2,847 matches
-
muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea, din acelea care se folosesc pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine. Cunosc mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile pe care, an de an, le-ai adus de afară în casă. O anumită perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o mașină trece pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe paviment. Bătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar de data asta nu îmi răspunse. Nu putea obiecta în privința trecutului meu. — O să discutăm, am repetat, deși mă hotărâsem că nu o vom face. Dacă eu nu îmi protejam băiatul, cine avea să o facă? Am luat cutiuța de catifea din buzunar și i-am întins-o. N-a făcut nici o mișcare să o ia. — Deschide-o! i-am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
totuși avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici și am hotărât să intru pentru o clipă, să vă spun „Șabat Șalom“. Sper că nu deranjez? Săptămâna viitoare se zugrăvește la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că am spus asta. N-am vrut. Mi-a scăpat. Iar pe Dimi eu Îl vreau și Îl iubesc mai mult decât viața mea. Stătea aplecată asupra lui Fima, care se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cum e posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
domoli. Liniștea tandră și frumoasă, liniștea pinilor, a pietrei și a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta liniștiți către nenumăratele sinagogi din labirintul acesta de străduțe Înguste, pentru rugăciunea de vineri seara. Gospodinele vor aprinde lumânări, iar tații vor rosti binecuvântări cu intonație orientală, plăcută. Familiile se vor așeza În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu minarete și palate în dosul zidurilor înalte. De cele mai multe ori rămâneam și eu exclus, o priveam, fără să fiu observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cărnoase și părul blond ca apele spicelor de grâu. Numai trei Duminici m-am așezat pe tăblia de fier a patului ei negru, împodobit cu o coroniță de tuci dată proaspătă cu bronz. În săptămâna a patra un suflet de catifea s-a desprins din fața ei, îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O carte despre suflet nu are nici un rost, numai dacă nu cuprinde duh din scoarță în scoarță, chiar și atunci când acel ce o scrie, consumat de o flacără mistuitoare, caută să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la Southport. Crezi că „o să meargă“, dragul meu Compton? Întrebă el la sfârșitul primei repetiții cu costume. Ce zici, o să cucerim Londra? Compton era Încă Îmbrăcat În costum, a cărui principală trăsătură era o haină cu croială izbitoare, făcută din catifea cafenie, cu căptușeală bleu și nasturi enormi de sidef, evident ideea costumierei despre care trebuia să fie Înfățișarea normală a unui milionar american, dar care Îi stârnea lui Henry părerea de rău că nu se interesase mai Îndeaproape de costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă, gri ca penele de turturică, cu o mică pelerină de catifea neagră, era elegantă, iar el Îi făcu un compliment care Îi provocă o plăcere vizibilă. Îl felicită pentru spectacol, pe care Îl văzuse la Cheltenham, În turneul din provincie. — Mi-a plăcut și atunci, zise ea, dar s-a Îmbunătățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de a Întinde mâna și a o atinge, și cu atât mai puțin de a o lua În brațe și a o săruta pe buze, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise și luă o atitudine de atenție studiată, În timp ce Henry, așezat pe un fotoliu asemănător În fața ei, citea piesa, iar soții Barrington ascultau din adâncimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas, aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească vâsla pentru a Împinge obiectele de Îmbrăcăminte În adâncurile mării, sarcină destul de grea, căci catifelele și mătăsurile se agățau de lamă ca și cum ar fi implorat pe mutește să fie salvate, și se văzu nevoit să pună și el mâna pe o cange, să Îi sară În ajutor. Ceea ce se născuse ca un adio tandru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne neliniștească. Îngenunche lângă cămin și apropie un chibrit de duza de gaz, care se aprinse cu o pocnitură. — Să dau drumul la apă În cadă, domnule? — Da, Smith, mulțumesc. — Și costumul obișnuit pentru sâmbăta seara În oraș? Haina de catifea neagră și pantalonii de lână gri? — Da, mulțumesc. După ce Smith ieși din cameră și Închise ușa În urma lui, se dădu jos din pat și Își goli copios bășica În oala de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou, încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot spre sud. În Lenzburg, Anna își pregătise părinții - nu știu cu ce formule - în legătură cu vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu care scârțâia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne mire; era ciudat de friguros. Nimeni nu-l văzuse făcând baie În mare; străbătea rambla de la un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toate membrele. — Cum? Dumneata mai crezi În microbiști și idoli? Pe ce lume trăiești, don Domecq? Chiar atunci a intrat o ordonanță care părea pompier și a șușotit că Ferrabás voia să-i vorbească domnului. — Ferrabás, crainicul cu voce de catifea? am exclamat. Promotorul cordialei după-amieze de la treisprezece și cincisprezece și al săpunului Profumo? Propriii mei ochi Îl vor vedea, oare, În carne și oase? Îl cheamă cu adevărat Ferrabás? — Să aștepte, a poruncit domnul Savastano. — Să aștepte? N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1919, la Gualeguaychú, În provincia Entre Ríos. — Bătrânii? — Un paznic dă pă strada 17, care l-au avansat politician, și o damă dân Resistencia, care a venit la vale pă Paraná. — Prima amintire dă suvenir? — O marină, În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală. Pă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul cu rădăcinile încărcate de catifeaua vântului ce mi-a ascuns urma pașilor tăi prin primăverile iubirilor. Mă cheamă în adâncul lui să-i simt gustul de frunze migdalate într-un pocal de suflete plânse pe umerii nopților. Mă cheamă în infinitul alb al alinării unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din eu se desparte aproape nevăzut de oasele lui rare în acest oraș al suferințelor... Iubitule, ca o vânătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]