresia că mișcările neobișnuit de șovăitoare pe care le fac unele balene, cînd sînt urmărite de trei sau patru ambarcațiuni, precum și timiditatea și chiar spaimele cărora par să le cadă pradă - sunt cauzate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea este complet inutilă, „superfluă”: melcul însuși, eroul acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
puterea sufletului”. Deși această „înoire” pornește din interior începând cu „schimbarea totală a inimii”, credincioșii trebuie să aibă grijă și de tinuta lor exterioară. În această privință, Sfântul Niceta de Remesiana dojenește excesele de împodobire a trupului, socotindu-le simple capricii fără nicio valoare, așa cum făcuse Tertulian, Sfântul Ciprian, Origen, Sfântul Ioan Gură de Aur și Părinții Capadocieni. Critica acestor excese este mai puțin dură decât cea făcută, în alt context, de Sfântul Ioan Gură de Aur sau de Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Maria Șeican), „Săptămâna acum 100 de ani” (Radu Tiulescu), „Dicționar de artă” (Valeriu Oișteanu), „Moda”, „Sport”, „Panseurile lui Gâgă”. Deși temporare, unele rubrici se impun prin ineditul lor sau prin valoarea colaboratorilor: „Cronica bijuteriilor”, asigurată de Gabriela Melinescu în 1971, „Capricii” - scurte eseuri de Mircea Horia Simionescu (1970-1971), „Calendar fantastic”, realizat de Victor Kernbach, „Pioneză”, cu eseurile lui Romulus Vulpescu. În promovarea culturii sunt invocate „sensul activ al literaturii române”, specificul național, „arta din perspectiva comunismului”, „critica literară militantă”, ilustrarea principiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Ramses cu propria-i conștiință. El însuși este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când înspăimântat de el și de „carnea grea și multă”, când autopersiflându-se și scoțând „panglici pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora în propriul său suflet cu percepția acută a limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
noastre�. �D-l Iorga�, comenta reputatul critic literar Pompiliu Constantinescu, �afirm? o idee �n care nu crede, �n sensul c? nu o respect? �. �n aceea? i prefă?? asist? m la o remarcabil? schimbare de ton: �? i (prin opera lui Iorga) se poate observa inutilitatea capriciilor anumitor b? rcu? e de h�rtie, indiferent de cine le? a lansat. Acestea (b? rcu? ele de h�rtie) vor (putea) naviga, conduse de copil? ro? îi lor autori �n apele pu? în ad�nci de la marginea trotuarelor, dar, c�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
puțin, era că această modalitate de lucru se baza pe un dinamism al dăruirii împins uneori până la sacrificiu și, în același timp, pe o imensă dragoste față de actor care era tratat regește, fără a i se îngădui însă hachițe ori capricii. Sunt sigur că lecția acelor repetiții la care am asistat m-a ajutat, în chip substanțial, să trec cu brio, din prima rundă, de șocul examenelor de admitere deosebit de dificile la care erau supuși "pretendenții la coroană". Uneori, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adrian Vișan (Chas), farmecul inocent al lui Mircea Diaconu (Ginger) ne-au descoperit calitățile pe care școala românească de teatru are sarcina să le educe și să le promoveze, spre deplina ei maturitate. (Iulian Georgescu) Scenă de grup din spectacol Capriciile unei piese Cea dintăi calitate pe care se cuvine sa i-o recunoaștem regizorului ultimei premiere de la "Casandra" Alexa Visarion (anul IV, clasa Radu Penciulescu) este curajul. A imaginat detalii de atmosferă, destinate să umple, să umanizeze vidul dintre personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
