2,707 matches
-
Învins, și apropierea romancierului de demiurgul Hefaistos nu este Întâmplătoare!... Când vorbim de „soarta unui personaj”, foarte adeseori, În minte cel puțin, facem similitudini cu propria noastră soartă sau a cuiva din anturajul sau cunoștințele noastre sau cu a vreunei celebrități. E adevărat că Napoleon a pus, printre primii, definiția destinului În legătură cu politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Vlad țepeș În carne și oase, ci doar la imaginea lui. A fost cel mai mediatizat, la scară europeană, dintre principii români ai Evului Mediu, din cauza fanteziilor lui morbide (la fel ca și Ceaușescu, o jumătate de mileniu mai târziu). Celebritatea o conferă faptele ieșite din comun, În bine sau În rău; s-ar putea chiar ca ticăloșii să trezească mai mult interes decât sfinții, așa e firea omenească — și Infernul lui Dante sună mai convingător decât Paradisul! Vlad țepeș a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un tratat despre muzica turcească. Nici un european nu s-a apropiat atât de mult ca el de cultura Orientului islamic. Sub titlul Sistema religiei mahomedane (carte publicată În rusește În 1722), a schițat o sinteză a acestui tip de civilizație. Celebritatea europeană și-a dobândit-o Însă ca istoric al Imperiului Otoman. Manuscrisul latin al lucrării sale Incrementa atque decrementa Aulæ Othomanicæ, rămas nepublicat la moartea autorului, a fost adus la Londra de fiul său Antioh Cantemir (1708-1744). Fiul, ca și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Într-unul românesc. Multe glorii românești riscă să rămână glorii locale: mari creatori În România, iluștri necunoscuți dincolo de hotare. Și se mai Întâmplă ceva: tot mai multe culturi pretind să fie recunoscute și, pe de altă parte, odată cu accelerarea istoriei, celebritățile se Înmulțesc vertiginos. În galeria celebrităților universale se intră tot mai greu, iar cine intră azi nu e sigur că nu va ieși mâine, pentru a face loc altcuiva... Scriitorii pe care românii Îi consideră cei mai reprezentativi nu sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
riscă să rămână glorii locale: mari creatori În România, iluștri necunoscuți dincolo de hotare. Și se mai Întâmplă ceva: tot mai multe culturi pretind să fie recunoscute și, pe de altă parte, odată cu accelerarea istoriei, celebritățile se Înmulțesc vertiginos. În galeria celebrităților universale se intră tot mai greu, iar cine intră azi nu e sigur că nu va ieși mâine, pentru a face loc altcuiva... Scriitorii pe care românii Îi consideră cei mai reprezentativi nu sunt cunoscuți În lume (chiar dacă sunt traduși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
respectând o puternică tradiție, franceza — și-au Îmbunătățit șansele participării la competiție. S-ar putea alcătui o Întreagă istorie literară din ceea ce românii, stabiliți În Franța, au scris În franțuzește. Printre ei, și câteva femei, care au cunoscut momente de celebritate: Anna de Noailles (1867-1933), Elena Văcărescu (1866-1947), Martha Bibescu (1886-1973). Sunt astăzi aproape uitate. Dar Încă mai e citit Panait Istrati (1884-1935), grație exotismului său balcanic și oriental și personajelor răzvrătite care-i populează romanele (Kyra Kyralina, 1924). A urmat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de medici, Începând cu bacteriologii Victor Babeș (1854-1926) și Ion Cantacuzino (1863-1934), neurologul Gheorghe Marinescu (1863-1938)... Românii se consideră foarte Înzestrați pentru medicină; din păcate, Înzestrarea tehnică nu este pe măsură. Cu siguranță că nici un medic român nu a cunoscut celebritatea mondială a doctoriței Ana Aslan (1897-1988), de care se leagă numele gerovitalului, un medicament „antibătrânețe“, și curele de Întinerire din clinica sa de la București. Nu am nici cea mai mică competență pentru a aprecia valoarea științifică a cercetărilor sale; cert
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vagabonzi“. Nici câinii nu aveau legea de partea lor și nici forța. Iubitorii de animale au Încercat să se opună. Până și Brigitte Bardot a venit la București pentru a pleda În favoarea câinilor; a fost primită cum se cuvine unei celebrități, dar argumentele ei n-au avut mare efect. Aproape toți câinii au fost adunați și exterminați (Între timp, comunitatea lor s-a mai refăcut). Orașul a devenit ceva mai ordonat și mai curat (nu cu mult, o idee...). Băsescu a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
echipă de televiziune filma un reportaj pentru emisiunea 20/20. Mai era acolo și Jay McInerney, cel care publicase recent un prim roman similar de succes, Lumini vii, oraș mare, despre oameni și droguri în New York, ceea ce îl catapultase în celebritate peste noapte, desemnat cel mai mare rival al meu de pe Coasta de Est, un critic remarcând într-unul din multele articole care comparau cele două romane că dacă înlocuiai cuvântul „ciocolată“ cu „cocaină“ atât Mai puțin ca zero, cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doilea turneu în State; cumva, pe parcursul acestui întreg interval, se publicase și o ediție broșată (atât de mult timp fusesem plecat). Terence dispăruse din schemă cu luni în urmă și o femeie cu totul necunoscută - “asistentă motivațională“ sau „baby-sitter al celebrităților“ sau „companie trează“ or te miri ce - era acum prezentă ca în esență să se asigure că nu voi priza heroină înainte de ședințele de lectură. Însă evident a fost angajată pentru a-i proteja pe editorii mei, nu pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înghit ca să rămân în centrul atenției. Dorința mea de a deveni parte a Marii Scene s-a ofilit - eram epuizat de toată debandada. Viața mea - numele meu - ajunseseră repetitive, poanta finală lipsită de haz, eram sătul s-o mai înghit. Celebritatea