17,484 matches
-
întrebări îl frământau acum! Pașii îl purtau mai departe fără să-și dea seama. Mergea din reflex, urcând panta domoală spre vârf. Se afla la mijlocul pajiștii alpine. Se miră și el cât de departe ajunsese, ajunsese lângă pârâul care împărțea coasta în două. Era mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de est a micii localități de munte. Imediat după ea, întins pe o coastă dulce care mai apoi se pierdea în munte, era cimitirul nou. Chiar în spatele bisericii se ridicau câteva monumente funerare impunătoare. Mineri cu stare și câteva din fostele notabilități ale orășelului își dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
traficul era aproape inexistent. Nici nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Nu, Las Vegas nu era de nasul lui, acolo nu putea merge. Nici nu avea destui bani ca să cumpere un cazinou, iar de construit unul nici nu putea fi vorba. Își îndreptase privirile spre Europa, spre stațiunile selecte de pe Coasta de Azur, Nisa, San Tropez ori Monaco. Da, ar fi fost potrivit și frumos chiar, însă în Uniunea Europeană fiscalitatea era prea ridicată, controlul statului era prea strict. Nu-i plăcea să-și bage nimeni nasul în afacerile lui, iar riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi era umflat și pe jumătate închis. I-ar fi prins bine niște gheață ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcu câteva mișcări ușoare ale torsului. În loc de junghiurile ascuțite de durere care îl fulgerau cu o seară în urmă, trei seri dacă era să se ia după ce spunea Ileana, acum nu mai simțea nimic. Își trecu cu grijă degetele peste coaste, apăsând ușor. Nu-l mai durea decât foarte puțin și putea respira fără greutate. Se ridică și intră repede în baie. Când se privi în oglindă nu-i veni să creadă, fața lui arăta normal iar ochiul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
greutate. Se ridică și intră repede în baie. Când se privi în oglindă nu-i veni să creadă, fața lui arăta normal iar ochiul nu mai era nici măcar vânăt. Se dezbrăcă de tricou și se roti în fața oglinzii. Doar deasupra coastelor pielea mai avea o culoare ușor gălbuie, în rest, toate urmele rănilor suferite dispăruseră complet. Habar n-avea ce-i făcuse femeia dar se vedea nevoit să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din cameră, Ileana continua să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
remorcii, îi fixă siguranțele la ambele capete și se făcu nevăzut. Cristian vedea pentru prima oară capcana pe care o pregătiseră basarabenii. I-ar fi plăcut s-o facă în cu totul alte împrejurări și în nici un caz pe dinăuntru. Coastele metalice din profile laminate, erau sudate destul de rudimentar, iar tabla din care erau făcuți pereții era prinsă de acestea doar prin puncte de sudură. Cei ce o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov pe ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbînda finală va reveni totuși Necuratului. Într-o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de-o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și-l vor trage din pat. Monarhul-protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lagăr, la Începutul anului 1930, neaflînd niciodată că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curînd. (Soția sa, Ozerova, fostă doamnă de onoare la palat, Își va sfîrși zilele șapte ani mai tîrziu Într-un lagăr de pe coasta Arcticii.) 5. În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mîinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Lecca, 10 km. III. Filipeni, sătișor, jud. Bacău, plasa Siretului de Sus, al comunei Filipeni, așezat între pârâul Sălașu Roșu și pârâul Dunavăț, la o depărtare de 3600 m de cătunul Lunca. Se crede că în vechime era așezat pe coasta dealului dintre dreapta pârâului Dunavăț, unde astăzi se află o siliște. Are o populație de 99 familii sau 435 locuitori. Este o cârciumă. Vite sunt 18 cai, 174 vite cornute, 16 porci și 26 capre. Observații: Dicționarul a fost alcătuit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu pământurile aflate în folosința lor. Aceste suprafețe erau situate cât mai aproape de sat și de locuința fiecăruia. Nu numai țăranii din Lunca au primit pământuri slab productive, așezate pe pantele dealurilor. Luncașii au fost împroprietăriți cu pământul aflat pe coastele dealurilor din dreapta și stânga pârâului Dunavăț: Dealul Morii, Tureatca, dealurile de la nord-vest de satele Slobozia și Valea Boțului. În legătură cu această realizare generalizată la întreg teritoriul de atunci al țării (oficial Principatele Unite ale Moldovei și țării Românești), prefectul de Bacău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau au format sate noi. Sărbătoarea Paștelui, pe lângă semnificația religioasă majoră, este și un prilej de petrecere cu cozonac, pască, ouă roșii, miel fript (nu toate familiile de răzeși, în special, acceptau să consume carne de miel), cu vin din coastă, cu muzică, horă și bal. Era și un prilej de strângere a legăturilor de familie, când se întorceau acasă cei plecați departe. În toate satele comunei, de Paști se organiza alaiul de muzică și dans, numit Vălăret. Că numele îi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele Montjuïc și orașul morților, infinit. Uneori eu salutam cu mîna, crezînd că mama era tot acolo și ne vedea trecînd. Tata repeta salutul. Nu ne mai Îmbarcasem de cîțiva ani buni pe o șalupă, deși știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și soldați, de tot mai multă organizare teritorială. însăși ordinea imperială începe să-și piardă sensul: forța nu mai e suficientă. Tot în acea epocă, făcându-și loc în istorie printre imperii, câteva triburi venite din Asia se instalează pe coastele și insulele Mediteranei. Spre deosebire de majoritatea popoarelor dinaintea lor, care se baricadează în fortărețe și în exigențele ciclice ale agriculturii, micenienilor, fenicienilor și evreilor le place schimbarea, pe care o consideră, într-un fel sau altul, o formă a „progresului”. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fenicienii și evreii. Acestora le este comună pasiunea pentru progres, pentru metafizică, pentru acțiune, pentru ceea ce este nou și frumos. Pentru a se apăra mai bine de vecini, grecii revoluționează corăbiile, armele, olăritul și cosmogonia. Instalați în Siria și pe coasta Mediteranei, fenicienii creează primul alfabet ce permite transcrierea altor limbi, pentru a facilita schimburile comerciale cu vecinii lor. Exact în aceeași perioadă, câțiva păstori, care-și spun evrei, pentru a-și afirma mai ferm identitatea, părăsesc Mesopotamia și se stabilesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acțiuni, finanțate de un mare număr de mici depunători. Lumea devine un spațiu al aventurilor pentru marinarii, descoperitorii și exploratorii aflați în slujba venețienilor, civilizatori cu sabia. Restul Europei formează „mediul”. „Periferia” se întinde în toată Europa de Est, până în Africa de Nord, până la coastele africane și până la Imperiul Bizantin. Apoi, pe la 1450, Serenisima intră în criză de bani, la fel ca, de altfel, întreaga Europă. Pentru a face rost de ei, caută, ca toată lumea, mijloace să ajungă până în ținuturi necunoscute, descrise în legende ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
una de tip latin fac în așa fel încât structura ei să aibă o mobilitate perfectă. Pusă la punct pe la 1430 în Portugalia, ea ar putea conferi putere regilor navigatori portughezi, aflați într-o poziție optimă pentru a iniția explorarea coastelor africane și pentru a lega Flandra de Mediterana; însă regele Henric Navigatorul și succesorii săi sunt mai preocupați de glorie și de mântuire decât de comerț. Și Sevilia ar putea deveni cea de-a treia „inimă”: Castilia și Aragón, unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
celebru decât primul. Flota engleză, nou-apărută pe mări, având în fruntea ei mari căpitani ca Francis Drake și Thomas Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind un bazin comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]