las condus de "calitatea" publicului. Eu sunt cel care o impune. Nu pot accepta să depind de o întâmplare; depind de un concept. Satisfacția e mult mai mare. Ai în stăpânire o lume, altfel, e o profesie subjugată, la cheremul capriciilor și conjuncturilor... Deși teatrul și filmul sunt arte în care ai parteneri, până la urmă însă împlinirile și decepțiile sunt personale. Artistul trăiește singur. Investiția se face într-un domeniu al singurătății. Sub egida unui concept, flancat de un arsenal teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceilalți, îl fac să crească, să se maturizeze, să înțeleagă funcționarea lumii. Copilul fără limite este uneori numit copil supraprotejat. Este copilul căruia i se aplică termenul răsfățat. Are voie să facă orice, ceilalți trebuie să se supună dorințelor și capriciilor lui. Părinții își argumentează atitudinea prin marea lor dragoste față de copil, uneori dublată de un sentiment de vinovăție că nu se pot oferi copilului în totalitate, mai ales, datorită obligațiilor socioprofesionale. Copilul crește cu sentimentul că poate face orice, că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilului în totalitate, mai ales, datorită obligațiilor socioprofesionale. Copilul crește cu sentimentul că poate face orice, că nu există limite, reguli. Acest lucru determină o lipsă de atenție față de ceilalți care sunt văzuți doar ca niște mijloace de satisfacere a capriciilor lui. El nu învață o deprindere fundamentală în socializarea umană: aceea de a ține seama de ceilalți, de dorințele și nevoile lor. Un astfel de copil se va lovi și va suferi în momentul intrării în grădiniță și mai târziu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
din Egipt. Autorul, imitându-l pe Solomon, isi asum] titlul de Qoheleth (înv]ț]tor). Viață este deșert]ciune - așa își începe el jalea. În virtutea statutului, a bog]ției și puterii sale (asemenea lui Solomon), el își putea satisface orice capriciu, de la pl]ceri spirituale la pl]ceri trupești (vin, femei și cântec), de la acumularea de bog]ții și învestirea în proiecte de construcții pan] la nebunie și pierderea rațiunii. Toate acestea erau lipsite de semnificație. Într-adev]r, soarta oamenilor, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
era împotriva unor meserii precum vânzarea de arme, vânarea sau vinderea animalelor, el nu a impus restricții legate de hrană c]lug]rilor, interzicând doar consumul alimentelor otr]vite. De asemenea, el nu c]uta s] fac] din hran] un capriciu ori un fetiș prin care c]lug]rii s] caute purificarea. În acest sens, vegetarianismul reprezint] o practic] pozitiv] rezultat] din compasiune, iar obiceiul accept]rii hranei de la oameni de c]tre c]lug]ri nu punea nici o restricție legat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
permanente trebuiau să fie instruite, echipate, Încărtiruite și trimise la război. Erau necesare standarde pentru a reglementa orice, de la calitatea mâncării și a medicamentelor, până la calitatea mediului Înconjurător. Chiar reproducerea culturii Însăși nu putea fi lăsată la voia Întâmplării sau capriciilor comunităților locale. Trebuiau construite muzee și parcuri pentru recreere și distracție, trebuiau finanțate memoriale, iar datele istorice trebuiau recunoscute și comemorate. Lista este aproape fără sfârșit. Instituțiile politice medievale erau mult mai puțin precise și interveneau Într-o mai mică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
omului sunt o ipocrizie Într-o lume În care statul deține autoritatea supremă. Dacă statul-națiune este autoritatea absolută, așa cum mulți membri ai administrației Bush cred, atunci drepturile umane nu pot fi universale, deoarece existența lor ar depinde de toanele și capriciile instituțiilor politice teritoriale. Este un paradox straniu că Într-o lume din ce În ce mai globalizată, În care frontierele geografice de toate soiurile devin mai permisive sau pur și simplu dispar, Guvernul Statelor Unite ale Americii Întărește conceptul de suveranitate, În contradicție cu toate evoluțiile restului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
efectiv acesta nu este la înălțimea ei, iarăși este rău, pentru că nu se realizează o compatibilitate firească între puterea de înțelegere și credință. În cazul în care cuvântul ajunge la omul supus presiunilor vremii, la omul mânat de pofte și capricii, acesta nu se poate bucura de candoarea și forța lui întrucât este sustras de griji lipsite de esență. Cuvântul sporește când primitorul său îi iese în întâmpinare cu sufletul pregătit, însetat de cunoaștere și credință. Învățătura devine mare în măsura în care este
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]