2,315 matches
-
mine, dar, cu cât mă străduiesc s-o Înțeleg, cu atât mi-e mai străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca pe o rudă! De ce, cu cât i-l laudă mai mult, cu atât Îi este mai antipatic? Din spiritul de contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Germaniei Încă un soldat, ca fată-mamă, așa cum spunea, ci doar Își pierduse răbdarea pentru că Hermann nu venise În permisie, la vârsta ta de acum ai putea să Înțelegi ce ușurată de grijile casei s-a simțit după ce patronul șchiop al cofetăriei a Început să vă umple casa cu alimente la negru și pachete de prăjituri. Poate Klara n-a mai vrut să coboare În adăpost din capătul de la Bergstrasse pentru că era supărată, Îți descoperise scrisul pe scrisoarea adresată lui Hermann și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră, roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici, Înconjurat de iepurași de ciocolată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră, roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici, Înconjurat de iepurași de ciocolată, mai mari, mici, În vitrina celei mai elegante cofetării de pe Hauptstrasse, adică a vechii noastre case, În care ne era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea interioară a cofetăriei renovate, adică În fosta voastră grădină, o să stați toți patru, Hermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iepurași de ciocolată, mai mari, mici, În vitrina celei mai elegante cofetării de pe Hauptstrasse, adică a vechii noastre case, În care ne era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea interioară a cofetăriei renovate, adică În fosta voastră grădină, o să stați toți patru, Hermann, tu și copiii, la o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e prima dată, mamă, când mâncăm Înghețată la o cofetărie atât de scumpă, e prima dată! De aceea nu au să se Îndure să ridice ochii spre fereastra pe care ții cu tot dinadinsul să le-o arăți și, când Hermann va face nota de plată, ei au să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
găsești acolo nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta! Știu asta foarte bine din propria mea experiență, de fiecare dată când m-am Întors, am trăit aceleași dezamăgiri ca și tine... Nu are rost să mai venim la cofetăria aceasta, a spus Hermann, cu mâna În jurul umerilor tăi, nu neapărat din economie, deși n-ar fi un motiv de ignorat, dar Înghețata mi s-a părut mai proastă decât cea de la noi din cartier și ție Îți fac rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
proaspăt, prin lumina aurie, catifelată. Va fi cu trei săptămâni și trei zile Înainte de explozia uzinei În care o să moară Hermann. * — Locurile, lucrurile se schimbă odată cu oamenii, deși sunt mai rezistente ca ei. Se schimbase și fosta noastră casă ajunsă cofetărie, după război, vreme de câțiva ani a fost cofetăria francezilor, eram În zona lor de ocupație. Se amenajase o sală pentru jucat șah, iar În fosta noastră grădină, devenită curte interioară, se adusese un mobiler scump, cu alt design. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
săptămâni și trei zile Înainte de explozia uzinei În care o să moară Hermann. * — Locurile, lucrurile se schimbă odată cu oamenii, deși sunt mai rezistente ca ei. Se schimbase și fosta noastră casă ajunsă cofetărie, după război, vreme de câțiva ani a fost cofetăria francezilor, eram În zona lor de ocupație. Se amenajase o sală pentru jucat șah, iar În fosta noastră grădină, devenită curte interioară, se adusese un mobiler scump, cu alt design. Avea prețuri foarte mari, așa că o singură dată mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le arăt, uite, acolo era camera mea, aceea era fereastra sufrageriei noastre Mi-am promis să nu mai calc pe acolo, dar nici nu aș mai avut cum, În mai puțin de o lună a fost explozia de la uzinele BASF. Cofetăria de pe Hauptstrasse a fost Închisă și ea o vreme pentru renovare, toate casele din centru aveau geamurile sparte de suflul exploziei. — Dar cum s-a Întâmplat, de fapt? Cine fusese de vină? — Este o poveste Încurcată, m-ai Întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adevăr! Cum Hermann nu a murit pe loc, ci după o lună, din cauza traumatismelor interne, o vreme nu am avut nici un fel de venit. Pensia am primit-o doar după proces și procesul a durat ani de zile. Treceam pe lângă cofetăria aceea fără s-o mai văd, așa cum nu mai vezi vitrinele magazinelor inaccesibile atunci când ești sărac. La fel trecusem prin fața ei, fără să Îmi doresc măcar să intru, În timpul războiului. Bunica murise, bunicul era internat Într-un spital-azil, nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rimel și picioarele ei lungi, cu glezne fine, În pantofii trotteur, și felul cum bărbații Întorceau capul după ea pe stradă. Bomboanele de ciocolată pe care i le aducea Hermann Christei și pachetele de prăjituri pregătite de patronul șchiop al cofetăriei pentru cea mică, doar pentru că era sora irezistibilei Klara. Ah, cât putea să o enerveze rolul ăsta ingrat și de câte ori a plâns din cauza lui! Îl aprobă, dând din cap, fără un cuvânt, cu ochii după mașină. * —Familia Dobrotă era, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
