16,530 matches
-
lecției. aă Discuții pregătitoare. Învățătorul prezintă clasei o planșa cu căței. Se dirijează observarea acesteia pe baza întrebărilor: Cum are capul? Ce culoare are blănița lui? Ce culoare au ochii? Cu ce seamănă ei? Dar urechile? Cum sunt lăbuțele? Dar coada? De ce iubiți acest animal? b) Se cere elevilor să citească, în gând, compunerea Veverița, oferită ca model, atrăgându-li-se atenția asupra câtorva aspecte: Să observe bine cele trei părți ale compoziției. Să observe expresiile și cuvintele cu ajutorul cărora a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în ea și le-am dus acasă. Aici aveam un cuib gol, pe care îl construisem în primăvara aceasta pentru o rândunică oarecare. De atunci, zilnic rândunica ne povestește bucuriile și tristețile ei. Copiii i-au compus chiar o poezioară: ,,Coada ca o furculiță, Albișoară sub bărbiță Iarna, ea pleacă din țară Primăvara vine iară, Lângă noi stă fără frică Și o cheamă ...rândunică!” Adina Ciomaga, clasa a III-a C Primăvara Pe meleagurile țării noastre a sosit o stimată domnișoară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș de tablă. Era și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă mințesc!” Cain se mulțumi să dea din cap și să zâmbească absent. Pipey era om de cuvânt, toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de vocea de tunet a primarului care ținuse morțiș să fie prezent la adunare. Stimați concetățeni, ne-am adunat azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În victoria socialismului pentru care luptă și el după puteri. Doamna Koblicska nu-l mai asculta pentru că tocmai o zărise pe Marta trecând Dunărea pe podul Elisabeta și trăgând un copil după ea, așa cum și cometa Își trăgea după ea coada pe cer. Copilul era blond și cam Împiedicat la mers. Purta pantaloni bufanți și cămașă de cercetaș, iar În picioare avea ghete de nubuc de culoarea alunei. După descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot. Păi, pe vremea mea, se Învăța mai multă istorie la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de aiurea de rafale iuți de vânt care mutau norii de ici colo, după câteva zile ploioase. În fața lor se desena tot mai clară cumpăna unei fântâni În căutarea căreia ea pornise parcă de la Început. El o privea mereu cu coada ochiului, se bucura când umerii lor se atingeau, și Își spunea că nu o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o cameră de hotel, chiar dacă alta În fiecare zi, decât la baie sau până la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nou să vă aducă tuturor numai bucurii, pace În suflete, sănătate și prosperitate. Cu stimă, Teodosie Jalobeanu, contabil șef, pensionar până la moarte, cum câini până la moarte sunt dinamoviștii. P.S. Soția mea spune că scrisoarea mea nu are nici cap nici coadă, lucru de mirare pentru mine, finanțist de formație și șef de promoție. Și mai spune că nu se Înțelege cine scrie și cine vorbește, cine doarme și când se trezește și cine ascultă. Un lucru, unul singur, i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut ceva de Împărțit. Fie și o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obținu Într-adevăr un porc. El e, v-am spus eu, striga fericit domnul Gusti Careja, el e! Nu prea, observă un polițist cu experiență. Cum adică, nu prea? Dacă nu-i porc atunci ce e? E un porc fără coadă și fără urechi, anunță celălalt polițist, tăcut până atunci, dar nu mai puțin atent la mersul anchetei, cum fac mai toți experții de la FBI În filme. Copiii, dom' șef!, zise În sfârșit un bărbat cu autoritate În grup. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am strigat, fluturând neîncetat din mână. Avea deja un public restrâns când a început să lovească apa împotriva valurilor, dându-și jos masca și tubul de respirat cu o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe spate, într-o coadă udă, nelegată. Era goală până la jumătate, deși asta nu avea nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită la tine“. Clio nu se rușinează de corpul ei; doar pe mine mă găsește jenant. Trecuse aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în același loc. — Eric. Doctorița Randle purta un pulover roșu, larg, cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă din strânsoare, depărtându-i-se de cap în unghiuri aiuristice. Ochii îi erau însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține informații biologice Al doilea posibil text al lui Fidorous, descoperit împreună cu primul. Din nou, Nucleul celulei conține informații biologice e titlul original. [doi rechini alcătuiți din cuvintele: spine - spate scale - solz joint - încheietură fin - înotătoare / coadă faceplate - cap EYE - ochi ridge - dungă] 3. Reconstituirea unei fosile de pește Prima imagine e o replică a unei structuri textuale găsite în pasajul Arundel Way, în Sheffield. Imaginea a fost creată pe orizontală, pe două lespezi de la baza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii de sticlă; lucruri expuse pe care nu aveam timp să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ani (vezi jos). Puternici și insistenți prădători mnemonici, ludovicienii se numără printre cei mai periculoși sentapiscis și pot fi observați numai după îndelungi pregătiri și cu mare precauție. Cu o lungime măsurată de peste treizeci de lumeni de la bot până la vârful cozii, ludovicianul este cel mai mare membru în viață al familiei Cognicharius, depășit doar de uriașul meglovician, care pare să fi dispărut în urmă cu patru, cinci sute de ani, probabil datorită diversificării în Occident a limbii tipăriturilor de la înainte predominanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nejustificate salturi de logică - idei deformate și contorsionate de ne-simțul care trăiește la hotarul somnului. Dar apoi, poate că mai era ceva la locul acela; poate că acolo plonjează și se rotesc păsările albe ale adevărului, cele întrevăzute cu coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele ca să-mi revin și să ies din negură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cealaltă parte. — De când nu ai mai dormit? — Nu știu, am răspuns. Mă simt doar cumva amețit. — Hmmm. Ei, mă tem că până dimineață trebuie duse la capăt două lucruri importante. Vorbind, Fidorous ridică o pensulă foarte veche din buzunarul interior. Coada de lemn era înnegrită de uzură și strălucea de cerneală străveche și de ceea ce păreau a fi secole de unsoare de pe degete și mâini. Perii erau negri și ei, dar neîncleiați și perfect drepți. — Ca a lui Tekisui, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care-și scrie numele cu un diamant. — Până dimineață, pensula asta trebuie să termine toată povestea. Ai înțeles? Întinzându-mi-o, mă privi cu ochii lui albaștri, calmi, senini și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere. Am apucat coada antică de lemn cu grijă. Ai spus cumva că am de făcut două lucruri? — Mai trebuie și să bei asta, - scoase un pahar mic dintr-un buzunar al jachetei. Am luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arsurile de soare. Am împins și mai tare maneta și motorul scoase un sunet ca un animal mare cuprins de spaimă. Înaintea butoiului, la suprafață ieși altceva, un triunghi întunecat de înotătoare și-n spatele lui o alta, mai subțire, coada ludovicianului. — Iese la suprafață. Eric, iese la suprafață. Ne trebuie viteză mai mare. Haide. — Dar nu pot... motorul. Nu vreau să... — N-o să aibă nimic, haide, o să-i mai atașăm un butoi și-o să vedem dacă mai poate fugi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]