2,546 matches
-
orașele etrusce și pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din tabăra legiunii, bucăți de sticlă, piei romane, chiar și o placă de metal dintr-o platoșă. Și mereu mai adăuga o bucată la schimb pentru mărgica mea de sticlă pe care voia s-o aibe neapărat și care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că nu făcea cine știe ce: majoritatea oamenilor nu ar fi văzut în ea decât o mărgică de sticlă obișnuită, cum purtau îndeobște fetele în colierele de la gât și care le erau oferite drept daruri pentru pețit. Armin mai adăugă încă un ciob de Terra sigillata. Cercetătorii Africii le-ar fi luat indigenilor - cum aș putea face și eu acum - pe niște fleacuri fără valoare comori întregi care se află acum în muzee. Chiar și el ar fi fost dispus să-și ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tăiș de cuțit din silex, vechi cât piramidele, galben ca mierea, cu o scoarță pietroasă pe partea exterioară și cu retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu figura gânditoare. Dar, în afară de câțiva colegi de școală, nu au venit decât rudele invitate de părinți la masa de prânz. Stăteau cu toții aplecați în fața pupitrelor, priveau deconcertați șirurile ordonate de obiecte descoperite, întrebau ce puteau fi aceste pietre și cioburi, cum de se putea afirma că o asemenea bucată de lut sau chiar aceste grăunțe ar fi fost vechi de cinci mii de ani și râdeau de explicațiile mele. Asta nu era decât scârnă de șoareci, spunea tante despre grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acela și le nota, pe urmă ne-a fulgerat din nou cu aparatul de fotografiat, în timp ce Armin demonstra cum se completează la mașina de scris o fișă din cartotecă și mai trase un bliț când eu mă prefăceam că lipesc cioburile unui vas. Dar nu se potriveau și am văzut asta din prima clipă - dar am văzut și că în ușa dinspre cameră se sprijinea de tocul de lemn mama lui Armin, o femeie cu păr de culoare închisă. În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce se găsea de vânzare la chioșcul din gară. Televizorul era pentru indivizii necultivați, noi puteam citi cărți, puteam să ne îngăduim și alte preocupări. Eu mi-am completat registrul de vestigii arheologice, am scris cifre cu tuș alb pe cioburi, cu tuș negru pe silex, am trecut numerele într-un caiet, am descris obiectul respectiv, am notat data și locul unde-l găsisem și am transcris colecția mea în cifre și nume. Fratele meu modela avioane, croia lemnul de traforaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după fete, îmi pierdeam timpul pe la colțul caselor sau în fața magazinelor sătești, pedalam prin fața gospodăriilor țărănești. Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine într-o concurență pe care n-o căutaserăm și totuși trebuia să ne-o disputăm. Vârfurile de săgeți și toporiștile de piatră, vasele de ceramică și cioburile, devenite în ziare fotografii fixate pe hârtie, și până și originalele înșirate pe cearceafurile cu care acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și lut. Tata stătea în fața magazinelor de optică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încă descifrat, în peretele de pământ se întindea o structură de pietre, un rând de litere pietrificate, acoperit de un strat de lut, barat la ambele capete de ziduri verticale. În această groapă excavată se găseau bucăți de cărbune și cioburi de ceramică care atestau existența unei așezări din epoca de piatră timpurie și, după ce i-am comunicat acest lucru arheologului de canton și am obținut permisiunea de a face săpături sub îndrumarea sa, am început să dezvelim strat după strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și o putere de pătrundere care mă străbăteau ca tăișul unui cuțit: Este un om și tocmai i se întâmplă ceva îngrozitor. Trecutul pe care îl căutasem cu Armin nu cunoștea cuvinte, din culturi nu mai rămăseseră decât unelte și cioburi și dacă vorbele totuși mă ajungeau din urmă din articole de ziar, acestea erau neadevărate și credeam să pot să mă refugiez într-un strat mai vechi care se afla și mai departe de dovezile lingvistice. Aici, în cartea studentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de el și de Tally. Pentru mine însemna că el nu ține la tine și că-ți vei da curând seama de asta. Am cochetat chiar cu ideea de a-ți spune eu însumi. Plănuiam să fiu acolo să adun cioburile. Mi-aș fi dorit s-o fi făcut, am șoptit. —Ce ai fi făcut? mă întrebă el plin de speranță. M-am uitat în jos la mâna mea în mâna lui și am încercat să-mi imaginez cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
