4,212 matches
-
cu siguranță În dificultate. Totuși, precedentul fusese creat dar, situația se răsturnase...! Frumusețea fetei, Îi paralizase graiul, transformându-l Într-un om de nimic, un om căruia Îi lipsește inițiativa. De teamă să nu diminueze sentimentul de afecțiune, de prietenie clădit cu oarecare sensibilitate, Tony Pavone Înclină steagul...!! „Am rămas aproape singuri, constată Atena. Urmează să plecăm și noi...” Făcu plata iar Tony Pavone se oferi să ducă el florile Însă, sărbătorita i le luă din brațe. „Sunt oferite mie, deci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mod natural mai predispuse la scârboșenie, au mai multe mirosuri, au nevoie de mai mult spălat, tăiat, legat, aranjat, țesălat, parfumat și antrenat. Aceste biete puștoaice poate că se hotărâseră să pută Împreună ca sfidare la adresa unei tradiții corupte clădite pe nevroză și falsitate, dar domnul Sammler considera că un rezultat neprevăzut al modului lor de viață era pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
liberi. Mai ales mama mea. Avea educație poloneză. Mi-a dat un nume emancipat: Artur. Sammler regretă că nu era atât de bun la amintiri de familie. Contactele contemporane fiind oarecum nesatisfăcătoare, l-ar fi ajutat bucuros pe Gruner să clădească trecutul. — Îl iubeam pe bătrânul Hessid. Știi, eram un copil foarte afectuos. Sunt sigur că erai, zise Sammler. Abia și-l amintea pe Gruner când era copil. Ridicându-se În picioare, spuse: — Nu te obosesc cu o vizită lungă. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să simtă. După nuntă, Alice a abandonat facultatea ca să se dedice în totalitate scrisului. A început cu poezii. În principal, fiindcă oamenii se așteptau să-i calce pe urme bunicii. Dar ea avea nevoie de dimensiunile unui roman ca să-și clădească personajele până la capăt. Norma Meyer, pentru care cele mai aclamate poezii fuseseră o serie de sonete mohorâte, pe care le scrisese chiar înainte să se sinucidă, ar fi fost oripilată să afle că nepoata ei insista pe finalurile fericite. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ridicat pușca și-a simțit un val de adrenalină, un moment scurt de fericire. Animalul era cu capul în jos. Păștea. Din vale, Ellis a auzit râsete și corzile chitarei lui Drew. Propriul lui fiu nu-l respecta și-și clădise viața cu un singur scop: acela de a i se opune tatălui. Ellis a apăsat pe trăgaci. Animalele nu plâng. Ellis și-a bătut joc de argumentele jalnice cu care Drew se opunea vânătorii - că vânătoarea e un lucru necinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt vinovați, Ci tot neamul ce trăiește de la Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din adâncimi să ne ascundem, să nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a uitat să se facă deoparte îngerul plângea așa te-am clădit? fiecare pasăre pe limba ei se înalță zidurile se clatină viața dă cu tine de pământ doar cât să te aduni din cioburi biserică zidurile cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viață. Liviu Miron 150 Eu fugisem de școală mereu. Degeaba visam sub nămeți. Ea urma să se întoarcă în locurile natale, iar eu poate că la oile mele... Râdeam... Gânduri aiurea, îmi ziceam. N-am să stric o prietenie abia clădită cu două cuvinte pe care nici nu știam cum să le rostesc. Nu e făcută pentru mine, îmi spuneam cu regret... și visul meu tainic mă chinuia și mai mult. M-am strâns arc apăsând cu putere în cap și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care o dobândise cinstit, cu bani din munca lui și cele ce mai moștenise de la tatăl său, dar teama pusese stăpânire pe el, inexplicabil. Prinsese curaj ca să mă întrebe, era un curaj inutil, explicat însă prin ființa lui care era clădită din precauții structurale ca tot atâtea obstacole ale existenței și care făceau, în aceste circumstanțe, dovada încrederii ce-o căpătase în mine - deși locuiam de atât de puțină vreme la el. - Orice este posibil, îi răspunsei. Eu nu fac politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud pe Marga Popescu, te faci că nu știi, domnule judecător”. „Ba nu!”, răspunsei. „Nu te cred; totul s-a clădit pe teroare și închisori; ți-e frică să vorbești chiar cu cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de înșelare, ce spaimă ne vânzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lână; lângă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mari? Ce faci cu ele?... Și el ce-a zis?.. Hm! el ce să zică? N-a zis nimic. A început a râde... Pe o coastă mai prăvălatică, în apropierea curții, stăteau înșirate o mulțime de bordeie. Unele erau clădite ca bordeiele obișnuite, în două ape, acoperite cu pământ; altele erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între doi arbori vechi. Jderul trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei, o avere dobândită pe căi necinstite și zâmbetul celor care au învățat de timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie. La Fès i se spunea Zeruali și mulți se uitau la el cu invidie, căci acest fost păstor își clădise palatul cel mai mare din oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întorsătură proastă, Zeruali a renunțat la funcție, a părăsit ținutul Rif și a venit să se așeze la Fès cu banii pe care îi storsese până atunci. Dat fiind că nu-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui bogat emigrant andaluz și îi înfățișase proiectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a cunoaște preceptele Credinței și voința de a nu lăsa ca ele să fie călcate în picioare. Pentru a înțelege ce este Marea Recitare în viața unui credincios, trebuie să fi trăit la Fès, oraș al învățăturii care pare clădit în jurul școlilor, numite medersa, așa cum unele sate sunt construite în jurul unei fântâni sau în jurul mormântului unui sfânt. Când, la capătul câtorva ani buni de memorizare răbdătoare, sfârșești prin a cunoaște pe de rost fiecare surata, fiecare verset din Coran, cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât gura. Ne reluaserămm mersul înainte. Ea continuă: — Și ce altceva mai zice Ibn-Battuta ăsta despre piramide? — Că au fost construite de un învățat foarte știutor în ce privește mișcarea astrelor, și că el a prevăzut și Potopul; de aceea ar fi clădit aceste piramide, pe care a înfățișat toate meșteșugurile și toate științele, spre a le feri de distrugere și de uitare. Temându-mă de alte sarcasme, m-am grăbit să adaug: — Oricum, Ibn-Battuta precizează că astea sunt doar presupuneri și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o colină care nu exista, zice-se, pe vremea celor vechi, și care s-a format doar din acumularea ruinelor. Dacă te apuci să scotocești acolo, dai adesea peste vase și alte obiecte de preț. Pe această înălțime a fost clădit un mic turn, unde stă zi și noapte un paznic al cărui rol este de a supraveghea vasele care trec. De fiecare dată când semnalează câte un vas funcționarilor vămii, capătă o primă. În schimb, dacă adoarme sau își părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tlemcen, dar avea totuși înfățișare de oraș, cu cele patru mii de focuri, cu prăvăliile bine rânduite din suk, grupate pe meserii, cu străzile largi mărginite de case frumoase, cu etuvele, hanurile și mai cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie își stabilise acolo capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]