2,496 matches
-
mesei, dar venim cu știri proaspete. Și ne trimise măria sa Încoace! - Bongiorno signor capetano! se auzi și vocea lui Gianluca. Oaspeții intrară În bucătărie, salutară și, la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le turnă vin În cupe și ciocniră cu toții În sănătatea familiei Oană. - Spuneai ceva de mesaje, reveni căpitanul. - Da, reluă Pietro, am un răvaș de la comandantul Angelo și o vorbă de la măria sa. - Răvașul! Pietro Îl Întinse, iar căpitanul citi fără mirare și spuse: - Răspunsul Îl va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și Împingeau cărucioarele Încărcate cu alune, cu ziare vechi ori cu fructe. Vânzătorii din dughenele aliniate de-a lungul drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă În ultima clipă becak-ul ocolea obstacolul. Treceau Întruna pe lângă vreun vehicul făcut zob sau pe lângă locul vreunui alt accident. Mașini nu prea erau, oricum prea puține
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i s-au umplut de lacrimi fierbinți, a simțit În cap arsura Înțepăturii pe care de-acum o recunoștea. De data asta furia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dăm din lingură în același ritm. „Fraților“, zice careva aflat la câțiva pași de noi și care mănâncă și el, „păi azi e ziua de naștere a lui Adolf! Unde e suplimentul nostru? Păi, ciocolata, țigările, păhărelul de coniac să ciocnim! Heil, Führer-ul meu!“. Acum, cineva încearcă să spună un banc, se încurcă. Râsete molipsitoare. Încep alte bancuri. O imagine pașnică, în secțiune. Nu mai lipsește decât unul care să cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea asta?“ „Lausitz!“ Acum, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am turnat în noi din chestia aia dubioasă, că n-ar fi fost imposibil să orbim cu toții, căci în fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată, asta era cauza. Noi însă ciocneam tot mereu în sănătatea noastră și a familiei miresei și-i înjuram cât ne ținea gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu orbiți, dar orbește. Ce a rezultat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume. De la Lehmbruck cel tăcut din Westfalia ar veni doar fraze scurte. De la August Macke, căruia îi plăcea să pălăvrăgească, ar fi de auzit ce anume a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o privire așa de ștearsă din ochii decolorați că părea orb. Un chip străin și ciudat, un fel de ebauche, sau, dimpotrivă, ultima stampă a unei încercări omenești. O caricatură istovită a tipului saxon! O dihanie în orice fel, care, ciocnind mut oase dizlocate, ascunse subt o jachetă lungă, neagră, urca spre mine; un oberchelner de noapte! încă plecată peste balustradă ca pe un reazăm al beției care mă înfășură, îl lăsam să urce, când simții ceva atingîndu-mi marginea rochiei. Mă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
comună si rămân cu totul despărțite celelalte două spații: ale educației, ale amintirilor . . . Dacă cumva porțiunea de contact sufletesc sau de interese sufere pagube, cataclismul geometric al căsătoriei e deplin. Pe când în căsătoriile conaționale sufletele sunt discuri metalice care se ciocnesc cu răsunet și cu tamponare variată, dar adecuată. Nory exprima aceeași părere despre Rim, dar mai lapidar: - Slutul de neamț! zicea, când Lina era înfruntată de doctor. Felul do a se exprima supăra pe Mini. care o certa: - Tocmai tu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
își reculegea probabil necazul, medita mijloacele de a schimba. . . Ce? Ceea ce fusese. Adică ceea ce era iremediabil. Aci era punctul dureros și grav al tragediei. Când omul dă cu fruntea de imposibil, lupta e grozavă, tocmai pentru că e zadarnică. Gândurile se ciocnesc mereu de un fapt petrecut, deci fără de leac; voința stă încordată spre ceea ce s-a consumat și care e în afară de puterile voinței. Proces interior precis și oribil, ca gestul unui om care s-ar lovi cu capul de un zid
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atâtea femei măritate, dar toate măritate, că așa se nimerea, avea ghinion. Și el mereu cu mesajele... Acum, nici el nu mai știa care e cel adevărat.Uneori se confunda cu imaginea din oglindă și dădea să treacă dincolo... se ciocnea puternic la nas... Nas avea, și încă unul prietenos care îi îndruga vrute și nevrute: că e frumos, că poate zăpăci femeile, că nu e altul ca el... Și el chiar credea...Uite așa, amicul a început de acum să stea liniștit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-avem și azi și mâine. — De perișoare. — Și mie îmi place mai mult aia de perișoare, dar Sebi este mort după ciorba de pui. — Eu care sunt responsabilul cramei nu pot să-mi fac reclamă produselor și nici să ciocnesc un pahar de țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de perișoare, dar Sebi este mort după ciorba de pui. — Eu care sunt responsabilul cramei nu pot să-mi fac reclamă produselor și nici să ciocnesc un pahar de țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie. Noroc!Să trăiți! Ciocnesc amândoi.Chiar că-mi era sete. Tu nu bei?o întreba
