26,829 matches
-
din lista lui Wald, dar lipsesc șaisprezece nume de la sfârșit. • Sayf-al-dn al-‘!mid (m. 631/1233), ‘Abk"r al-’afk"r f ’uœól al-dn, ms. Istanbul, Aya Sofya 2165, 291b-297b. Numele din lista lui Wald sunt clasificate după criterii complicate, inspirate din Ghaz"l, care, la rândul său, s-a inspirat din Ibn Sin": atribute ale actului (fi‘liyya), atribute ale esenței propriu-zise (nafsiyya), atribute ale Științei (‘ilmiyya), ale Cuvântului (kal"miyya) etc. și atribute negative (salbiyya
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alt dumnezeu afară de El, Domnul Tronului Preacinstit!” (GG) Acest nume este deosebit de îndrăgit de sufiți. Ghazal explica această prin sentimentul acut al propriei nimicnicii pe care il au ei în fața lui Dumnezeu, singurul care există cu adevarat. Aš‘ar îl clasifică printre termenii polisemantici, el putând să însemne fie „Cel Adevărat”, fie „Cel care există cu adevarat”. Din versetele 22,62 și 31,30, interpreți că Tós și Tabar înțeleg că Allah este singurul Dumnezeu adevărat și vrednic de închinare 74
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la singular (’Pl, ’Eloah, Šaddai), la plural (’Elohm), adjective substantivizate (‘ElyÄn - aram. ‘Ill"i’"). Restul numelor pot fi clasificate gramatical după cum urmează: - substantive (10): ƒ"z"q (3.1.7.3.), ’A:Än (3.1.8.1.), mélek (3.1.8.2.), ‘Q: (3.1.9.2.), ’"> (3.1.10.5. și 3.1.16.3.), ’Är (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asimilate fie prin articol (ho amen - 3.2.2.12.2.), fie prin faptul că alcătuiesc o sintagma cu un lexem tradus (kathemenos cheroubim - 3.1.6.7., kýrios sabaÄth - 3.1.7.6.). Celelalte nume divine grecești pot fi clasificate din punct de vedere gramatical după cum urmează: Substantive: • de declinarea I: - feminine: megalosýnQ (3.2.1.1.6.), agápQ (3.2.1.10.1.), aletheia (3.2.2.6.1.), sophía (3.2.2.10.1.), thýra (3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
teaching) și al Învățării (learning), inclusiv cu revelarea principiilor care stau la baza unei eficiente aplicări a acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică Își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc soluționarea problemelor de ordin instructiv-educativ care se ivesc În cadrul praxisului școlar (pedagogic). Întrucât metodologia ține de latura executorie a acțiunilor, ea se dezvoltă În strânsă legătură cu teoria generală a acțiunii umane eficiente
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cercetări relevă că, a formula În termeni operaționali obiectivele presupuse, Înseamnă a găsi expresia verbală cea mai potrivită, aptă să reprezinte acțiunile posibile Înainte ca ele să fie executate În realitate. În acest sens, verbele: a identifica, a denumi, a clasifica, a descrie, a rezolva, a diferenția, a distinge, a enumera, a explica, a demonstra, a compara, a reda, a recunoaște, a interpreta, a concretiza, a construi, a preciza, a defini, a forma deprinderea unei operații etc. desemnează acțiuni care pot
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fi observate, comportamente cu adresă directă, precisă la anumite lucruri, cunoștințe, operații, probleme etc. (de exemplu, a detecta cutare pană de motor și a reuși să o remediezi, a construi o figură geometrică de un anumit tip, a identifica și clasifica cutare grup de organisme vegetale etc.). Asemenea denumiri explicite facilitează proiectarea clară a acțiunilor instructive și, totodată, adoptarea unor decizii concrete În ceea ce privește metodologiile de Înfăptuire a acestora; ele indică educatorului Încotro merge și unde trebuie să ajungă și sugerează, În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
definite ori a unei reguli, a unei idei (ca legătură dintre două sau mai multe concepte, ca relație abstractă), În coloana infinitivelor se pot remarca verbe ca: „a sintetiza, a deduce, a formula, a modifica, a demonstra, a defini, a clasifica etc.”, iar În coloana obiectelor: „fenomene, clasificări, ipoteze, percepții, căi, descoperiri”, la care s-ar putea adăuga apoi coloana metodelor: „conversația euristică, dezbaterea, studiul de caz etc.”. Pe scurt: „a Învăța reguli” → „a deduce o formulă” → „relații, idei, ipoteze, teorii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
avea acum altă semnificație pedagogică decât În maieutica tradițională. Și anume, Întrebările care vor fi adresate vin să Îndemne la anumite acțiuni, să sugereze sau să anticipeze anumite operații de efectuat. De exemplu: Întrebarea „ce este aceasta?” cere elevilor să clasifice obiectul sau fenomenul vizat; Întrebarea „este mai mult sau mai puțin?” pretinde o comparație; Întrebările „unde?” și „când?” cer ca un lucru, un fapt, un eveniment să fie ordonate În spațiu și timp; Întrebarea „din ce cauză?” cere o explicație
