3,719 matches
-
șapte sună ceasul în living, unde părinții lui dormeau pe o canapea. Domnul Thaw își luă micul dejun și-și coborî bicicleta în stradă. Doamna Thaw aduse pe tavă porridge, un ou-ochi, un cîrnat, pîine neagră cu marmeladă și o ceașcă de ceai. îl urmări în timp ce mînca și-l întrebă: — Ți-e mai bine, fiule? Ceva mai bine. — Ei, o să te simți mai bine cînd ajungi la școală. Poate. — Mai ia o pastilă. — Am mai luat una. Nu mă prea ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw a obținut un post de vînzătoare într-un magazin, după-amiaza. Curînd a început să se simtă foarte obosită și să sufere de depresii, despre care doctorul credea că erau efectul schimbării stilului de viață. Seara, după ce strîngea farfuriile și ceștile de ceai, cosea sau tricota, uitîndu-se din cînd în cînd la Thaw, care stătea încruntat cu un manual în față sau își trecea degetele peste frunte sau obraji. Ea făcea comentarii pe seama lipsei lui de atenție. Nu lucrezi. Știu. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la școală pe jos pentru a economisi banii de bilete și la prînz mîncă o plăcintă ieftină. Asta îl înfometă, dar în două-trei zile i se păru că e suficient, apoi îi pieri pofta de mîncare și bău doar o ceașcă de lapte. Zi de zi, stomacul i se mulțumea cu tot mai puțin. Avea mintea încleștată, și exteriorul întărit pentru a se bate cu viața din jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cearșafurile erau pătate de sînge, iar trupul îi era atît de greu, că abia putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea neagră la o masă aglomerată. O fată din apropiere îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și bibelouri chinezești. Doamna McAlpin era măruntă, vioaie și veselă. — Asta e cea mai mică dintre casele pe care le-am avut cînd a murit tatăl lui Kenneth, a zis ea cu un ușor oftat, în timp ce turna ceai în niște cești subțiri. Nu pentru că le-aș fi dorit pe celălalte, chiar dacă mi-aș fi putut permite să le întrețin. Am fost foarte bogați și prosperi cîndva. De exemplu, Kenneth a avut doică atunci cînd era mic... — O ținem împăiată, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poziția și numerele bilelor. Aerul începuse să se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in și terebentină. Din cînd în cînd, Drummond se trăgea în spate și întreba: Ce părere ai, Duncan? Janet îi dădu lui Duncan o ceașcă de ceai și un sendviș cu șuncă, apoi, după ce bău și mîncă, începu să o deseneze. Se ghemuise lîngă foc cu pisoiul în poală, iar părul voluminos îi încadra chipul delicat. Semăna cu Marjory, numai că Marjory avea gesturi copilărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai dreptate, Duncan, e mai aproape de perfecțiune. Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte. — Numai și numai absurdități! rîse pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond deschise fereastra să lase aerul rece să pătrundă înăuntru. De deasupra acoperișurilor cenușii din stînga se ridica fleșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui ar rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coborît, domnul Rennie plecase deja și n-a mai venit. După aceea, nici celelalte ajutoare nu s-au mai întors. Thaw le simțea lipsa, pentru că-i plăcea să lucreze cu oamenii și să stea la discuții cu ei la o ceașcă de ceai și sendvișuri. Dar zonele principale fuseseră acoperite, așa că acum putea începe să facă schimbări și să rafineze lucrarea. în fiecare dimineață, paleta lui, curățată și acoperită cu vopsele noi, arăta mai frumoasă ca orice pictură. Cînd se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El o privi lung. — îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e uneori utilă? El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o femeie de vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a spus, dar au uitat. — Pettigrew e cinic, zise Gilchrist rîzînd. — Un cinic plăcut, mormăi Pettigrew. Să nu uiți, Pettigrew este pentru toți un cinic plăcut. Secretara puse o tavă cu serviciul de cafea pe masă. Gilchrist își luă ceașca la fereastră, se așeză pe pervaz și vorbi oracular: — Slujbe. Stabilitate. Mediu. Trei birouri, deși le înțelegi ca lumea, seamănă unul cu altul. Slujbele asigură stabilitatea. Stabilitatea ne permite să ne remodelăm împrejurimile. împrejurimile îmbunătățite devin condiție pentru noi angajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să te supere limba lui necioplită. Pettigrew are ceva de sfînt în el. A ajutat mai multe văduve și orfani decît noi toți la un loc. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am să-l descriu, am să spun doar că noi patru ne-am așezat pe scaune - erau patru scaune în cameră -, iar tânărul acela cu sâni ca de femeie, despre care am aflat mai apoi că se numea Iason (ținea ceașca de ceai în mâna stângă), s-a instalat peste omul mort sau peste păpușa de ceară lungită acolo, părea că nu-l vede. „Nu-i nimic“, mi-a spus încet domnul Sima, pe când eu mă pregăteam să-i atrag atenția
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
invers, adică partea cu nasturii, bine încheiați, se afla la spate. Nu știu în ce măsură pot interesa toate acestea, dar ele s-au petrecut chiar așa și nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în Suedia 1. Căpătasem încredere în singurătatea coridorului nostru. Ea ne compensa într-un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu becuri, ghirlande și panglici multicolore. Pe punte, lângă ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă, o bea cât ai clipi. 18. Trăiam senzația unei anihilări uscate, sterpe. Era ca o cădere lipsită până și de spaime, un fel de saturație brutală și opacă, greu de exprimat. O uriașă renunțare, nu a mea, ci a Totalității
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mult mai tânăr, n-are nici barbă, nici mustăți, și-a fost găsit ca mort, în câmp, l-a salvat Petre, vizitiul familiei Inger. — Care Inger, cofetarul din strada Carol? — Exact - și Pavel înghiți în sec, apoi întinse mâna după ceașca de cafea. Nu se știe ce învârte străinul ăsta, poliția e foarte intrigată. Are cu el un cufăr-safe sau așa ceva și nimeni nu poate da relații despre el. Marwan era tare de urechi și nu distinse prea bine, dar înțelese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea mereu pe cât timp i-ar ajunge proviziile și nu se hotăra să arunce nimic. Vara, dacă primea o litră de lapte și rămânea neatins, îl punea la acrit într-o ceașcă, apoi, cu un băț rotit înainte și-napoi între palme îl subția, ca să fie bun de băut. Cu pâinea era mai greu, trebuia să fie atent să nu se usuce sau să nu mucezească și uneori se trezea că n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu O și Z sau măcar cu una din ele. Se opri și sorbi din cafea. Pfui, slabă! Iar uitase să-i atragă atenția lui Zaharia să pună o linguriță în plus în ibric, iar apa s-o măsoare cu ceașca! Ordonanța lui era un bătrân econom până la avariție și îl supunea mereu la nedorite regimuri. Deși Costache îi atrăgea atenția că nu mai e de vreo douăzeci de ani război, că el personal are de unde și, la drept vorbind, a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii mari, numărul de Anul Nou. Acum își făceau curaj cu un ceai cu rom, Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile pe porțelanul ceștii, iar Neculai Procopiu se încingea citind cu glas tare din gazeta concurenței. Deși primul redactor i-a semnalat lui Pavel fragmentul doar ca să râdă de colegii din strada Sărindar, puțină invidie tot avea, când se gândea la ei. Articolul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]