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie. Noroc!Să trăiți! Ciocnesc amândoi.Chiar că-mi era sete. Tu nu bei?o întreba pe Teofana, gata, gata să-i zică „surioară”, dar se oprește la timp. — Cum nu? Tată servește-ne și pe noi femeile cu un pahar de vin — Din care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce-ți mai face iubita ta? — Doina-i gravidă. — Du-te mă! V-ați căsătorit deja? — Cât ai umblat tu prin Africa, crezi că noi am stat degeaba, băiatule? — Măi, Dane, s-aveți noroc. Hai, să-nchinăm pentru fericirea voastră, ciocnesc paharele cu vin și le beau până la fund. Dar tu ce gânduri ai? Mai ești în relații cu Teofana? Să știi că este o fată talentată și pretențioasă în meseria ei. De când ai plecat tu, am mai asistat la niște
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu care cumva să mă pârâți alor mei că, pentru o pizdă, nu m-am dus să-i văd. Știu exact tot am făcut, din clipa în care am văzut-o pentru prima dată și până când, ca din greșeală, am ciocnit-o în recepție lăsând intenționat să-mi cadă pașaportul plin de parai și cărți de credit ca să se vadă că sânt plecat din țară. Nu știu dacă din cauza "căzăturilor" a acceptat și scuzete mele, și invitația la o cafea, dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de o noapte, după planul inițial, chiar dacă aveam plătită toată săptămâna. Asta până le-am văzut pe fete în hol și mi-am calculat direcția în așa fel, printre stâlpii ăia uriași de marmură care sprijineau holul, încît să mă ciocnesc cu una din ele, atât cât să-mi sară pașaportul pregătit pentru cazare înțelegi, dar de ce și cele câteva sute de dolari, asta poate vă prindeți voi, că eu n-o să recunosc niciodată. Mai refac traseul de câteva ori, că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
speranța că nu aleargă nimeni după tine să-ți dea bani, mai degrabă să-ți ia, și dispari în întunericul ce se deschide în fața ta, trăgând cu urechea dacă strigă cineva după tine. Salvarea vine de la cel cu care mă ciocnesc nas în nas și care-mi spune: "Escusa, donde se găsește lifta?" înțeleg, că nu-s prost, și exact când mă întorc să-i arăt coada de critici de cuci la care trebuie să se așeze dacă are sânge în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trezit singur în cameră. Am căutat-o peste tot. Pentru o secundă, am avut senzația că am pierdut-o. M-au liniștit bagajele ei, care zăceau aruncate pe jos. Am coborât să cumpăr ceva de mâncare. La ieșire, m-am ciocnit bot în bot cu ea. Era și mai frumoasă în bluză și fustă. N-o mai văzusem niciodată așa. Astea erau singurele ei haine curate, rămase nepurtate pe barcă. Simt că vrei mai mult, știu că parcă îți ascund ceva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în timp ce-și caută cartela de metrou în buzunar, bingo!, se ciocnește de mine, scriitorașul de mâna a șaptea care o să fie varianta ei expirată de Casanova în blugi pe care în doitreipatru ani o să-i pună chiar ea la spălat, cu Ariel Color, după ce el/eu i-am trântit ușa și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni violent de el. Șocul îi dezechilibră pe amândoi. Realitatea celor întâmplate nu-l făcu să-și uite prudența. Cu brațul stâng Gosseyn o prinse pe tânăra femeie, îi înlănțui bustul chiar deasupra coatelor, imobilizându-i brațele strânse de trup, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în râs, rupse tensiunea. ― Bine, bine ― zise el ― amândoi suntem la capătul nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide! Dar în cazul nostru, se pare că tu, Alex, la capitolul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un loc potrivit. - Acum, hai să ne tragem răsuflarea, spuse Ina, arătând vădit obosită de truda zilei. Ne trebuie un moment de respiro la capătul acestei zile. Eu aș vrea, Alex, să le punem și băieților puțină șampanie și să ciocnim cu ei pentru acest mare eveniment din familia noastră și apoi să mergem la culcare. Vasele le voi spăla mâine. Alex se conformă pe dată; copiii veniră în preajma Inei, o îmbrățișară și, cu paharele ridicate, strigară în cor: - Să trăiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]