29,232 matches
-
În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu de durere al valurilor sale, va aminti mereu poezia cet?? îi a c?rei frumuse?e ?i echilibru triumfă odinioar? „pe turmele de stânce risipite cu splendoare". Astfel, dac? cetatea Egiptului d?inuie prin gând, idee ?i În?elepciune, cea a Greciei va d? inui prin cuvânt ?i poezie. ?i prin natura care i-a dat via??: „Nu Întâmpl?tor, tot În direc?ia gândirii hegeliene, aceast? frumuse?e produs
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
devin astfel, În poezia eminescian?, sinonime cu infinitul. Natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură (fie c? modeleaz? un peisaj terestru, cosmic, subp?mântean, selenar ori neptunic sau o cetate) prin „transcenderea poetic???i plastic? a materiei În form?" , ce aminte?te de principiul kantian conform c?ruia artă trebuie s? fie spontan? că natura, iar natură este frumoas? când pare finalizat? că operele de art?. ?i pentru c? poezia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
numai În sufletul nostru. Trecut ?i viitor e sufletul meu că p? durea Într-un sâmbure de ghind?? ?i infinitul asemenea, ca reflectarea cerului Într-un strop de rou?.. ". („ S?rmanul Dionis "). În felul acesta a gândit poetul ?i vechea cetate a Daciei care se bucur? de privilegiul unei existen?e eterne, pentru c? ea niciodat? nu se va transforma În ruin?, ci se poate metamorfoza, prin vraj?, În codru: „ ??ci s???ții, iubite frate C? nu-s codru, ci cetate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cetate a Daciei care se bucur? de privilegiul unei existen?e eterne, pentru c? ea niciodat? nu se va transforma În ruin?, ci se poate metamorfoza, prin vraj?, În codru: „ ??ci s???ții, iubite frate C? nu-s codru, ci cetate, Dar vr?jit eu sunt de mult Pan? când o s? ascult ??sunând din deal În deal, Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
luce?te-n noapte că din marmur? zidit?, / Prin o mreaj? argintoas? că prin vis o vezi ivit? /A ei sc?ri ajung din ceruri a stâncimei negri col?i" {„Memento Mori"). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci ?i cetatea Soarelui „cu într?ri În veci deschise, cu sc?ri netezi, colonade / lungi de marmure că ceară", dar ?i gr?dinile din „monastirea alb-a lunei" ce se Înal?? pe „sc?ri de flori". Toate aceste „coresponden?e arhitectonice mitice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iul, de a-1 organiza În configura?îi proprii, „impresionante prin elementul fabulos" izvor??te dintr-un inepuizabil „instinct creator, demiurgic" În virtutea c?ruia construie?te, recreând universul se materializându-se În impresionante pagini v?dind un autentic talent arhitectural. Cetate str?veche a naturii („C?ci s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate"), codrul eminescian impresioneaz? prin „arhitectonica" original? a spa?iului atent configurat În detalii sau perspective cosmice uimitoare. Un exemplu este „gr?dina cea din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un inepuizabil „instinct creator, demiurgic" În virtutea c?ruia construie?te, recreând universul se materializându-se În impresionante pagini v?dind un autentic talent arhitectural. Cetate str?veche a naturii („C?ci s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate"), codrul eminescian impresioneaz? prin „arhitectonica" original? a spa?iului atent configurat În detalii sau perspective cosmice uimitoare. Un exemplu este „gr?dina cea din codri vechi" a zânei Miradoniz: insule sfinte se Înal?? „că scorburi de ț?mâie" În palatul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i gigantice, c? ci Decebal se Întreba în Valhala: Nu mi-i ?ții spune ce mai face ?ara ce Dacia se numea regatul meu Mai st?-nr???cinat?