curajul să vorbesc cu Manfred despre neliniștea mea adâncă în ceea ce-l privește. Probabil că el își consideră existența ca fiind una absolut normală, da, poate chiar exemplară. Nu m-ar mira. La măsuța cu tăblie de furnir crăpat din cofetăria la care m-a dus ea, parlamentara mea, m-a întrebat cine eram de fapt. Și eu i-am desenat numele meu pe unul din șervețelele de hârtie albă. Tatăl meu era inginer silvic în zona de nord a Åmanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dea un timbru, ea mi-a răspuns: —Sigur. Adu-mi scrisoarea și după ce-o citesc îți spun dacă ai voie s-o trimiți sau nu. Eram atât de furioasă că m-am dus țintă la dulapul cu produse de cofetărie, am deschis larg ușa și am așteptat să fiu îngropată sub avalanșa de ciocolată de duminică seara. O clipă am ezitat, încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia a ta e teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la ora 13 eram liberi să mergem în oraș până la ora 19 când se redeschidea cantina. De obicei, toată distracția se rezuma la vizionarea unui film în sala de cinema și eventual, dacă mai rămâneau bani, consumam un “Doboș” la cofetăria “Libelula”. În acea zi plătisem pe omul de la centrala termică să mă lase să-mi fac un duș, așa că întors în cameră, am constatat că rămăsesem singur. N-aveam bani, nu aveam cu cine să ies în oraș dar nici
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gospodăria agro zootehnică). Pe drum tăceam cuprins de o ciudată deznădejde și ea tăcea frământată de lucruri care îmi scăpau în acele momente. Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și comande un Doboș. Tu dai filmul, eu dau prăjitura. A încercat să riposteze cumva, dar văzând că nu are cu cine discuta, a cedat și ne-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așa se numea filmul pe care urma să-l vedem și ceva mă făcea să cred că nu întâmplător Erjika mă scosese în oraș. A durat cam o jumătate de oră să ajung să cumpăr biletele alea. Ea ieșise din cofetărie și se uita la mine cum mă înghesui între barele de oțel, cu banii pregătiți, ținându-i în pumn deasupra capului și împingându-mă spre casă, ca nu cumva să fiu scos din rând. Nu înțelgeam de ce trebuia să ne
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care să-l împart cu fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină cu batoane de ciocolată și nu mi-a dat. Zicea că sunt scumpe și c-o să-mi ia din stația de tramvai, de la cofetăria Ateneu, dar s-a îmbătat și tot ce-am primit din promisiunile lui au fost tot palmele care trebuiau să mă învețe să tac... Să-l iert... Să-l ierți, a continuat ea, de parcă ar fi auzit ce gândesc, ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
miroseam deodorantele golite. Când trecea pe stradă, îmi strecuram nasul prin zăbrelele gardului, ca să pot adulmeca mai bine parfumul dulce-amărui - un soi de combinație între coaja de portocală rasă, pe care o țineam în frigider de la Crăciun, și înghețata de la cofetăria Opera, unde mă ducea taică-meu o dată la vreo trei luni. Reușeam întotdeauna să identific același miros cu tubul de Impulse galben. Rămânea un mister pentru mine unde se evapora parfumul din tubul roșu. Anca nu părea să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și lor le place joaca... Și eu mă joc cu ei... Bravo, Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca. Ție îți plac prăjiturelele? Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă. Nu-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu Yvonne Rossignol, vestita primadonă de la sfârșitul secolului trecut. Venise de la Paris, cu vreo 45 de ani înainte, să dea o serie de reprezentații la București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate. Nu voia să știe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu m-am înșelat prea tare. — Deloc. Numai că n-o să danseze - mi-a spus Adél ca să mă liniștească. A oprit mașina în apropiere de centru, i-a dat șoferului ceva bani și l-a trimis într-un fel de cofetărie. Credeam că vom intra în biserica unde m-au botezat, dar nici nu ne-am oprit în dreptul ei. — Există și altfel de biserici - a spus Adél. Acum noi vom merge o casă mai încolo, unde, aparent, se vor ocupa numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți consumatorii, a stropit cremșniturile cu sifon, înghețata cu sirop de zmeură și a spălat temeinic la robinet ruladele cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un cofetar cu mațe dulci, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]