3,025 matches
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
colonia), o inscripțiune descoperită la Mehadia Tsierna. Este deci evident că în limba dacă sunetul inițial al numelui se apropia mai mult de z sau de ț decât de c, pe când termenul negru este redat în toate dialectele slavice prin cern, ciarn, ciorn, aducând cu sunetul pe care-1 are c înainte de e și i. Limba tracică, fiind și ea o ramură a limbelor arice, nu ar trebui să ne minuneze chiar dacă am găsi în ea un termen pe deplin identic cu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
depreciasem. Nu avusesem parte de nici o bucurie sau de vreo iubire anume și nici de vreo ură sau dorință puternică. Viața mea fusese un sol pietros în care crescuseră doar numere, și acum nu aveam altceva de făcut decît să cern pietre și să sper că una dintre ele se va dovedi a fi o nestemată. Eram cel mai singur și mai neputincios om din lume. Eram gata să cad pradă disperării, cînd un lucru minunat a apărut în aer dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunt prieten cu familia lui. — Mi-a povestit chiar el, deunăzi, când am fost invitat la Livezeni. Se abținu să ofteze și povesti cu ton alb, mai departe. — Rareș Ochiu-Zănoagă și Alexandru au avut un prieten comun, un anume Grigore Cernea - ieri m-am dus numai pentru confirmarea asta, la Giurgiu -, un om de 35 de ani, dubios, o vreme a fost monah, apoi a renunțat la sutană și s-a apucat de negustorie cu obiecte de cult. În cele mai multe cazuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dărâmarea, toată averea, aflată în păstrare la mai multe fețe bisericești, trebuia ținută pentru o nouă biserică, mai frumoasă decât Sărindarul, dar al cărei loc nu a putut fi încă ales. După cum știți, intenția aceasta se amână sine die. Grigore Cernea l-a rugat pe Livezeanu să se întâlnească cu un tânăr, era vorba de Rareș, lângă moșia Băneasa, vineri, 19 decembrie, la ora 10 dimineața, să ia un pachet de la el și să i-l încredințeze unui alt om, al
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi trebuit să-i spună lui Alexandru. Deci Lumină trebuia scris cu literă mare. Am fost chiar eu și-am vorbit cu el, fiindcă-i știu bine pe superiorii lui: pare inocent, dar nu se știe niciodată. Același Grigore Cernea îi transmisese să-l aștepte pe Alexandru Livezeanu - îl cunoștea din vedere - la ora douăsprezece, la Gara de Nord, la primul stâlp de la coloane. Zice c-a stat douăsprezece ore prin gară, până la miezul nopții, închipuindu-și că poate n-a înțeles
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stat douăsprezece ore prin gară, până la miezul nopții, închipuindu-și că poate n-a înțeles bine, dar că n-a venit nimeni la el. Koneț! — Sunteți redutabil, izbucni Costache, m-ați făcut șah mat. Acum se leagă totul. Acest Grigore Cernea nu mai e în țară și ceva mă face să cred că nici nu se mai întoarce. Am aflat de la un hamal din Gara de Nord că a plecat chiar de-acolo, către Viena. Dar nu sunt deloc sigur că el e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin sită rară Și-o mâncai râzând pe-afară; Dar dacă mă măritai Mâncai pîne de grâu mândru, Cernută prin sită deasă Și-o mâncai plângând la masă. 128 Cine n-are maică dulce Pre lume se poate duce, Cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin sită rară Și-o mâncai râzând pe-afară; Dar dacă mă măritai Mâncai pîne de grâu mândru, Cernută prin sită deasă Și-o mâncai plângând la masă. 128 Cine n-are maică dulce Pre lume se poate duce, Cine n-are maică dragă Pe lume poate să meargă. 129 Rău mă doare limba-n gură C-a rămas
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se izoleze- în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întîmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri din azil care arsese totul în jurul lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbîntat, această comparație: "e ca un călău bătrîn" și imediat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privesc minunea albă de afară. Aseară, cam pe la orele 21 când am vrut să închid ușile ca pentru noapte, am avut parte de un tablou nocturn feeric! Luna trimitea o lumină alb difuză de deasupra unor nori din care se cerneau, ca printr-o uriașă sită, valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație mută, cu plămânii învigorați de puritatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
promisese că va merge. Își pusese schiurile pe umăr și se chinuise să urce până În vârful muntelui. Stătea acolo, pe marginea Înghețată a pârtiei, Înconjurată de costume colorate de schi, mutându-și privirea de la crestele uriașe ale munților, ascuțite și cernute cu zăpadă, la o pârtie mai abruptă decât orice Încercase până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă ea și În acel moment Își dori atât de tare să devină o schioare bună, Încât chiar reuși. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întâmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri din azil care arsese totul în jurul lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbântat, această comparație: „e ca un călău bătrân” și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în țară. A venit decretul și m-au dat la confecții, la tras la mașină. Cum puneam piciorul pe pedală, rupeam cincizeci de ace. M-am dus la o muncă bărbătească, mecanic de întreținere, apăsam pe un buton și se cernea rumegușul în buncăr. Nu am avut bani, nu puteam lua pensia lu’ mama. Apoi ce să fac, ca privatizat, să stau cu trei sticle și să dau câte o sută de grame în fiecare zi? Se vorbește despre cum faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altul, dar de zi. Plouă razele de soare; Oameni mari și mititei Pun belșugului temei. După ce ne umple traiul Cu licori și cu bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și la noi; Plouă stele de mătasă Și e rece ca un sloi. Are sticlă între pleoape, Face poduri peste ape, Fără lemn și fără cuie Face zid de cetățuie
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938 * LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu pumnul toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Început să tușesc. - Nu vă descoperiți, am spus. Și-așa nu se vede nimic. Am rămas așa până ce s-a ridicat soarele, dar tot nu eram În stare să vedem nimic. Pulberea de nisip Încă plutea, iar lumina fierbinte părea cernută din cer - era cenușie și nu te lăsa să-ți vezi nici măcar degetele picioarelor. Am dat să ne ridicăm casa din piei, dar nu mai aveam cu ce. Nu ne mai rămăseseră decât două sulițe și vreo patru bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]