KorAP: Find »[drukola/base=clipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un adevăr care refuza să iasă la iveală. Dacă mă întrebați pe mine, aș zice că am rezolvat toate problemele, pe măsură ce apăreau. Așa se pare, spuse Weber. Doar că presiunea intracraniană ar fi trebuit rezolvată înainte să apară. Doctorul Hayes clipi spre el, poate ofensat că o celebritate națională fusese chemată să-i ajute pe bieții localnici. Weber își mângâie barba. Nu cred că eu aș fi procedat altfel. Cercetă cu privirea biroul doctorului Hayes. Toate revistele potrivite pe rafturi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Karin gemu. —Bine. Dă-mi voie să-ți explic. Asta nu-i a mea. Eu nu m-aș atinge de o chestie care arată în halul ăsta. Asta-i caroseria cea mai nasoală pe care am văzut-o vreodată. Karin clipi înainte să-și dea seama că el se referea la mașină. —Mark, e vina mea. L-am rupt pe al tău. Fără să vreau. Ăsta-i cel pe care l-am pus eu în loc. El se opri și o privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
avea nici o șansă să fie eficientă. Profesioniștii care strâng rândurile. Dar ea îi poate forța mâna. Ați fi făcut recomandarea asta dacă doctorul Weber nu ne-ar fi făcut o vizită? Zâmbetul lui se întunecă. Îi susțin recomandarea fără să clipesc. —Bine, dar terapie comportamentală pentru o leziune? E ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că nu a orbit. —O persoană care a orbit recent poate fi ajutată să se adapteze la orbire. Deci e doar un ajutor pentru adaptare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
e o amenințare la adresa nimănui, afirmă el. Karin icni, ceea ce-l deranjă pe Weber. Cred că e momentul să încercăm ceva mai agresiv. Recomand să-l punem pe Mark pe un tratament cu olanzapină în doze mici. Karin începu să clipească la auzul cuvântului. —Asta-i ceva nou? Nou din iunie? Daniel îl provocă. Ce fel de medicament e ăsta, mai exact? Weber dădu să-și invoce statutul pentru a-l pune la punct. Se mulțumi însă să-și ridice sprâncenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cei care răspund la ei răspund la placebo. Am văzut studii care sugerează că vreo cincisprezece minute de exerciții fizice și douăzeci de minute de lectură pe zi sunt la fel de eficiente în depresie ca și cele mai populare medicamente. Ea clipi și-și înclină capul. —Eu citesc trei-patru ore pe zi și nu pot să zic că mă simt deosebit de protejată. O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mototoli perna. —Știam eu că te gândești la ea. De-aia...? O ignoră. Mi-ai mai prezentat-o la un moment dat cumva? —Uită-te la mine. Arăt eu ca și cum aș fi luat-o razna, în pizda mă-sii? El clipi spre ea, afundându-și capul în pernă. —Ți-am zis că-mi pare rău. A fost de neiertat. Altceva nu știu ce să spun. Ăsta era adevărul: o luase razna. O doborâse eșecul de a avea grijă de cineva. Dă-o încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de o cicatrice ștearsă - o buză de iepure prost reparată. Weber aruncă o privire în sală. Șovăind, tânăra Sylvie începu să se îndepărteze. Se uită iar la anarhist, încercând să se controleze. Cu ce vă pot ajuta, domnule? Bloitov tresări, clipi și dădu puțin înapoi. Povestea aia pe care ați spus-o cu meningiomul. David? Vocea lui își cerea scuze. Weber îi făcu semn din cap să continue. Mă întrebam... Mă gândeam că poate tatăl meu... Weber își ridică privirea, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Haide. Hai să mergem înapoi, înainte să ne aresteze că am încălcat o proprietate privată. —Dar până la urmă, voi doi ce faceți când sunteți împreună? Ca să vă distrați. Își răsuci capul într-o parte și ridică mâinile a apărare. Ea clipi spre el, simțind că i se face rău. Nu-mi da detalii murdare. Vreau să zic, mergeți la operă? O frecați pe la biblioteca publică până vă dau ăia afară? Ce făceau ei doi împreună? Distracția nu făcea parte dintre lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

strălucitoare, lumina uriașă și delicată a cerului albastru și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare, Întunericul fertil murmura, aripile băteau cu putere, pustietatea cînta o simfonie, dar nicăieri nu răsuna mersul apăsat al cizmelor. Spaniolul s-a Întors pe vas și a ridicat pînzele bucuros. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914

