8,191 matches
-
jos de pe ei cămășile lungi de in ori de piele și mantalele de oaie, iar acum se îmbrăcau foarte liniștiți cu niște haine mult mai de preț, pe care le scotea fiecare din bagajul său: cămăși din mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine, spuse, dându-i înapoi pumnalul burgundului. — Dar, dacă e așa, de ce n-ai cerut ajutor de la corpul de gardă de aici, în loc să furi din bagajele noastre? — Chiar asta și voiam să spun, interveni comandantul gărzii, înfigându-și pumnalul la centură. Apoi scutură din cap: Nu, amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de fapt, care armată - căci era vorba doar de câteva mii de soldați când părăsiseră Ravena. Voia să se întoarcă la subiect, să demaște asasinul, însă un om corpolent și bărbos, ce sta în primul rând, cu degetele înfipte în centura lată de piele, întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o expresie încă și mai arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel adevărat. Pe de altă parte, trebuie să ții seamă că nu poate să lase Italia cu totul descoperită. Nu prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune-i noutățile, zise. Dezlipindu-se de perete, Chilperic își înfipse degetele în centură și anunță: — Vești de pe Rin. Hunii sunt deja în fața cetății Koblenz. Francii râureni dărâmă copacii cu sutele ca să construiască plute. — Ești sigur de asta? — Da. A sosit azi-dimineață o ștafetă de la Mainz. Poți să-l întrebi tu însuți, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prefacă îndurerat, ținea capul în jos, aproape îngropat între umerii masivi, dar pe sub sprâncenele stufoase îl scruta temător, cu ochi vicleni, în vreme ce își ținea, sub pântecele proeminent, poalele mantalei, cu siguranță acoperindu-și punga din piele ce îi atârna la centură. Alături se afla un om instrui, poate un copist, slab și totuși cu burtă, cu ochii alunecoși și bărbia micuță, gură cărnoasă și pielea grasă și lucioasă: semnele de netăgăduit ale dezmățului. Și ce să mai spunem de acea desfrânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și animalele la tabără și o să ne conducă la grânarele de pe-aici, o să-i lăsăm să plece! Căutând cu ochii în jurul său, îngrijorat ca nu cumva oamenii lui să nu-l considere prea îngăduitor, își aranjă nervos sabia în centură și adăugă: — Acuma taci, înainte să mă răzgândesc. Facem cum am stabilit, dar îți amintesc: între timp, tu rămâi aici, și vreau ca totul să fie scos pe poarta aceea înainte de apus, ai înțeles? Canzianus încuviință. — Da, am înțeles. Khaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cavaler burgund, grav rănit, se aplecă pe gâtul calului și alunecă apoi din șa chiar în fața lor, căzând greoi în buruienile de la marginea cărării. Rapid, Sebastianus descălecă și se aplecă asupra războinicului. Constatând că se afla pe moarte, îi luă centura și sabia și puse stăpânire pe calul lui, lăsându-l Lidaniei pe al său. Apucând frâele, femeia îl privi cum urca în șa. Simți graba sa de a se îndepărta, așa cum la început îi simțise neliniștea. Stânjenită, își frecă nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de una din crengile cele mai solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri și crengi fusese deja cuprinsă de focul pe care Hariman, după ce își potrivise la centură scalpul, avu grijă să-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O vreme, adunați în cerc în jurul focului înalt, burgunzii rămaseră să-l privească pe hunul care ardea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adversarul său cu securea. El și războinicul totuși căzură împreună, aproape unul peste celălalt, fiindcă acela fusese la rândul său doborât de un hun cu o lovitură de buzdugan. Balamber sări prompt în picioare și, fără menajamente, îl înșfăcă de centură pe cel care îl salvase și îl smulse din șa, luându-i în stăpânire calul. în nu mai mult de o clipă, fu urcat pe spinarea animalului; împungându-l sălbatic și urlându-i cu furie în urechi, țâșni în urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se instaură cât de cât calmul, se ridică un om corpolent, cu craniul ras și un chip ce părea tăiat în granit. înfigându-și degetele în centura de piele, observă: — Dar dacă și tu spui adevărul, nu înțeleg ce putem face noi ca să-i înfruntăm pe huni. Se spune că sunt mai mult de o sută de mii, poate chiar de două ori pe atât. Sunt arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răscumpere situația stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu atât mai rău pentru el!