-n mun?i de piatr? Cu murii de granit, cu turnuri gote Cetatea-mi veche, Sarmisegetuza?" „Acestui spa?iu paradisiac al „p?durilor de basm" Îi identific? Eminescu vârstă copil?riei pentru c? numai În acest „topos magic cu puteri supranaturale" vârstă de aur a naturii se contope?te cu vârsta de aur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mitic, adânc legat de spa? iul românesc, devine o prezen?? vie În universul mitic al codrului (ve?nic frate cu românul, cum o demonstreaz? versurile din Mu?ațin ?i codrul: „Tu s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate"). Aceea?i leg?tur? indestructibil? pe care mitul codrului o circumscrie ideii de permanen??, de leg?tur? sufleteasc? om natur?, o relev? versurile „Scrisorii III". B? trân, În?elept, vechi asemenea naturii al c?rei simbol este, Mircea devine de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu există nimic, nimeni, nici părinții mei, nici orașul ăsta scârbos, nici Republica Socialistă România, nici tovarășul Birică, nici tovarășul Nicolae Ceaușescu. Privirile i-au căzut pe o cămașă verde, Braiconf, adică făcută la Fabrica de Confecții din Brăila, altă cetate a smintelii universale, apoi pe o a doua, identică, până când și-a dat seama că rafturile de cămăși erau pline cu aceeași cămașă verde, Braiconf. — Iată ce Înseamnă să fii universal, și-a zis, iată, lucrurile din mintea omului se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
arătând că sinceritatea nu trebuie susținută prin jurământ: “Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
adaptare la timpurile noi”? Pentru că, în aceste vremuri din urmă, fiara “și-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer.” (Apoc. 13, 6). Sodoma și Gomora, cetăți vestite pentru desfrânarea ce o adăposteau între zidurile lor, pentru abominalele fapte de spurcare a trupului și sufletului, în toate modalitățile posibile, au pierit sub o ploaie de foc. La vremea aceea nu existau televizoare, internet, reviste, filme, cărți și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
primit drepturi că ilegaliștii și au fost tot că ei BĂGĂTORI DE SEAMĂ. Am râs de m-am stricat când am auzit pe Dinescu, Caramitru „fă-te că scrii”. Și Dinescu a devenit președintele USR și acuma are domeniu la cetate și leorbăiește pe post cu Tănase parcă sunt Stroe și Vasilache - comici vestiți. Și ăștia la fel, comici tare. EA: Moșule, iar o dai în bară. Combat bine, nu vezi că sunt cu noi, jos Băsescu, hoțul, are flotă, casa
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
după divorț, la partaj m-am luptat și am izbutit să câștig casă. Eu sunt un luptător, să nu crezi că nu mi-e frică, dar am să îmi înfrâng frică, să fiu, vorba lui Henric IV, „primul sub zidul cetății asediate”. În momentul când adversarul te vede că sări la beregata, nu îți pasă de viață, că dacă te omoară, moare și el, se retrage, majoritatea sunt lași, maidanezi, schelălaie, lătra, nu atacă prin fața, pe la spate. EA: Așa e, lume
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
an se împlinesc 500 de ani de la moartea sa) trecând călare pe Podul Pescăriei.De aici voievodul a tras cu arcul în vânt și săgeata a căzut lângă Lacul Prodana.După lupta de la Podul Inalt,aici a fost ctitorită o Cetate de Pământ cu fortificații de lemn,o redută în calea otomanilor. Pentru scurt timp sabia sa lungă de 1,25 metri a revenit în țara,de la Istanbul. De nenumărate ori târgul Bârlad și unele așezări din Moldova au fost trecute
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
