11,010 matches
-
asta. Cică recepționerul era în picioare, gol, în fața oglinzii. Vorbea cu unul, Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se uita tot timpul. Dacă vă puteți închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din colț, întrebându-mă cum ar fi viața mea dacă aș fi prietena unui tip foarte celebru. Un tip ca Adam. Nu ar fi de vis? Pentru început, știu că, dacă aș fi cu Adam, nu am sta aici mâncând ciuperci cu usturoi și cartofi prăjiți. Nu. Probabil aș fi la The Ivy, în Londra. Sau la Browne’s, în Dublin. Sau oriunde altundeva, numai aici nu. În mașină, Tim mă întreabă dacă nu vreau să dorm la el. Ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sau așa ceva, dar are o talie perfectă, picioare lungi și brațe subțiri. Seamănă cu o prietenă de-a mea, Kerry, care mă sună mereu să ieșim să mâncăm. Kerry mă târăște mereu la restaurante, deși nu mănâncă decât vreo două ciuperci cu usturoi. Eu, pe de altă parte, am fost învățată de mama să mănânc tot din farfurie, așa că asta și fac. Kerry are, cred eu, o tulburare de alimentație. Vreau să spun că fata asta vorbește mereu de ciocolată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Jack Harper mă duce la cel mai super și mai luxos restaurant din lume. Iar eu Îl duc pe o bancă dintr-un parc din Clapham. — Poftim pizza, spun, aducând cutiile fierbinți În locul În care stă. Am margarita, cu șuncă, ciuperci și pepperoni. Nu-mi vine să cred că asta o să mâncăm. Vreau să spun că nu sunt nici măcar niște pizze care să arate bine. Nu sunt nici măcar pizze gourmet, cu anghinare prăjită. Sunt doar niște felii de aluat ieftin, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu nu stau acolo decât ca să dorm... Bravo! Ghicesc un amuzament sau ironie în tonul cu care mi-a tăiat mama monologul grăbit, cu ochii pe cartela care se consumă... Îmi imaginez în ce mizerie-i fi stând acolo, numa’ ciuperci să nu-mi aduci acasă! Mama scăpase de procesul ei nesfârșit și tot nu se dădea dusă de-acasă: Eu n-am, dragă, bani de călătorii, las’ că eu am călătorit destul, vă rog (începe să vorbească răspicat „din țepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să se fumeze singură, iar seara era atât de previzibilă, că, la descinderea din autobuz, trebuia musai să mă droghez pentru a suporta încă două-trei ore de târâș între odăile populate de păpuși muiate de căldură. Nu adusesem de la Mare ciuperci, adusesem în schimb virușii unei răceli care m-a ținut vreo două săptămâni redus pe treapta cea mai de jos a evoluției. Nu mai puteam să mă aplec din mijloc, că începea imediat să-mi curgă nasul, ca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
străină care a cunoscut-o de aproape. -- Lasă, lasă! Despre morți numai de bine. Stăteam acolo și gâfâiam, ca un câine lățos, pentru că, de la 6 dimineața, Bucureștiul era irespirabil. Mă Întreb cum o fi la Frankfurt, dacă la Otopeni, sub ciuperca de sticlă a aeroportului, e așa zăpușeală! Atâta că Dincolo pot să aibă aer condiționat peste tot, dar Gimmi, care ai lui sunt toată ziua afară, Gimmi zice că Dincolo e Încă și mai rău, că de la aer condiționat ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie să aibă un sfârșit, așa cum ar avea și această călătorie, așa că, după ce ai plăti obolul răului de mare, răului de Înălțime, ai coborî, fluierând, spre o ciupercă de sticlă Încă și mai babană decât a noastră și probabil autobuze cât de cât asemănătoare te-ar duce undeva În centru. Deci chiar ai ajunge la PARIS LONDRA MADRID ROMA și chiar poți să Îți Închipui așa ceva? * La așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate părțile buimaci, prin ciuperca de sticlă a aeroportului, trebuie că nici după trei ore, de când zăceau În ea, tot nu se prinseseră pe unde se iese, pe unde se intră. Sau se prindeau o dată și pe urmă iar li se Încurcau toate În creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