echivoce. De pildă, mâna întinsă după obiecte care, rotunde sau colțuroase, așteaptă în sertarul de deasupra pupitrului să fie folosite. Obiecte găsite care, dacă sunt invocate cu destulă intensitate, încep să murmure. Nu, nu e vorba de monede ori de cioburi de lut. Sunt piese galbene ca mierea, care-i permit privirii să treacă dincolo. Piese cărora le dau culoare roșul sau galbenul tomnatic. Piese de mărimea unei cireșe ori aceasta, mare cât un ou de rață. Aurul băltoacei mele baltice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu avea să mai fie depășită vreodată, și ale cărei greșeli de ortografie mă simțisem obligat să le corectez. Ce stătea scris în acea scrisoare s-a evaporat. Înainte încă să se împlinească, fericirea s-a spart în mii de cioburi. Ani buni după sfârșitul războiului am căutat pe listele Crucii Roșii o persoană dispărută și, în mica publicație a celor izgoniți din Danzig și care mai relata din când în când despre întâlnirile cutărei promoții de absolvente ale Școlii Gudrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sluji drept narator, ca participant la această piesă cu trei personaje. Prietenul meu Katz ar fi făcut regia. De altfel, teatrul nostru de bucătărie se desfășura într-o zonă selectă: Boulevard Péreire, așa se numea adresa mea temporară. Cine mătura cioburile? Probabil că eu, cu o mină impasibilă. Consumul zilnic de veselă nu va fi însemnat prea mult pentru mine, căci vrajba din cuplul conjugal Saint-Georges era celebrată ca un ritual într-o vreme în care toată lumea se certa. Teză se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie dă doi metri; tocmai când mă săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă asculte când fredonam, la zile mari, Imnu Național dân meleagu nost, Însoțit d-o tamburină; da, cum bine se zice că nu todeauna Îi arde la maimuță dă maimuțăreli, când io mă speteam cu clenții sau rădeam un ciob de siestă, Flora bibilica să juca În beci d-a Călătoria În Centru lu Pământu. Lu bunicu ei nu-i plăcea dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imprudentă, nu s-au lăsat așteptate. Publicul, glumeț și credul la Început, a prins să acumuleze tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției chiar În ajunul zilei de naștere a sculptorului, care a suferit importante stâlcituri, datorită impactului cioburilor de cărămidă cu regiunea vulgar numită fesier. În ceea ce-l privește pe vânzătorul de bilete, servitorul, el a mirosit ce urma și, ca să nu stârnească viesparul, s-a retras Înainte de vreme, salvând Într-o valijoară de fibră banii Încasați. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era familiarizată cu comenzile sistemelor vitale. Îi Întrerupsese curentul electric, căldura și aerul. Era prins În capcană. Odată cu scăderea presiunii, borcanele cu specimene explodară ca niște bombe, Împroșcând fragmente de sticlă În toată Încăperea. Se ghemui sub pături, simțind cum cioburile sfâșiau țesătura. Respirația i se Îngreunase. La Început crezu că e de vină tensiunea arterială, pe urmă Își dădu seama că aerul se rarefiase. Curând avea să-și piardă cunoștința. „Fă ceva.“ Nu putea să-și mai regleze respirația. „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aer, de oxigen. Apoi Își aminti de dulăpiorul de prim ajutor. Parcă acolo era un tub de oxigen, pentru urgențe? Nu era sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă. Mâinile sale apucară un cilindru metalic rece. Era puțin mai lung decât palma, iar la unul din capete avea o piesă din plastic, o duză... Era o butelie de spray - o nenorocită de butelie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precum camerele de bicicletă. Rațiunea perplexă, ofensată și amatoare ca o lady luată la drăgălit de un căruțaș mirosind a drojdie, cedează imediat locul unei senzații de foame de dez-singurare. Îngerul zice: „Mă piș pe aripi! Dezbrăcarea! Spărgînd copilăria în cioburi, în fața privirii va înflori femeia și-n jur, parfumuri de vin și pucioasă vor pluti!“. Urmează un soi de senzație pe care, matur fiind, n-o pot ghici decît ca moarte sau ca disperare. Tînărul simte greață. De tot. Chiar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
genele iubirii își înseraseră peste vederea simțită de atâta apropiereă Și-n cele din urmă simt putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]