fi considerat asta ca un succes pentru cele ce-și propuseseră, oricare ar fi fost planurile lor. Pentru că se dădură înapoi, îndepărtându-se de el. Și el era vag conștient că stăteau acolo, și se uitau la el. Gosseyn rămase clipind din ochi din cauza luminii. Și, destul de repede acum, realiză că surse de lumină puternică venea de deasupra lui. Și asta îi cauzase, fără îndoială, dificultatea inițială de a vedea. La câteva clipe după această descoperire, din moment ce se părea că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
celor patru: - Aș aprecia foarte tare dacă ați îndrepta armele în altă parte. Apoi adăugă: Nu aveți nevoie de ele, din moment ce sunt legat și de mâini și de picioare. Fu interesant să constate că cei patru stăteau acolo fără să clipească, de parcă nici nu l-ar fi auzit. Cel de-al patrulea bărbat - din capătul mai îndepărtat al cvartalului - își aruncă privirea spre, probabil, sergentul lui, sau cam așa ceva - civilul care. până acum, fusese purtătorul de cuvânt al eșalonului inferior - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

idee asupra utilizării lor. Se afla într-o sală de control militar. De acolo, Enro dirija, atât cât putea un singur om, forțele, de neconceput prin vastitatea lor ale Celui Mai Mare Imperiu. Video-plăcile îi serveau drept ochi. Luminile care clipeau pe hărți puteau, teoretic, să-i furnizeze o imagine completă a oricărei bătălii. Iar importanța echipării cu distorsoare arăta că el ținea să păstreze un control strâns al Imperiului său fără limite. Poate că poseda chiar și o rețea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
voastră și să publice rapoarte după care Reesha s-ar găsi pe oricare dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
îndrăzni să se folosească de puterea atomică a pilei active din refugiu. Făcu faimoasa pauză cortico-talamică și-și zise în mod conștient: Situația este mult mai complexă decât pare. Nici o ființă nu poate încasa 40.000 de kilowați fără să clipească. Prin urmare, eu realizez în acest timp o identificare. Există o explicație a acestei forme de umbră care depășește cunoștințele mele de fizică''. Dar la imensele cunoștințe ale cui, făcea apel Discipolul, care mărturisise singur că nu avea habar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii. Bat, bat, bat, cald, cald, cald - transpunea semnificațiile. Atât de cald încât toți mușchii se destindeau. Plic, plic, plic, destinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Magaziile generale. Nu arme, firește. Enro remarcă: - Poți s-o ții așa mult și bine. Ce oferi în schimbul acestor extravagante pretenții? Gosseyn își formulă răspunsul nu pentru Enro ci pentru detector: - Ai ascultat. Am vorbit cinstit până aici? Tuburile abia clipiră. Urmă o lungă ezitare. - Exact, până la un anumit punct, după care este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

micul dejun și-i puse pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se opri, își șterse zîmbetul pînă la urechi de pe față, își încruntă sprîncenele, schiță un zîmbet, deschise ușa și se duse la locul lui, urmărit de privirile colegilor de clasă. Kate Caldwell, care stătea pe rîndul celălalt, îi zîmbi și clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se concentrează, dar lucrînd în gînd la noua lui povestire. Fericirea pe care o simțea în piept îi amintea de vîrful muntelui Rua. își aminti de ținutul mlăștinos luminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
acestea ar putea fi folosite într-o poveste și dacă Kate Caldwell ar fi impresionată citind-o. Luînd un creion, începu să schițeze pe ascuns un munte abrupt pe coperta unei cărți. — Ce este un punct? își ridică privirea și clipi. — Ridică-te, Thaw! Spune-mi ce este un punct. întrebarea părea lipsită de sens. — Punctul este acel ceva fără dimensiuni. Nu știai asta, nu-i așa? și totuși este prima axiomă din carte. Și - ce-i asta? Ai desenat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
acolo unde ar fi trebuit să fie obrazul, și mare parte a chipului era răsucită spre ea. Ochiul drept fusese deplasat din linia pe care o făcea cu ochiul stîng, iar globul ocular era atît de dezgolit, că atunci cînd clipea, ceea ce se întîmpla des, pleoapa nu i-l putea acoperi. Lăsă documentul și zise: — Degi, doriți să deveniți bibliotegar. Mușchii care îi acționau limba se mișcau greoi și stropi de salivă săreau pe birou. Thaw îi urmărea fascinat, dînd din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
izbiți de vreun vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]