KorAP: Find »[drukola/base=ciudat & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...328 >

8,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

la ceva personal. În schimb, nu rămânea nici o umbră de Îndoială că stăpânea bine tastatura. Cu siguranță și-ar fi găsit un post bine plătit ca programator la institutul de cercetare și consiliere la care lucrasem eu pe vremuri. Era ciudat ca un asemenea personaj să lucreze ca agent de pază În această clădire. Pe tabloul de comandă al ascensorului nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat În vocea femeii, dar acea ciudățenie rezona cumva În interiorul meu. Ciudățenia lui Porcușor Însă te făcea să-ți dorești să o iei la fugă cât mai repede posibil. Așadar ce anume Îi deosebea pe cei doi? N-aș putea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja. În momentul În care mi-l cuprinse Între buze, mi-am dat seama că nu aveam nici cel mai mic instinct de agresivitate. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja. În momentul În care mi-l cuprinse Între buze, mi-am dat seama că nu aveam nici cel mai mic instinct de agresivitate. Nu simțeam nimic din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
În timp ce femeia Își privea gânditoare pantofii, am aruncat o privire de jur-Împrejur. Nu intenționam neapărat să inspectez camera, Însă era singurul lucru pe care Îl puteam face. Îmi roteam doar privirea, neîndrăznind să-mi mișc gâtul sau umerii, din cauza acelui ciudat sentiment de teamă pe care mi-l inspira această femeie. Mai Înainte, când dusesem paharul cu apă la gură, o rușine cumplită m-a cuprins când am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Într-o perioadă de apogeu, spuse ea lăsând jos paharul de apă. Auzind cuvântul apogeu, gândul m-a dus la orgasm. De fapt, nu doar cuvântul apogeu, ci și celelalte cuvinte căpătau, În gura ei, o conotație erotică. Și mai ciudat mi se părea că, undeva În mintea mea, se trezise la viață acest termen, erotic, pe care nu-l foloseam niciodată. Oare era posibil ca un cuvânt uitat, care-și pierduse Înțelesul pentru mine, să revină la viață datorită unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
dacă i-ai deschide creierul, n-ai găsi decât un gândac rătăcit, poate face sex legată cu un cordon de yukata. Însă adevărații sado-masochiști sunt destul de puțini la număr. Orice bărbat care-și dorește să ejaculeze Într-un mod mai ciudat se poate da drept sadic și poate apela la serviciile plătite ale unei fete de la club, Însă În asemenea situații lipsește complet romantismul și comunicarea umană. Astfel de persoane nu au nimic În comun cu pasiunile mele sexuale. De aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
resimțisem mai demult, dar de care nu-mi dădusem seama, Încercând inconștient să Îl umplu cu diverse chestii. Nu era ceva care tocmai se formase, ci exista acolo de multă vreme. Oare atunci mi-am dat seama de existența lui? Ciudat, mi-aduc foarte bine aminte de momentul În care mi-am dat seama de existența lui. Era pe la Începutul iernii, Într-o cameră de hotel cu căldura dată prea tare pentru temperatura de afară. New Otani sau Akasaka Prince, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
desfăcute, iar scaunul se transformase Într-un organ sexual ce mă penetra. Fotoliul pusese stăpânire pe mine, ca și cum un clește sau un bisturiu se năpustea asupra unui ficat nefolositor, intrat În putrefacție, sub pielea proaspăt incizată. Devenisem un simplu obiect. Ciudat, faptul că devenisem un obiect făcea să-mi dispară sentimentul de teamă. Cuvintele pe care le rostea Keiko Kataoka nu mai alcătuiau monologul unei persoane, ci Îmi pătrundeau În urechi ca o poveste recitată de Întreaga cameră. Keiko Kataoka urmase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
la suprafață. — Motivul pentru care am ales-o pe Noriko este destul de banal și se Întâlnește destul de des În filmele SM, un motiv foarte clasic, nu-i așa? Înțelegeți despre ce vorbesc, domnule Miyashita? Domnule Miyashita. Mi se părea foarte ciudat să mă aud strigat pe propriul meu nume. Uitasem că acest nume propriu, Miyashita, mă desemna pe mine Însumi. Asta se Întâmplase mai Înainte, când Keiko Kataoka, prefăcându-se că nu-și dădea seama că mă masturbasem, Începuse să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mor Înecat. Îmi dădeam seama foarte bine că nervii mi se Întindeau la maximum și funcțiile vitale erau gata să mi se oprească. „Nu trebuie să te lași dominat de picioarele fotoliului“, Îmi repeta o voce interioară, ca un avertisment. Ciudat, acest avertisment nu părea să izvorască din capul meu, ci de undeva de mai jos, de exemplu din mușchii pulpelor. Nu știu cât timp, câteva secunde sau câteva minute, m-am transformat În picioarele fotoliului. Și În timpul ăsta Keiko Kataoka devenise o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
nu mai puteai face nimic ca să oprești tot acel lichid care se revărsa din interiorul ei, nici măcar dacă-i Înfigeai un vibrator sau un tampon În vagin. — Noriko, ești atentă? Ceea ce ai luat tu se numește ecstasy. Înțelegi? Te simți ciudat? Poți să fii sinceră cu mine, știi doar... Noriko dădea din cap mecanic, ca o broscuță de jucărie din vitrina unei farmacii. Arăta de parcă va izbucni În lacrimi dintr-o clipă În alta, dar cu siguranță că n-o va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe care-l simțea prin pantaloni. — Calmează-te, Noriko! Lasă-mă pe mine. Încearcă să te ridici puțin. Așa, apucă-te de mine și Încearcă să te ridici În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