treisprezecelea ceas, că eu eram el, cel din fotografia sepia, cu pete de cafea sau ulei, din anii ’30, pe care o păstra Buni la oglindă. Eram el, care nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de-un litru - cu vin: jinișoru’. Dar pe acesta nu-l scotea - Încă... Mă lasă pe mine să păzesc focul și dă o raită primprejur. Nici nu apucă jăraticul să se facă bine, că se Întoarce cu pălăria plină de ciuperci și cu un snopușor de pur - ceapă sălbatică. Coacem cartofii, porumbul, ciupercile. Mâncăm cum se Întâmplă să se coacă ceva - păp’șoi cu pâne din straistă, pur cu ciperci coapte În spuză... Eu beau apă din ploscă (mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încă... Mă lasă pe mine să păzesc focul și dă o raită primprejur. Nici nu apucă jăraticul să se facă bine, că se Întoarce cu pălăria plină de ciuperci și cu un snopușor de pur - ceapă sălbatică. Coacem cartofii, porumbul, ciupercile. Mâncăm cum se Întâmplă să se coacă ceva - păp’șoi cu pâne din straistă, pur cu ciperci coapte În spuză... Eu beau apă din ploscă (mi-a adus-o domnișoara Tuza de la ei, din Alba Iulia), bătrânul dă o mân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre lucurile acestea se ofiliseră sau se dezmembraseră, Sampath împrăștie cât putu din colecție în jurul său, echilibrând articolele cele mai prețioase în sus și-n jos pe picioare, unde ieșeau frumos în evidență în contrast cu pielea sa. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Nu aștept pe nimeni. Ia loc, te rog. Și-a târât cu zgomot un scaun și s-a așezat în fața mea, privindu-mă prin ochelarii de soare și coborându-și apoi privirile în farfurie. — Pare grozavă. — Chiar este. Omletă cu ciuperci și salată cu mazăre verde. — Ah, ce păcat! O să cer și eu așa ceva data viitoare. Acum am comandat altceva. — Ce-ai comandat? Macaroane gratinate. Nici acestea nu-s rele aici, am zis eu. Apropo, te cunosc de undeva? Zău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
proaspete în fiecare zi. Normal că ni se dă și carne și pește, dar când trăiești într-un asemenea loc, simți tot mai puțin nevoia să mănânci așa ceva. Legumele sunt atât de gustoase! Mai ieșim uneori în pădure și culegem ciuperci. Există aici experți (după cum vezi e plin de experți la noi!) care ne spun ce e bun de mâncat și ce nu. De aceea m-am îngrășat trei kilograme de când am venit la sanatoriu. Datorită sportului și a meselor regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar din ceea ce deduc eu din scrisorile tale, aș îndrăzni să afirm că este îndrăgostită de tine. Când i-am spus asta lui Reiko, ea a reacționat cam așa: „Mi se pare normal. Și eu sunt îndrăgostită de Watanabe.“ Culegem ciuperci, castane și mâncăm în fiecare zi... chiar în fiecare zi... orez cu castane, orez cu ciuperci de pădure, dar mâncăm cu poftă și nu ne plictisim niciodată de ele. Reiko mănâncă tare puțin, deoarece pentru ea țigările sunt mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine. Când i-am spus asta lui Reiko, ea a reacționat cam așa: „Mi se pare normal. Și eu sunt îndrăgostită de Watanabe.“ Culegem ciuperci, castane și mâncăm în fiecare zi... chiar în fiecare zi... orez cu castane, orez cu ciuperci de pădure, dar mâncăm cu poftă și nu ne plictisim niciodată de ele. Reiko mănâncă tare puțin, deoarece pentru ea țigările sunt mai importante. Păsările și iepurii sunt bine. La revedere. * La trei zile după ce-am împlinit dou\zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am putut să ne echipăm mai bine. Și totuși, avem o grămadă de chestii cu noi. Rucsacul era destul de greu. Da’ azi o să mergem după zmeură. Aș vrea să prind și vreo două potîrnichi dacă pot. Și putem găsi și ciuperci. Tre’ să fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau unt nu mai avem nevoie de ea. Poate că i-am dat totuși prea puțin de mîncare aseară. De obicei mănÎncă mai mult și bea lapte mult, plus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vine înapoi) în franceză! - Ehei, ce mai rupeam noi cartea pe vremea lor! - Că dacă nu, ne rupeau nouă părinții urechile, hă, hă, hă! - Ei acuma, adevărul e că (numai puțin, vă rog, să iau și eu un pateu cu ciuperci) pe noi la terminarea liceului ne aștepta un loc de muncă, o repartiție. Pe ei, ce-i mai așteaptă? - Numai drogurile îi așteaptă! (minune dumnezeiască zacusca asta!) Și la ce să învețe când văd că un profesor e plătit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei de spital se umplea de asemenea cocori. Sadako Sasaki, așa o chema, n-a izbutit să facă o mie de cocori și s-a stins din viață înconjurată de cocorii ei de hârtie. „Uriașa pasăre de fier care adusese ciuperca de foc învinsese aripile delicate de hârtie”. Povestea ei a impresionat întreaga lume. În Hiroshima s-a construit în cinstea ei, în parcul memorial închinat victimelor din august 1945 „Turnul celor 1000 de cocori”. Cei care vin aici, nu uită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
negru complet, fără semne particulare, ca și noi, reflectează Al patrulea. Și continuă: Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă. Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil. Evităm să intrăm în belea. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]