2,046 matches
-
și atît! Dragoș, ca o justificare, continuă mai viu: ― Desigur, dar vedeți dumneavoastră, suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile lor. Și ce-a fost aici e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Banca Română, i-a făcut mai multe vizite. Dumescu, în amintirea prieteniei cu Miron, s-a oferit să-l ajute în toate încurcăturile financiare. Grigore n-a vrut să primească nici un fel de despăgubire de la stat, cum se îmbulzeau să cerșească cei mai mulți dintre sinistrați, care își umflau pagubele, ca să profite de pe urmele nenorocirii. Din toate cîte-i devastase focul numai castelul cel nou a fost asigurat. Totuși, dacă societatea își va respecta angajamentul și-i va plăti despăgubirea contractuală, din suma realizată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din hârdăul cu nevoi. Ori erai silit să bei apă, dar nu de oricare, ci un fel de saramură grunjoasă care îți sugea apa din oase până le lăsa ușoare, ca scheletul unei păsări. Încât, peste voința ta, ajungeai să cerșești apa pe care o refuzaseși. Nu era un fel de a trăi, dar, din păcate, din asta nici nu se murea. Unii au căutat să se sinucidă lovindu-se cu capul de zid. Vedeai, ici-colo, meduze roșii, lipite de pereți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doi, spuse Coltuc. N-am alți prieteni... — Prietenie, apăsă lung Fane Chioru. Am și uitat de când n-am mai auzit vorba asta... La urma urmei, nici nu știi cine e mai vrednic de milă. ăla care dă sau ăl’ de cerșește... ? — ăla care dă, îl lămuri Ologu, are și el de cerșit de la altul. Și apoi : Dacă stau bine și mă gândesc, suntem o gașcă nu chiar de colea. Nu-ți sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi și el cu limba trei cruci în cerul gurii. — Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
osteniră să povestească, socotind că flăcăul o va face de-a fir-a-păr, nu acceptară decât câte o felie de pâine muiată în ulei și se depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind, trebuie să le ia asupră-le. Fata amestecă spirt în apă caldă și, mai degrabă tamponând decât ștergând, ca să nu-i provoace alte dureri, muie cojile de sânge uscat și îi curăță obrazul. Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie : — Voi nu ieșiți cu nimic pe interval ? — Noi nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da’ cine zice că cerșim ? necheză Calu. La teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amar îi brăzdează chipul. Încăperea e învăluită într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși: Frate, nu ne permitem să mai amânăm. — Bine. Cu ochii tot închiși, Hsien Feng își întoarce fața spre perete. — În decretul Domniei Voastre trebuie să i se acorde puteri depline acestui tsungli yamen. — Bine, dar în schimb trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie aici, atât de ieșit în afară, cerând atenție și atingere. Aș vrea să pot șterge amintirile. Îi privesc pe împărat și pe Nuharoo cum pleacă. Aș vrea să mă arunc la picioarele iubitului meu, să i le sărut, să cerșesc iubire. An-te-hai vine lângă mine și mă ține strâns: — Fructele se coc, doamnă, îmi șoptește el. Vor fi gata în curând. Ramurile chiparoșilor se întind în jos ca niște evantaie uriașe, acoperind lumina lunii. În noaptea aceasta va veni furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu își poate permite luxul de a-și face din Rusia un dușman. Prințul Kung scrie în epistola către împărat: „Când o haită de lupi e pe urmele unei căprioare bolnave, ce mai poate să facă bietul animal decât să cerșească milă?“. Rușii vor regiunea Amur din nord, pe care deja au pus mâna. Ei s-au și instalat de-a lungul fluviului Ussuri, la est de granița cu Coreea. Au revendicat importantul port chinez din Haishenwei, care în curând va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta de felul lui, așa că trebuie să fie ceva important. De ce, ai probleme? O să Încerc să te ajut imediat, după ce scap de câțiva dintre oamenii ăștia. Nu, nici o problemă. Voiam doar să-l salut. —Mda, păi vine Înapoi mâine. Am cerșit o țigară de la un tip În rochie de bal verde smarald și mi-am făcut curaj, ca să mă Întorc Înăuntru. Dar n-a mai fost necesar. Petrecerea venise la mine. —Bette! Speram să te găsesc aici! țipă Abby, În timp ce sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plăteau pe an o patentă de 120 lei; b. „cei ce țin fabrici mici” plăteau câte 80 lei pe an; c. „cei ce țin dugheni și lucrează meșteșugul” câte 50 lei pe an. Meșterii nu plăteau capitația. „Lucrarea fieștecăruia meșteșug cerșind îndeplinirea