și În timp ce făcea asta, Îi plăcea să-mi vorbească despre ce mai punea la cale. Însă de data aceasta nu mi le-a mai supt, ci, cu o mină serioasă, a Început să-mi vorbească. Mi s-a părut foarte ciudat. Pe vremea aceea, deja nu mai făceam sex când eram doar noi doi, ne mulțumeam să ne provocăm orgasme unul altuia folosindu-ne doar gura; mai apoi, am renunțat și la asta. Mie Îmi părea tare rău, dar nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
De aceea am acceptat să țin o conferință În fața tuturor tăntălăilor ălora de la Camera de Comerț și Industrie din Nagano, ca să am ocazia să o Întâlnesc. Dacă aș invita-o la masă după conferință, probabil că i s-ar părea ciudat și ar bănui ceva, de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
nu mai avea acea candoare de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am ezitat Îndelung dacă să-i cer să renunțe sau nu la ce-avea de gând să facă cu Mie. Bineînțeles că problema nu se punea În termeni de morală, nici dacă direcția spre care se Îndrepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
lungă, Keiko! Doar spuneai că-ți plac eseurile mele. Nu are nici un rost să te iei singur În râs, Înțeleg și eu atâta lucru, decât să faci asta mai bine nu te mai apuci sa-ți scrii memoriile... Era ceva ciudat cu el. Și felul În care vorbea era ciudat. Probabil c-ar fi trebuit să-i atrag atenția de Îndată ce mi-am dat seama de asta, dar n-am știut cum s-o fac. Prea multe explicații, prea multe pretexte, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Nu are nici un rost să te iei singur În râs, Înțeleg și eu atâta lucru, decât să faci asta mai bine nu te mai apuci sa-ți scrii memoriile... Era ceva ciudat cu el. Și felul În care vorbea era ciudat. Probabil c-ar fi trebuit să-i atrag atenția de Îndată ce mi-am dat seama de asta, dar n-am știut cum s-o fac. Prea multe explicații, prea multe pretexte, i-aș putea spune răspicat acum. Oricât de gravă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
se scurgeau fără Încetare, Încât a trebuit să se Întoarcă Într-o parte pentru a nu cădea pe fața copilei. Lacrimile Îi țâșneau din ochi fără să știe motivul, fără a le putea opri, deși nu era deloc tristă. Ce ciudat, s-a gândit, și atunci a Înțeles clar care era rostul ei În viață. Chiar dacă ar continua cu lecțiile de pian, nu avea cum să ajungă o pianistă desăvârșită, nici măcar nu s-ar fi putut numi o pianistă profesionistă. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
la un nivel cu adevărat profesionist. Când am auzit-o vorbind astfel, am simțit o mare compasiune pentru ea și m-am emoționat până la lacrimi. Îmi amintea de cineva, de profesorul meu de desen din școala generală, un tip cam ciudat care, pierzându-se odată cu firea, l-a pocnit pe directorul școlii și s-a ales cu o suspendare pe perioadă nelimitată. Altfel, era un tip interesant și Îmi amintesc că obișnuia să spună ceva asemănător: chiar faptul de a trăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Încă de când mergeam la grădiniță, dar nici acum nu-mi vine să cred că am putut sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
pentru ea la Nagano, deși nu avea nici o altă treabă acolo. — Ție nu am nimic să-ți ascund, așa că o să-ți spun sincer: vroiam să mai strâng o dată În brațe acel corp mititel. Orice-ai spune, nu puteam rezista sentimentului ciudat pe care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime, cu sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
i-am povestit pe scurt toată istoria de până acum. Mi-era din ce În ce mai greu să articulez cuvintele și m-am Întrerupt de vreo trei ori să beau apă. — Nu-mi dau prea bine seama ce se Întâmplă. Dar e ceva ciudat cu el, să știi. Dar ce-i cu tine? Iei ceva prafuri? Vino mâine la două după-amiază, la intersecția dintre Seventh Avenue și 69th Street. Mi-am notat adresa. Mâna Îmi tremura rău de tot, fapt pentru care n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ți-a cerut Keiko? — Aa, dacă sunteți ocupat, plec imediat și revin altădată, am spus eu, simțind o oarecare iritare În vocea lui. Vorbea repezit, de parcă voia să scape mai repede de mine. — Dar nu sunt deloc ocupat. Ce tip ciudat ești și tu! Doar ți-ai făcut o programare ca să stai de vorbă cu mine! Iar eu mi-am făcut special timp pentru tine, așa că nu-ți mai face griji din pricina asta. Apoi, nu l-am mai văzut de multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Ca să-mi mai revin un pic, am scos din buzunar o batistă și am Început să-mi șterg cu grijă sudoarea care mi se scurgea pe frunte și pe tâmple, dinspre rădăcinile firelor de păr. — Cum? Ți-e cald? Ce ciudat! Mie mi-a fost frig și a trebuit să mă Întorc acasă să-mi iau un pulover din cașmir, pentru că sistemul de Încălzire din biroul ăsta nu merge deloc. Chiar ești un tip ciudat! Uriașul din fața mea se Întoarse Înspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]