“ Trăgând cuțitul de la centură, tăie frânghia ce ținea legat calul băiatului de al său. Pe urmă, se apropie de el și făcu același lucru cu legăturile ce îi strângeau încheieturile. Cu un gest scurt al mâinii, arătă spre tabăra barbarilor: — Poți să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr la capăt. Aruncându-i lui Ambarrus o privire furioasă, exclamă: — îi spui cum o să-ți pot face oamenii să se lupte cu hunii, dacă nu sunt capabili nici măcar să stea în rând? îmi spui, ei? Cu degetele înfipte în centura de piele, căpetenia bagauzilor îi susținu privirea. — Trebuie să-i înțelegi. Dacă ar putea să accepte disciplina militară, nu ar fi ceea ce sunt. Câtă vreme dușmanul e încă departe n-o să înțeleagă importanța... — Dar când o să fie aproape o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie, lungă și ondulată, ceva mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închipuise că urma să vorbească doar cu episcopul. în tăcerea plină de așteptare ce se lăsase în încăpere, nu se mai auzeau nici măcar loviturile de berbec: atacul, în mod evident, încetase. Dubritius se legănă o clipă pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și ceilalți și, în aparență, nu are nimic special: e de statură medie, puțin chelit pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dea, în același timp, și lui posibilitatea să facă la fel. Când Rutilius îl prezentă pe Sebastianus, precizând calitatea sa de om de încredere al lui Magister militum, Sangiban nu-i zâmbi, nu-i întinse mâna. Cu degetele înfipte în centura de piele, îl măsură cu o privire rapidă, după care, cu o voce tăioasă, se mulțumi să-l întrebe: — Când va fi aici? Conștient că se afla în fața unui comandant cu siguranță încercat de duritatea luptei aproape disperate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai înainteze cu cercetările și curând descurajarea puse stăpânire pe ei, mai ales pe Sebastianus, care în toată acea căutare putuse, în plus, să-și facă o idee nicidecum încurajatoare în privința stării sistemului de apărare a cetății. Parcurgând zidul de centură, care fusese atacat pe trei din cele patru laturi îcea de a patra se afla chiar pe malul râuluiă, constatase că în câteva puncte doar taluzurile ridicate în interior pentru susținerea bastioanelor împiedicaseră prăbușirea completă a acestora sub loviturile repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se miște după bunul plac pe un mal sau pe celălalt al Loirei ori chiar să înainteze în Aquitania și să devasteze pământurile vizigoților. — L-am văzut azi-dimineață pe Sangiban și am luat palmă cu palmă tot zidul de centură. N-am observat nici un semn al vreunui atac iminent. — Ei, atunci, spuse Marcentius, luându-și rămas bun, sperăm să fie și pe mai departe tot așa; poate că timpul lucrează pentru noi. îți urez o noapte bună, Prefectule. Tuna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și schimbă culoarea dacă cel ce le poartă e otrăvit; ceva ce i se spusese că ar fi chiar tablele de smarald ale lui Hermes Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
piesă cu piesă. Efectul complet nu ar fi trecut mai jos de vulgar, dacă nu era clar o nebună. Apărea Într-un mini verde ca masa de biliard, etalând picioare senzuale În contur, dar fără senzualitate lăuntrică; la brâu o centură lată de piele; peste umeri, bust, o cămașă guatemaleză trainică, aspră, brodată; pe cap o perucă precum acelea purtate de comicii În travesti la convențiile de comis-voiajori. Părul ei de fapt era ușor cârlionțat, avea o distorsiune minusculă. Asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin fumul de la țigară. N-o să te primească înapoi. Bărbații musulmani nu tolerează infidelitatea. Noi nu suntem slabi. Nu. Voi sunteți criminali. Irene a dat drumul acelui stereotip absurd intenționat, ca să-l facă pe Ahmad s-o lovească. Ea avea centura albastră la karate și abia aștepta să se folosească de cunoștințele în materie de luptă. Nu-i trebuia decât un motiv. Dar, în mod surprinzător, Ahmad nu i-a răspuns decât cu un surâs. Războinici, a replicat el. In Sha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frică de avioanele mici, dar nu i-a aruncat nici măcar o privire. S-a așezat pe scaun vizavi de Danny. Charlie s-a instalat bosumflat pe rândul din spatele lor. Nu ne dau alune ? a zis el. Naji i-a pus centura de siguranță lui Danny. Cu cât e mai cu hopuri drumul, cu-atât mai bine, a spus el. Așa-i, Dan ? Irene a supraviețuit zborului de o oră și jumătate cu capul ascuns între genunchi. A studiat fiecare fibră desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura de siguranță ca bonnie & clyde într-o poveste urbană în care sfârșitul are mai multe variante câteva borne kilometrice pietre funerare o altfel de împărțire la doi e doar vina ta că a venit toamna și ne petrecem împreună singurătatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]