5,587 matches
-
pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându-și rochia în apus. Imposibil de sus. Nor sau grădină exotică, o descopeream definitiv într-o expediție mentală fără prejudecată. Cu petale de ciocolată. MARIANA CIUREZU M-am născut la Iași, în 17 decembrie 1956. Studiile le-am făcut la Iași, Liceul “Dimitrie Cantemir și apoi Facultatea de Chimie și Tehnologie Textilă au desăvârșit formarea mea ca inginer. într-un oraș încărcat de atâta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voi dărui acest jurnal. Pentru că vreau ca ea să știe totul. Să Înțeleagă ce simt. Te iubesc, Alisia. ― Și aici este mult așteptata confirmare, zise Maria. Îmi aruncă jurnalul și l-am prins cu ușurință. ― Vrei să-ți aduc niște ciocolată? O să-ți facă bine. Nu, mersi. O să cobor eu mai târziu să mănânc ceva. ― Bine. Maria mă Îmbrățișă repede, apoi ieși Închizând ușa. M-am cuibărit În pat, cu vorbele lui Damian În minte. „Singurul lucru despre care a meritat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mine, iar eu să pot să zâmbesc plină de curaj. Voiam ca toată lumea să se întrebe de ce nu aveam nici un vizitator, să-și dea coate și să se întrebe unii pe ceilalți „Cine e copilul ăla amărât? Dați-i niște ciocolată“. Dar nimeni nu manifesta nici cel mai vag interes în ceea ce mă privea. Neil stătea alături de o femeie banală și două fetițe. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit într-un fel minunat, plin de căldură, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi. Ce-i cu toate astea aici? Banii vinovăției, a zis Mike. întotdeauna ne aduc saci de dulciuri. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cap: „De la Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim. Dar în ciuda atmosferei intime a cabinetului, a prezenței materne și benefice a lui Celine și a cantității impresionante de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai scrisese Luke în chestionarul ăla. Știa mult prea multe despre mine. —Tu l-ai văzut? am întrebat-o pe Celine cu inima bubuindu-mi în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să privesc fix în poală. — Mai bea o ceașcă de ceai, mi-a propus Celine. Și mai ia și niște biscuiți. Am acceptat în tăcere. Voisem să-i demonstrez cât de dezgustată eram refuzând să mănânc, dar un biscuit cu ciocolată e un biscuit cu ciocolată. —Cum te simți acum? m-a întrebat Celine după o vreme. —Mi-e frig. —E din cauza șocului, mi-a spus ea. Asta îmi convenea. însemna că era OK să mă simt pe cât de îngrozitor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mai bea o ceașcă de ceai, mi-a propus Celine. Și mai ia și niște biscuiți. Am acceptat în tăcere. Voisem să-i demonstrez cât de dezgustată eram refuzând să mănânc, dar un biscuit cu ciocolată e un biscuit cu ciocolată. —Cum te simți acum? m-a întrebat Celine după o vreme. —Mi-e frig. —E din cauza șocului, mi-a spus ea. Asta îmi convenea. însemna că era OK să mă simt pe cât de îngrozitor mă simțeam. — Mi-e somn, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceilalți pentru că aveam nevoie să vorbesc cu cineva, chiar dacă eu și ceilalți eram la fel de diferiți ca niște oameni de pe planete diferite. Să stai în mijlocul unei mulțimi așezată în jurul mesei - oameni care nu-mi ofereau altceva decât compasiune și batoane de ciocolată - era plăcut. Câțiva s-au oferit să-l mardească pe Luke. Ceea ce m-a emoționat profund. Mai ales că una din persoanele respective era Chaquie. Toți erau mai mult decât fericiți să creadă toate lucrurile teribile pe care li le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu toții ne-am târât, șontâc-șontâc, înapoi în sala de mese. Ședința ne epuizase. în fiecare după-amiază, după terapia de grup, doi dintre pacienții mai în vârstă, mergeau la magazinul de dulciuri din sat și ne aduceau camioane de țigări și ciocolată. Plasarea comenzilor era o treabă foarte animată. —Vreau ciocolată, pe bune, a zis Eddie către Frederick care nota comenzile pe o foaie A4. Frederick avea nasul cel mai mare și mai roșu pe care-l văzusem vreodată. —Spune-mi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mese. Ședința ne epuizase. în fiecare după-amiază, după terapia de grup, doi dintre pacienții mai în vârstă, mergeau la magazinul de dulciuri din sat și ne aduceau camioane de țigări și ciocolată. Plasarea comenzilor era o treabă foarte animată. —Vreau ciocolată, pe bune, a zis Eddie către Frederick care nota comenzile pe o foaie A4. Frederick avea nasul cel mai mare și mai roșu pe care-l văzusem vreodată. —Spune-mi ceva bun! —Turkish Delight, i-a sugerat el. — Nu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște găuri. Replica asta a fost sancționată cu un „Of, căcănar zgârcit ce ești!