4,347 matches
-
cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte, unde la o lampă chioară, într-un fum înecăcios, plin de aburi de alcool, un omuleț cu alură de TBC-ist în ultimă fază, bocănește cu un ciocan și rade cu o pînză de bomfaier ascuțită și cu mîner de cîrpă, la niște pantofi antediluvieni a căror culoare se pare că a fost cîndva maro. Alături este un magazin IRIC cu produse "auxiliare", cum ar fi: rinichi, inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales. Bătrîna, în mare vervă, mi se adresează curtenitor: Eu știu un cuvînt românesc foarte frumos. Care, întreb curios. "Lovitura". Bătrînii aceștia sînt inepuizabili. În celălalt capăt al mesei, văd că bătrînul, roșu la față precum steagul cu seceră și ciocan, toarnă restul de vin din paharul său în al domnului ministru. El are tensiune. Curios, întreb băbuța ce este soțul, ce este domnia sa. Soțul este profesor de biochimie la Universitatea X, eu am făcut facultatea la Lausanne. El are 67
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceea ce s-a numit „revoluția levalloisiană”, acum circa două sute de mii de ani, tehnica se complică. Devin necesare în jur de cincisprezece operațiuni distincte pentru a pregăti blocul de silex astfel încît să poată fi desprinse din el, cu un ciocan din piatră, așchii care se pretează la fabricarea de unelte de un anumit tip, apoi pentru a retușa aceste așchii cu ajutorul unui ciocan sau poanson din os. Bucata de silex trece prin urmare de la rolul de unealtă la cel de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
distincte pentru a pregăti blocul de silex astfel încît să poată fi desprinse din el, cu un ciocan din piatră, așchii care se pretează la fabricarea de unelte de un anumit tip, apoi pentru a retușa aceste așchii cu ajutorul unui ciocan sau poanson din os. Bucata de silex trece prin urmare de la rolul de unealtă la cel de materie primă pentru confecționarea uneltelor. Industrii „cu lame”, care făceau și mai multă economie de material, au coexistat cu industriile „pe bază de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sunt din lut, cele slave din lemn. Chiar templul lui Solomon a fost construit din piatră și căptușit cu lemn. Mai mult, Biblia spune că pietrele folosite au fost fasonate altundeva, astfel ca fierul să nu participe nici măcau ca ciocan ori daltă. Păi cele trei materiale acumulează biocâmpul celor ce intră În templu, creând chiar o comuniune În spațiu, În comunitatea credincioșilor, dar și În timp, prin generațiile succesive care folosesc același templu. Ar rezulta și un rol social, ba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În stare să aduc, și acela doar o speculație logică: S’ar fi expus Natura sinuciderii, creîndu-ne, așa diavoli cum ne autoacuzăm? Chit că ne autoacuzăm poate doar pentru că nu ne știm rolul rezervat de Natură. La urma urmei, nici ciocanul nu știe ce face. Și plusez, ca o Încheiere, dar optimistă: ’om fi degradând În urma noastră, dar nu cumva construim altceva În față? O altă față a Lumii? Chiar cu riscul ca nu noi, ci „alții“ să beneficieze de aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevoie, ci doar de una: baterea cuiului nou. Economie deci și de timp și de energie, adică vlagă salvată de la irosire, de investit mai cu folos la prășit ori cosit. Și ți trebuia doar o bărdiță, nu un clește, un ciocan, bașca bani În pungă... - Da, Moti, ne caracterizează risipa. Motiv pentru care mai avem o vorbă: cuiul Îndreptat nu-i bun de nimic. - Corect. Asta-i valabilă și la cuiul din lemn, care Îndoit nu poate fi decât rupt, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
l’ai rezerva cârciumii ori discotecii, să nu te mulțumești doar cu Îndreptatul, ci să ciocănești mărunt cuiul pe toată suparafața, când vei obține o nouă rigidizare, numită - pare mi-se c’ai uitat Învățătura - ecruisare? Și, cu urmele de ciocan pe el, cuiul se va fixa mai bine În lemn... - Dar un cui nou costă mult mai puțin. - Iar te gândești la eficiența economică. Sau, cum spune englezul, ăla care a inventat-o, „timpul Înseamnă bani“. Dar uiți că de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
venit să-l răstignească Și groapa i-au săpat-o-n lut, Dar pentru groapa lor câinească, Nici lemn de cruce n-au avut. Cum una nu e, alta nu e, Nici celelalte nu mai sunt, Nu s-au găsit ciocan și cuie Și nici lopeți pentru mormânt. Și s-a rugat de Cerul Tată, Ca-n pragul altor mii de ani, Să moară iar, pentru-a renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu care intrasem, atât de hotărât, la Panaiotache gândul că voi merge în audiență la Comitetul Central, la Ceaușescu, în persoană, că nu mă las până ce-mi reiau postul care mi se cuvenea se clătina. Mă aflam, într-adevăr, între ciocan și nicovală; aveam nevoie de avizul Comitetului Județean de Partid pentru susținerea tezei. În ziua următoare m-am urcat în accelerat și-am plecat la Iași, la profesorul Loghin. L-am găsit la birou, sus, la rectorat, și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