țara,de la Istanbul. De nenumărate ori târgul Bârlad și unele așezări din Moldova au fost trecute prin foc și sabie în urma năvălirilor barbare ale tătarilor,ale turcilor și ale leșilor. Cu umor poetul George Coșbuc ne istorisește în poezia sa „Cetatea Neamțului” aceste invazii ancestrale:„Leșii erau. Sobiesky-vodă\ Rătăci pe-aici prin văi,\ Căci atunci era la modă\ Vara când plecau la băi,\Regii meșteri în bătăi\Să și ia drumul încotrova\Totdeauna prin Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întâmplat cu opt secole în urmă pare să se fi petrecut ieri,atât de vie și de proaspăta e amintirea”. Orașul s-a extins pe dealurile de la vest și la est spre Dealul Mare. In periplul său,ajuns în vechea cetate Leptis Magna din nordul Africii,oripilat, scriitorul Ioan Grigorescu prefața viitorul : „Civilizația va distruge omenirea”. Matematicianul și poetul arab Omar Khayyam a tras o concluzie temporala: „ Ca izvoru-n râu și vântul pe pustii, Iar pleacă din viața mea o nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
era diferita în funcție de schimbările produse în corpul pacientului. Tatăl Djunei,Juvas Sardis provine din Iran.Djuna a pastrat tradițiile înaintașilor ei.Tradiția spune ca morții să nu fie supuși autopsiei.Este una din legile vechi ale cetații Babilon și ale cetății Ninive.Medicii din Mesopotamia erau foarte pretuiți și ocrotiți de zeii Ninazu și Ninigazak. Zeița Bau vindeca bolnavii punând mâinile deasupra lor. Un episod din cariera ei l-a constituit vindecarea unui copil grav bolnav.Niște viruși îi atacaseră centri
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
patru balerine.Bărbatul alunecă într-un boschet cu spini.Strigă de durere.Balerinele dispar.Muzica se oprește. Printre trandafiri se distinge o cărare pavată cu dale roz.O urmează împreună. La capătul ei sunt zidurile de piatră ale unei mici cetăți.Bărbatul bate cu inelul fixat în gura unui cap de leu pe auriu.Ecoul preia sunetul metalic.Poarta se deschise larg.Străbat curtea interioara printre fântâni arteziene.Urcă treptele de marmură și se opresc în fața unei uși de lemn masiv
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ușii era încrustat: „Cei care mă vizitează îmi fac cinste,iar cei care nu mă vizitează îmi fac plăcere” (Jean Norin). Drumul șerpuia printr-un vechi cimitir. -Raphael, să găsim un monument fără nume. -De ce? -E mormântul proprietarului acestei cetăți. Nimeni nu l-a vizitat.A fost un solitar. -Ramona,tu ai al șaselea simț?! Vrei să-mi pui sentimentele la încercare? -Nu,dar nu trebuie să uităm aforismul prof.N.S.Dumitru : ”Dacă-ți iubești soția,trebuie să-i iubești și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un bilet în plus”. Actorii amatori de la facultățile bucureștene au montat o scenetă de avangardă. Textul era în permanentă schimbare.Actori deveneau pe rând dramaturgi.Subiectul era o fină alegorie la adresa moravurilor societății contemporane.Replici ca „Il lăsam să viziteze cetatea,doar pe unde s-a făcut curat!”, „Vântul vine obosit din țara voastră ,unde învârte 14 mori și nu poate să mai învârtă și cele 13 mori ale noastre!”,”Dați-i cheia orașului,dar schimbați yala!”,” Il vom deposeda de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un like cu pumnul tatuat, degetul mare în sus. Ajunseserăm în fundul parcului, unde se întinde stuful de împerechere. I-am prezentat cu un gest larg iarba. S-a întins pe spate și „s-a crăcit“, cum zice profetul Iezechiel despre cetatea Ierusalimului. Mai zice Iezechiel, profetul cu bale: „Și te-ai dat, târfo, fiilor Eghipetului, celor cu vână ca vâna de măgar și scurgere ca scurgerea de harmăsar.“ M-am întins peste ea și, căutându-i limba șerpească, i-am suflat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Li se pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici, precum o turmă cuprinsă de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
zis, imposibilă, înainte de toate -, dacă analizai la rece situația, cu mintea prinsă în chingile strânse ale timpurilor moderne, prea puțin sau deloc decise să ofere credit întâmplărilor din vechime, însă monstrul acela avea o forță colosală și poarta mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]