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Înfrunte o afirmație emisă de profesor, să Întreprindă o analiză, iar odată rezolvată problema, ei ajung la o nouă cunoștință, sub forma unei achiziții personale. Într-adevăr, În practica școlară se folosesc extrem de multe tipuri de Întrebări, care pot fi clasificate după criterii foarte diferite. Investigațiile Întreprinse de V.V. Zabotin relevă faptul că, de obicei, predomină Întrebările cu funcție reproductivă, cele care fac apel mai ales la memorie, fie ele mnemotehnice, de tipul „ce este?”, „ce ați avut?” sau reproductiv-cognitive, de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
abordării Într-un mod nou a acesteia și ajungerea la soluții noi, originale, neașteptate. Este momentul În care se recurge din plin la analogii și metafore. 4) Dezbaterea soluțiilor. După ce grupul alcătuiește o listă cu toate ideile emise și le clasifică (după criterii precise, sugerate eventual de către profesor), acestea sunt supuse dezbaterii, analizei critice, evaluării, argumentării și contraargumentării. În Încheiere, sunt detașate ideile originale sau cele mai apropiate de soluțiile considerate cele mai potrivite. Utilizată cu pricepere, scontându-se pe virtuțile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
utilă sau inutilă etc. Este, de asemenea, foarte important ca tinerii să-și dea seama, În cursul activității lor de mai târziu, că valoarea informațională a surselor este În funcție de tipurile surselor. Și că, din acest punct de vedere, ele sunt clasificate În primare, secundare și terțiare. Din categoria surselor primare fac parte: lucrările originale publicate (cărți, studii), manuscrisele, filmele documentare, actele, fotografiile, mărturiile. Sursele secundare includ: lucrări de sinteză, dicționare, enciclopedii, cursuri, manuale. Iar terțiare: cataloagele, fișierele, listele bibliografice, buletinele bibliografice
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
rejoacă o lume reală În scopul ajungerii la o cunoaștere mai bună a ei, al lărgirii orizontului de cunoștințe, al precizării și consolidării unor informații, al formării anumitor deprinderi. Tipuri de jocuri: - după conținutul și obiectivele urmărite, ele pot fi clasificate În: jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive), jocuri de observare a naturii (a mediului Înconjurător), de dezvoltare a vorbirii, de asociere de idei și de raționament, jocuri matematice, jocuri de construcții tehnice, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare (de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de orientare, jocuri de sensibilizare (de deschidere), pregătitoare pentru Înțelegerea unor noi noțiuni, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creație, jocuri de fantezie, de memorie, jocuri simbolice, jocuri de Îndemânare (de exerciții simple, de mișcare) etc.; - după materialul folosit, se clasifică În: jocuri cu materiale, jocuri fărămateriale, jocuri orale, jocuri cu Întrebări („cine știe, câștigă”), jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte Încrucișate etc.; - jocul este integrat și predării diferitelor obiecte de Învățământ, precum: jocul de citit, jocul de scris, jocul de socotit, de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
trecerea de la o paradigmă la alta. Brown (1996) propune o listă de 26 de articole „clasice” cel mai des citate în cele mai prestigioase reviste de contabilitate de-a lungul a treizeci de ani începând cu 1963. Fiecare articol este clasificat drept „paradigmă”. Toate aceste articole clasice, publicate în revistele nord-americane utilizau un cadru conceptual economic: 63,6% dintre ele foloseau „paradigmă” piața de capital, 18,2% „paradigma” teoriei pozitive Și 18,2% „paradigma” predictivă. Conform lui Esnault Și Hoarau (1994
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
profit Și pierdere, dacă entitatea alege modelul evaluării la valoarea justă, sau la capitaluri proprii, dacă entitatea alege modelul reevaluării. În cazul instrumentelor financiare, problemele sunt cu atât mai complexe deoarece totul depinde de intenția entității. Astfel, dacă acțiunile sunt clasificate ca active financiare deținute pentru tranzacționare, plusul de valoare se recunoaște în contul de profit Și pierdere, în schimb, dacă acțiunile sunt clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare, plusul se recunoaște la capitaluri proprii. Iar exemplele pot continua în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
financiare, problemele sunt cu atât mai complexe deoarece totul depinde de intenția entității. Astfel, dacă acțiunile sunt clasificate ca active financiare deținute pentru tranzacționare, plusul de valoare se recunoaște în contul de profit Și pierdere, în schimb, dacă acțiunile sunt clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare, plusul se recunoaște la capitaluri proprii. Iar exemplele pot continua în acest sens. Conștient de multitudinea situațiilor care cer prezentarea câștigurilor Și pierderilor nerealizate, fie în contul de profit Și pierdere, fie în bilanț
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