decembrie 1987, îmi amintesc ca și când totul s-ar fi întâmplat azi eram la un seminar, în amfiteatrul 53, când telefonista a deschis ușa și m-a chemat să ies puțin afară: Am primit un telefon de la Spitalul Județean, de la doctorul Ciocan, de la reanimare. Zice că o rudă a dumneavoastră, venind de la Bosanci spre Suceava, a avut un accident. Mergeți să vedeți despre ce-i vorba! Cred că e o confuzie, am răspuns eu. N-avem nici o rudă la Bosanci... De unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o părăduiau acolo-n curte și oricum nu mai duceau cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o numesc așa, cu tot ce-o fi fost de Învățat despre cum se vântură cu lopata și canciocul, cimentul și nisipul și balastrul. Jumătate din zi funcționam cu lopata În mână pregătind materialul, iar cealaltă jumătate cu canciocul și ciocanul de bătut tuburi, care-i o vergea de oțel de un metru, având la cap o excrescență ușor curbată, o măciulie modelată În așa fel Încât să culiseze printre pereții formei de tub. Turnam material cu canciocul În formă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i o vergea de oțel de un metru, având la cap o excrescență ușor curbată, o măciulie modelată În așa fel Încât să culiseze printre pereții formei de tub. Turnam material cu canciocul În formă și omoram de jur-Împrejur cu ciocanul. Izbeam din toți rărunchii pe Întreaga circumferință, de câte două-trei ori după fiecare cancioc de material. Forma se umplea până-n gură după vreo treizeci de astfel de operații, și numaidecât puteam să văd cu câtă grijă și nădejde mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și se cam uitau după soare, fără să le mai pese de altfel că le-aș putea strica aranjamentele. Or fi știut ei mai bine ce Înseamnă să ții lopata și ciocanul de bătut tuburi În mână câte șapte-opt ceasuri În șir, zi de zi. Aveam s-o aflu și eu cât de curând, dar deocamdată nu-mi dădeam seama ce fusese În capul lui Andrei când tot Încerca să-l Înduplece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În formă și las-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc, ce și ce mai auzea ea. Figura pe state ca femeie de serviciu și chiar o vedeai În cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu’ pe Laur de capul lui. Îi făcuse normă de-acum, să facă tuburi de optzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebuiau schimbate cu tot cu pivoți și suspensii și toată instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste care curgea dintr-un cer nevăzut Înserarea de zi cu zi. Adormeam după o pagină citită și-n mijlocul nopții mă trezeam cu degetele Înțepenite, străbătute de junghiuri prelungi reverberând până-n umeri. Mâinile mele se visau Încleștate pe fierul ciocanului de bătut tuburi, trebuia să aștept să adorm din nou și să aștept Înserarea dimineții ca să mă Întorc la lucru. Ar mai fi durat și asta o vreme, câteva luni sau un an, după care m-aș fi apucat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tuburi. Înțelegi, Relule? Cât a fost văr-tu pe-aici, moșu’ a stat numai cu ochii pe noi. Acuma parcă-l văd că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și fără Îndoială că și directorul Restoiu o știe. Pe de altă parte, datorită vorbelor lui rezistă el aici În cazemata asta, așa cum eu am rezistat de-a lungul timpului cu barosul de zece kile, cu târnăcopul și lopata și ciocanul de bătut tuburi, măcar că noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e, că mănânci și bei și fuți și Împroști vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de toată porcăria asta. Mai bine-l dădeam jos cu mâinile, n-are nici o sută de kile, macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seama că pe mine nu m-a chemat nimeni să mă alătur. Poate că asta așteptam, În vreme ce ei hăituiau prin Întunericul demisolurilor și hangarelor poporul dintr-un singur ins pe care-l formez, spre uneltele mele specifice: barosul, lopata, târnăcopul, ciocanul de bătut tuburi, coșul cu floricele de porumb, găleata cu nămol de la Techirghiol... Cam asta-i tot ce mi se poate oferi, și nu-i puțin lucru că primesc totul cu brațele deschise, pe deplin conștient de ceea ce sunt: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i arăt cu degetul! Drept pentru care, această Uniune mi-a dat alaltăieri un premiu În contul primului meu roman. Dintotdeauna am primit cu brațele și sufletul deschise tot ce vine de la jegurile astea comuniste, barosul și lopata și ciocanul de bătut tuburi și alte unelte de acest fel, așa că n-am vrut să fac excepție nici de astă dată. Ei s-au ostenit probabil să-mi citească romanul și au găsit de cuviință să-mi dea o diplomă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Astfel, s-a instalat regimul de dictatură. A venit luna aprilie... cu zarzări, meri și cireși înfloriți. La o lună de noua guvernare comunistă, manifestațiile și mitigurile muncitorești se țineau lanț. Coloane de oameni cu steaguri roșii, cu secera și ciocanul inscripționate pe ele, fâlfâind în bătaia vântului, umpleau Piața Unirii. Uralele, aplauzele și huiduielile de la marele miting din Piața Unirii, răzbăteau în tot orașul. „ Tovarăși !”, striga un activist, în gura mare. „Vom construi, tovarăși, o lume nouă. Lumea de mâine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]