“, care venea din partea lui Mike, a lui Stalin și a lui Peter. Cei trei discutau cu înfocare despre avantajele batoanelor de înghețată Mars, față de batoanele de ciocolată Mars. î„Alea cu înghețată sunt de trei ori mai scumpe“, „Dar sunt de o mie de ori mai bune“, „De trei ori mai bune?“, „Ei, nu știu dacă exact de trei ori“.) —Curly Wurly? a sugerat Chris. —N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai bune“, „De trei ori mai bune?“, „Ei, nu știu dacă exact de trei ori“.) —Curly Wurly? a sugerat Chris. —N-am spus un minut mai devreme că nu dau o grămadă de bani ca să mănânc niște găuri? — Și întotdeauna ciocolata cade, a adăugat Clarence. —Double-Decker? a zis Nancy. Nancy era gospodina în jur de cincizeci de ani, dependentă de tranchilizante, iar asta era prima dată când o auzeam vorbind. Discuțiile despre ciocolată pătrunseseră până în lumea crepusculară în care Nancy părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de bani ca să mănânc niște găuri? — Și întotdeauna ciocolata cade, a adăugat Clarence. —Double-Decker? a zis Nancy. Nancy era gospodina în jur de cincizeci de ani, dependentă de tranchilizante, iar asta era prima dată când o auzeam vorbind. Discuțiile despre ciocolată pătrunseseră până în lumea crepusculară în care Nancy părea să trăiască. —Nu. —Fry’s Chocolate Creme? a sugerat Sadie-sadica, ce bântuia prin preajmă. Nu. —Toffee Crisp? Era ideea lui Barry-copilul. Nu. — Dar sunt minu... —Minstrels! a sărit Mike. —Topic? Are câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oamenilor care își doresc produse relativ simple, dar care să nu respecte formatul tradițional de opt pătrățele. Sunt un amestec interesant - o fuziune, dacă vreți - de stafide, cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa? a murmurat Don. Chiar se pricepe! —OK, a zis Eddie convins. Vreau șapte! —Și eu la fel, a strigat Mike. —Scrie-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a sărit mama. Sunt sigură. îmi aduc aminte că le-am pus în geantă azi-dimineață. —Aaa, mamă, a spus Helen compătimitoare cu fețișoara ei de pisicuță nevinovată, te-a cam lăsat memoria. —Helen, a zis mama tăioasă, dă-mi înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu sunt o drogată, a răspuns Helen. Am tresărit cu toții. —Ei, ne-a amenințat ea, chestia asta se poate aranja. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o citesc îți spun dacă ai voie s-o trimiți sau nu. Eram atât de furioasă că m-am dus țintă la dulapul cu produse de cofetărie, am deschis larg ușa și am așteptat să fiu îngropată sub avalanșa de ciocolată de duminică seara. O clipă am ezitat, încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia a ta e teribilă!“, am simțit cum reîncepe vechiul meu coșmar. Pentru că eu eram eu. Nu eram Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia a ta e teribilă!“, am simțit cum reîncepe vechiul meu coșmar. Pentru că eu eram eu. Nu eram Helen. Sau altcineva. Oricine altcineva, numai nu eu. Ciocolată, m-am gândit, simțind că-mi vine rău și că sunt într-o stare mizerabilă. Având în vedere că n-am la dispoziție nici un fel de drog, ciocolata o să mă facă să mă simt mai bine. E grozavă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram eu. Nu eram Helen. Sau altcineva. Oricine altcineva, numai nu eu. Ciocolată, m-am gândit, simțind că-mi vine rău și că sunt într-o stare mizerabilă. Având în vedere că n-am la dispoziție nici un fel de drog, ciocolata o să mă facă să mă simt mai bine. E grozavă, nu-i așa? am reușit să spun. Am surprins-o pe Celine rânjind în timp ce se prefăcea că era ocupată cu lucrul ăla de mână pe care-l avea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trag de capacul cutiei, a existat un moment în care mi-a fost teamă. Dar deja nu mai puteam rezista. îmi ploua în gură, inima stătea să-mi sară din piept, iar adrenalina mi se ridicase la cote impresionante. Voiam ciocolată și aveam de gând s-o obțin. Nu mi-a fost ușor să deschid cutia. Pentru numele lui Dumnezeu, Margaret nu desfăcuse nici măcar banda adezivă de pe ea! Ceea ce însemna, mi-am dat seama dezgustată, că nu deschisese cutia nici măcar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
capacul cutiei de carton. însă am decis că eram mult prea nerăbdătoare ca să-mi mai pese și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-am dat seama că mai voiam. Mai multă! MULT MAI MULTĂ CIOCOLATĂ! De ce nu? m-am întrebat. E destulă. Și, oricum, Margaret nici nu vrea oul. Nu se poate, mă gândeam eu. O să mă omoare! Ba se poate, am încercat să mă conving. Nici măcar n-o să-și dea seama. OK, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]