2,405 matches
-
palid, cu becuri anemice, care sunt identice cu prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dacă o iubesc... O tot sun. Și ascult..." L-am invidiat pe colegul meu de liceu. Fericit trebuie să fie cel care poate iubi atât. În amintirea acestei iubiri, Teodosie poartă, în fiecare zi de primăvară, o floare de măcieș. Clopoțel cu suflețel Numai copiilor le este îngăduit să creadă în adevăr și tot lor le este îngăduit să creadă în minciună. Nu m-am vindecat, în ce mă privește, de nici una din aceste două situații. Mi-am închipuit, mai demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de altfel, nici nu ar fi capabil de o minimă durată de existență, dacă nu ar accepta și de nu s-ar teme de legile nevăzute ale universului. Aceste gânduri, meditații bizare, mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o minimă durată de existență, dacă nu ar accepta și de nu s-ar teme de legile nevăzute ale universului. Aceste gânduri, meditații bizare, mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau o mână, de care nu te mai întrebi de când face parte din ființa ta. Clopoțelul (sau păhărelul) de argint făcea parte, tot astfel, din ființa mea, existând prin preajmă încă înainte de a mă fi născut eu. În primii ani de viață am învățat să-l respect, fiind un obiect "sacru". În acest păhărel se ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atunci micul obiect suna atât de cristalin, încât mi se părea că luminează. Se dă un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al familiei); de câteva decenii, micul clopoțel (sau poate păhărel) trăia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al familiei); de câteva decenii, micul clopoțel (sau poate păhărel) trăia la Iași, cu familia din care făcea parte, de care soarta nu îl despărțise niciodată. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al familiei); de câteva decenii, micul clopoțel (sau poate păhărel) trăia la Iași, cu familia din care făcea parte, de care soarta nu îl despărțise niciodată. Așa a ajuns, prin evoluția firească a trecerii anilor, al meu. Stătea pe birou, neobservat, ca o prezență care nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dispariția. Îmi amintesc de supărarea mea, pe care o supraestimam ca pe o nenorocire. Dar și nenorocirile se uită cu timpul. Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu puterea aceea nesimțită a omului asupra ființelor mai slabe, am controlat obiectul pe care se căznea să-l extragă din împletitura viguroasă a copacului: un clopoțel de argint, aidoma celui care mi se furase; părea chiar al meu; deși era cumva diferit, l-am simțit al meu. Ca o îndreptare, l-am simțit, în sinea mea, identic, l-am simțit "acela care fusese al meu" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la ușă, suna un clopoțel argintiu, când intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat miroase ca în vechile farmacii. Umbla vorba, printre noi, copiii, că în flacoanele din rafturi, în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
resturi de creioane, lucruri pe care personajul le găsea pe unde trecea și le aduna pentru dânsul. Cred că noi eram singurii oaspeți ai părintelui; ne primea cu un aer protocolar, după ce ne anunțam la poarta de la gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
piciorul gol, fără ciorapi, pentru economie. Misiunea mea, când ne duceam la dânsul noi fiind rude de mâna a zecea, dar singurele lui rude era să-i dau un buchet de flori. După ce reușeam să traversăm obstacolele, sunând insistent la clopoțelul legat de uriașa poartă, ne întâmpina, majestuos, Părintele Vania ("He... he... ați venit, dar nu m-ați anunțat... azi nici nu avem de mâncare"); lua florile, murdărindu-le cu lutul de pe mâini, îmi întindea mâna să i-o sărut, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pica-Pica" sau pe limba noastră "Coțofenele". Se simte, de pretutindeni, că a venit zodia lor, ZODIA COȚOFENELOR. CUPRINS Prefață 5 1 9 2 60 3 140 Meritam alte amintiri 184 Trompeta lui Burcea 190 Când sublocotenenții mureau din iubire 195 Clopoțel cu suflețel 201 Un mic mesaj paranormal 207 Craii de modă nouă 212 Zodia coțofenei 217 Probleme și personaje pe strada Speranței 222 Patima lui Grivei 228 Periculoasa lume suprarealistă 233 Instituția "Prietenia" 239 Miniaturi 243 "Copacul" lui John Fowles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