nu s-a găsit un consens pentru acceptarea unei anumite metode de evaluare a acestor elemente analizate individual, ele putând fi luate în considerare doar într-o evaluare a entității ca întreg. Utilizatorii informației contabile Utilizatorii informației contabile pot fi clasificați astfel: utilizatori principali (acționarii), care sunt proprietarii entității Și care, prin urmare, au un interes direct în entitate, fie prin exercitarea controlului, dacă dețin o poziție preferențială, fie prin încasarea de dividende care să le permită recuperarea investiției; utilizatori secundari
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
din IAS 16. Nu este de dorit să se introducă două variante în standardul investiției imobiliare, întrucât acesta poate da entității o alegere (cel puțin în mod ocazional) între patru tratamente diferite. Active disponibile pentru vânzare O entitate trebuie să clasifice un activ imobilizat ca deținut pentru vânzare, dacă valoarea sa contabilă va fi recuperată în principal printr-o operațiune de vânzare Și nu prin utilizarea sa continuă. Clasificarea activelor ca deținute pentru vânzare se bazează pe o decizie a conducerii
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
cursului de schimb valutar, prețului unei mărfi, prețului unui titlu, precum Și a altor elemente; care nu necesită nicio investiție netă inițială sau o valoare inițială mică a acestei investiții; care se decontează la o dată ulterioară. Prin urmare, instrumentele financiare se clasifică în două mari categorii: instrumente financiare considerate primare, asemenea creanțelor, datoriilor, instrumentelor de capital propriu (de regulă acțiuni) emise de o altă entitate; instrumente financiare derivate, considerate secundare, asemenea swap, opțiuni, future, foward etc. IFRS 9 clasifică instrumentele financiare în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
instrumentele financiare se clasifică în două mari categorii: instrumente financiare considerate primare, asemenea creanțelor, datoriilor, instrumentelor de capital propriu (de regulă acțiuni) emise de o altă entitate; instrumente financiare derivate, considerate secundare, asemenea swap, opțiuni, future, foward etc. IFRS 9 clasifică instrumentele financiare în patru categorii: 1) împrumuturi Și creanțe evaluate la costul amortizat Și supuse testului de depreciere, care cuprind: activele financiare cu plăți fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piață activă, precum creanțele de la clienți, datoriile
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
întreprinderea are capacitatea de a le păstra până la scadență), precum obligațiunile emise de un terț Și titlurile de creanță purtătoare de dobândă. Evaluarea acestora se realizează la costul amortizat, ele fiind supuse testului de depreciere. O entitate nu trebuie să clasifice niciun activ ca fiind păstrat până la scadență, dacă pe parcursul exercițiului curent sau a celor două exerciții financiare precedente, a vândut sau a reclasificat un număr semnificativ de astfel de plasamente înainte de data scadentă; 3) instrumente financiare la valoarea justă prin
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
și notarea finală; adoptarea unor modulații mai bune de notare vizând înlăturarea situațiilor de hazard. Principiul de bază care orientează procesul de renovare a actului de evaluare este acela că școala nu are menirea numai de a-i cota și clasifica pe elevi, ci, în primul rând, de a-i forma și dezvolta. CONCLUZII Dezvoltarea civilizației actuale impune o educație cu pregnante valențe formative, o educație care să aibă drept rezultat dinamizarea proceselor psihice creatoare. Astfel, trebuie avut în vedere, de către
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
a literaturii susține însă explicațiile din ambele surse - prin cultură și prin performanță - și adesea propune reformulări ale problematicii (Jagodzinski, 1998; Mishler, Rose, 1997). În mod similar, Offe (1996) argumentează faptul că imaginile asupra încrederii verticale sau instituționale pot fi clasificate în teorii ale încrederii difuze, respectiv ale încrederii specifice, categorii pe care le voi adopta în lucrarea de față. Conform lui Offe (1996), încrederea în instituțiile democratice ar trebui să fie difuză, deoarece acestea trebuie apreciate pentru ceea ce reprezintă în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corupție și în dependența persoanelor din instituțiile de control (în cazul nostru, inspectoratele școlare și ministerul, precum și diversele comisii și consilii cu care acestea cooperează) de rețelele care întrețin corupția. 2. Tipuri de corupțietc "2. Tipuri de corupție" Corupția este clasificată de obicei în captură a statului, corupție mare și corupție mică. Captura statului se referă la situațiile în care instituțiile administrative sunt „controlate” de grupuri din afara sistemului care determină alocarea preferențială a resurselor în cadrul acestuia, în funcție de interesele grupului ce controlează
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]