însemna o viață trăită conform unui cod - era un spațiu în care erai nevoit să descifrezi în continuu ceea ce aștepta lumea de la tine, un teren lunecos și un univers în care, în ultimă instanță, întotdeauna făceai alegerea cea mai proastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sentimental că petrecerea era pe punctual de a scăpa de sub control. Ceva în mine s-a prăbușit, explodând - un moment de disperare pură, aproape viscerală - aveam nevoie de încă o linie. Am scrutat din nou mulțimea. Jay alunecase în sfera celebrităților - soția mea și David Duchovny -, iar Robby dispăruse. Așa că am urcat pe scările impozante, curbate, la primul etaj, să verific dormitorul lui Sarah - folosindu-mă de o așa zisă investigație a cazului Terby, scuza pentru o nouă linie de prizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu care Jayne se împrietenise în timpul turnării unui film în LA. Era loială, discretă și se îngrijea de toate treburile lui Jayne cu cea mai mare ușurință - doar una dintre miile de femei din orașul acela atât de fascinate de celebritate - și atât de devotată impozițiilor generate de celebritate încât s-o urmeze pe Jayne până în această rece suburbie necunoscută. Înainte de Jayne lucrase pentru Penny Marshall, Meg Ryan și, foarte scurt timp, Julia Roberts, posedând acea stranie abilitate de a intui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
film în LA. Era loială, discretă și se îngrijea de toate treburile lui Jayne cu cea mai mare ușurință - doar una dintre miile de femei din orașul acela atât de fascinate de celebritate - și atât de devotată impozițiilor generate de celebritate încât s-o urmeze pe Jayne până în această rece suburbie necunoscută. Înainte de Jayne lucrase pentru Penny Marshall, Meg Ryan și, foarte scurt timp, Julia Roberts, posedând acea stranie abilitate de a intui în orice moment dorința sau rugămintea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de a deveni ea însăși faimoasă, iar Marta își lua slujba în serios. Însă mie mi se părea ca o ființă tristă, deoarece crescusem în mediul acela și întâlnisem o sumedenie de Marte - femei (și bărbați) atât de aserviți cauzei celebrității, încât propria lor lume era anihilată. Avea și un mic apartament - plătit de Jayne - în oraș. (Nici nu știam unde stă Rosa, doar că tăcutul ei tată din El Salvador o lua la ora opt seara din Elsinore Lane și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de probleme - admiratori nebuni și hărțuieli? În momentul acela am căpătat deplină încredere în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul de țigări care nu era niciodată acolo. Doar interdicții uzuale, știți, nimic neobișnuit. Viața obișnuită a, hm, celebrităților obișnuite. Da, asta a ieșit din gura mea. Da, Kimball a zâmbit stânjenit . A inspirat adânc și s-a aplecat spre mine, continuând să țină cartea în mână, studiindu-mă. Am luat o altă gură din cana de cafea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cotidiană din noi toți e așa cum e și rămânerea În posteritate Își are și ea legile ei, care sunt cu atât mai dure și mai restrictive cu cât e vorba de oameni dăruiți artei care nu au ajuns la o celebritate atât de Înaltă și solid constituită din timpul vieții lor, ca să le poți ierta tot ce e omenesc În eideși bine zis, nu să le ierți, ci să prezinte și aceste detalii pentru istoria culturii. Nu e vorba de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Orientului și Palatul Regal. Aidoma Pieței Universității din București, în cazul României, Puerta del Sol a fost martora principalelor evenimente din istoria modernă a Spaniei, și gândul că pășesc și eu aici îmi dă un sentiment de coparticipare la aura celebrității de care e învăluit locul. În secolul al XV-lea aici s-a aflat o redută - parte a zidului de împrejmuire a vechiului Madrid - care separa zona aristocratică și a marilor afaceri de periferiile locuite de clasele de jos. Cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra deopotrivă bunul gust și condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrității lor le decorăm cu tot felul de atribute exotice. Impactul cu realitatea este de regulă frustrant, pentru că dezgolește contururile reale, finite, ale toposului visat, pe care nu le mai poți dilua și extinde fără a te situa pe un teren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și eu un detaliu spuselor lui Andrei: un Günter Grass sau un Mario Vargas Llosa n-au să se plimbe 45 de zile cu trenul prin Europa... de amorul artei. E un lux pe care, de la un anumit punct al celebrității, nu ți-l mai poți permite. Seara, ni se propune o reprezentație la Théâtre du Nord, situat în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adus și copiii, un băiat și o fetiță, îmbrăcați în costume naționale, care ne oferă flori și o ilustrată frumoasă, dar scrisă cu greșeli (de ce observ acest detaliu într-un moment de înduioșătoare solemnitate?!). Suntem mândri, ne simțim efectiv niște celebrități. Andrei Bodiu râde, dar cred că ne invidiază în secret. Oricum, e foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care te însoțește. Președintele „Daciei” din Riga ne propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oficiale, de la 1201. Gravurile medievale, expuse în vitrine, nu lasă nici o îndoială asupra acestei vârste. Ca membru al Ligii Hanseatice, orașul a jucat un rol important în comerțul dintre Est și Vest. Tot la Riga s-au născut mai multe celebrități mondiale: cineastul Serghei Eisenstein, Isaiah Berlin - father of the history of ideas (părinte al istoriei ideilor), celebrul balerin Mihail Barîșnikov... Primii doi au case memoriale pe strada Albert, artera principală a capitalei letone. Poartă numele unui cruciat german care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]