speriată. Mic și sfios ca o fecioară, Șaru nu rezistă impertinențelor cu care școlarii îl încercau pe fiecare profesor de cum apărea întâia oară în clasă. Pleca în timpul orelor, zicând că merge după director; de fapt aștepta pe hol să sune clopoțelul. Științele naturi erau predate de domnișoara Năstac, mică, grasă, cam bătrână și foarte deșteaptă, care căra întotdeauna un vraf de planșe cu care se ajuta la explicații. Tot biologia o preda corectul profesor Aonofreiesii, făcând elevilor o impresie de persoană
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ascunse sub ochelari și concentrând tăcere în trăsături, figura profesorului de limba și literatura română era a unui țăran. Impunea la dânsul precizia gândirii și exigența profesorală. Își punea pe catedră ceasornicul de buzunar, rostind cuvântul de închidere pe sunetul clopoțelului, ceea ce contribuia enorm la prestigiul lui ca profesor. Citea cărțile nou apărute pe care, cu talent oratoric, le recenza la librăria Bendit. O dată pe săptămână, această dugheană își transforma salonul cu cărți în sală de conferințe. Retorica profesorului încânta publicul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
treceau în capul gol, purtând diagonale negre peste cămăși, cu pistoale la șold. Cântau toți cântece legionare. Pe partea noastră au coborât deodată, cântând și ei, nemții, care purtau în frunte un steag desfășurat, cu zvastică. În cadență suna un clopoțel. Mi-a plăcut însă mai mult partea stângă a bulevardului, acolo unde coborau broscarii: înalți, frumoși, atletici, pășeau cu un picior zvârlit la nouăzeci de grade, în pas de gâscă, cu berete și uniforme negre. Cântau ceva foarte melodios. În
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe caiet. Dacă ai de alcătuit propoziții, folosește cuvinte și expresii frumoase. ȘI NU UITA! EU AM ÎNCREDERE ÎN TINE ! SUNT SIGURĂ CĂ VEI REUȘI SĂ PETRECI O VACANȚĂ INTERESANTĂ, ALĂTURI DE PRIETENII TĂI DE POVESTE. SUCCES ! Vacanța Cling! Cling! Cling! Clopoțelul anunță că din nou e motiv de mare sărbătoare. Ura! Ura! Ura! Bucuria începe să se reverse peste tot. Umple clasele, holurile școlii și se așterne pe chipurile tuturor copiilor. De ce? N-ați aflat încă? De astăzi vacanța mare își
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
de la ceas la bradul din camera mea. Împodobit cu multe luminițe strălucitoare, cu o mulțime de globuri si beteală, e tare mândru și parcă ne urează tuturor: “Crăciun fericit!” Se aud zgomote la ușă: voci de copii și clinchete de clopoței. Au sosit primii colindători. Cu obrajii roșii de la gerul de afară, ei încep să cânte, vestind prin colindele lor, Nașterea Mântuitorului Hristos. - Ramona, ești gata de plecare? A venit Cătălina să mergeți împreună la colindat. - Vin imediat, îi răspund mamei
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Totul se schimbase în viața ei: nu mai putea alerga, nu se mai putea juca, copiii o jigneau, era singură și nefericită. A intrat în clasă, șchiopătând, cu privirea în pământ. Doamna a așezat-o în bancă lângă mine. Când clopoțelul a sunat, anunțând prima pauză, copiii s-au strâns ciorchine lângă banca noastră. Doreau s-o cunoască pe noua noastră colegă. - Ce mare lucru ați găsit la ea? Nu vedeți că este șchioapă? a spus Cecilia. Unul câte unul, copiii
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]