tocmelilor și siguranța lucrului, nici un meșter nu va fi slobod a întrebuința lucrarea meșteșugului până când nu se va înscrie în catastihul meșterilor și va câștiga patentă de la Ocârmuire”. (art. 25). „Înscrierea lor va fi prin știința și recomandația starostelui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Românești odată cu moartea lui Matei Basarab (1654). „De atunci - spune N. Bălcescu - patrioții noștri, uitând experiența veacurilor, care ne dovedește lămurit că niciodată o nație nu se poate mântui decât prin sine însăși, pierzând confidinția în puterile sale, începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest popor au ieșit toți acei viteji, că el a mântuit țeara într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unde îi întîlnesc pe românii proaspăt îmbogățiți; libanezii deschid brutării franțuzești, bijutierii își etalează migălitele lor articole din aur, cu pietre prețioase sau false. Afaceriștii români se aprovizionează în Bulgaria, prostituția rusă se extinde spre Balcani, copiii străzii, care lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța devine incertă... Și mirosurile s-au schimbat. O omniprezentă lipsă de curățenie a înlocuit la fel de omniprezentul iz de DDT, care împresura construcțiile și clădirile oficiale. Obișnuiții ordinii tună și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
controleze dacă acestea nu i s-au fript la focul sacru al miracolului. Catarinella a mers zile-n șir la San Giovanni Vecchio ca să aprindă câte-o lumânare. Își lovea pieptul, îngenunchia într-un ungher aproape întunecat al bisericii, și cerșea împlinirea unei minuni: ia-l printre păstorii tăi, Maică Precistă, și-am să-nchid ochii mulțumită. Când în cele din urmă muri, în fața coșciugului Giandomenico se întrebă de ce Maica Domnului împlinise dorința unei biete femei care în schimb îi făgăduise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
etc. -, astfel de oameni devin adevărați tribuni, care nu pregetă să-și sacrifice chiar și viața pentru a-și apăra convingerile. Μ Veridicitatea unei idei se obține pe măsură ce o confruntăm cu oponenta ei; sau, cum spune Constantin Noica: „Adevărurile noastre cerșesc contra-adevăruri”. Μ Comportamentul timizilor ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît de literatură și, invers, că literatura n-are nevoie decît de teorie literară. Iată că am apucat momentul În care literatura cerșește interesul cititorului, altădată cu mîna Întinsă la ușa literaturii. Cu toată nostalgia sa, Antoine Compagnon scrie această carte cu luciditatea celui care știe că literatura și-a Încheiat o viață. Dar În nici un caz n-a murit. În capitolul final
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dureri celeste?,/ Ți-ntorc convalescența și liniștea, dă-mi rana/ spinarea mea deschisă dorinței tale este." Dialogul cu divinitatea ne trimite din nou la Psalmii lui Arghezi: biblic, poetul ne spune că la-nceput a fost Cuvântul Și poetul va cerși lumina primară: "Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
condescendent, pasiv, apatic; agresivitate extremă, ură sau hiperactivitate; stimă de sine scăzută, subapreciere, lipsa încrederii și comportament autodistructiv; modificări ponderale masive; teama de a merge acasă, frica față de părinți; caracteristici distructive, antisociale sau nevrotice; relatări neconcludente în legătură cu o vătămare suferită; cerșește, fură sau depozitează alimente; extinderea timpului de stat la școală (sosiri mult mai devreme și plecări mult mai târzii); oboseală constantă, lipsa atenției sau adoarme în clasă; abuz de droguri sau alcool. Cauzele abuzului sunt multiple: contextul socio-economic (sărăcia unui
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
punct de vedere fizic, are o față de martir aproape iisusian. Trăsăturile au rămas fine, nobile, spiritualizate, cu toată pecetea asteniei psihice. Ochii, de copil în ultimul stadiu al inaniției, impresionează în mod deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dovedește slăbiciunea statului și o neînțelegere a drepturilor statului, împrumuturile, ca și sabia lui Damocles, sunt atârnate asupra capetelor guvernanților, care, în loc să ia lucrurile de care au nevoie de la oamenii lor, printr-un impozit vremelnic, vin cu mâna întinsă să cerșească la bancherii noștri, împrumuturile externe sunt lipitori care nu se pot desface în nici un caz de corpul statului dacă nu cad ele singure, sau dacă statul nu le azvârle cu hotărâre. Dar statele creștine nu le desfac, ci continuă a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]