2,821 matches
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
penibilă, au dat decesului antichității un sens de catastrofă istorică, preluând asupra lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mâncare. Ultimele vorbe le spunea pe când era deja în chilioara lui. S-a întors repede cu o mămăliguță aburindă răsturnată pe un fund de lemn, iar alături se afla o strachină cu brânză. Mănâncă! Vreau să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-am întins în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi ea de umblată prin lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream pe „moșnegul Martin”, care moșmolea prin zmeuriș. Până la urmă, am uitat de el și am colindat rariștea de la un cap la altul, cu veverițele pe urma mea. „Să știi că neastâmpăratele astea au grijă să nu mi se întâmple cine știe ce...” gândeam eu zâmbind gândului. Între timp, păzeam umbra stejarului. Acușica îi în lungul cărării, când trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
felul său Ioana avea mândrie : nici un flăcău din sat nu se putuse lăuda vreodată că a intrat la dânsa în timpul nopții. Mai darnică se arăta însă cu străinii. La ea trăgeau în fiecare vară mecanicii care dădeau grâul la treier, colindând prin sate. Timp de o săptămână, cât ținea aria, în tinda femeii se auzeau seară de seară bușeli și chicot. Scurtele nopți de vară se țineau tot într-o petrecere. Spre deosebire de oamenii din partea locului, acești „mehalnici” plini de unsoare și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce găseam despre Evul Mediu. Scriam o "Reabilitare a Evului Mediu", pe care o visam operă capitală, dar al cărei manuscris l-am pierdut, din păcate, în toamna anului 1948. Lăsam pregătirea examenelor pentru sesiuni. Contam pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am văzut până ce am plecat din Lisa un pom de Crăciun, cu toate că pădurile de brad cădeau peste sat. Singurele Jucării" pe care le-am primit au fost "steaua" și "vicleimul", cu sabia de lemn aferentă, migălite de tata, pentru a colinda de Crăciun. Cu toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului cu vitele. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
niște zile goale; nu prea am știut ce să fac ca să le umplu. Azi, mi-am propus să renunț definitiv la ipocritul "sunt un om în vîrstă" pentru mai onestul "sunt un om bătrîn". Cum ar zice Marc Aureliu, ai colindat mările și ai ajuns în port. Trebuie să fii gata să debarci. Dar ce "mări" am străbătut eu? Mă tem că am străbătut doar niște bălți. Am în urma mea prea multe lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care îi spunea niște "prostii" despre faptul că în Asybaris "și Dumnezeu e amenințat de surmenaj" ― auzi ce i-a trecut prin cap! ―, iar la sfârșit o anunța că pleca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sale. N-am rezistat tentației de a mă mai duce măcar o dată la Atena, unde am rămas vreo cinci zile. Împlinisem deja 25 de ani când eram la Atena. De ziua mea, am înotat cât am putut de mult, am colindat întreg orașul și am mers chiar în două insule. Acolo găsisem liniștea absolută: case de țară în jurul golfului, bisericuțe noi care se animau doar la hramuri. Pretutindeni, liniște nemărginită, locuri unde sălășluiesc mituri, unde zace forța pânzelor încă nepictate, a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
În toiul iernii. La dracu-n praznic. Ce șanse sunt să se întâmple așa ceva? Cel puțin, Bonnie se ține de cuvânt. Crede că o să-i salveze sufletul lui Mark. Poate că asta face. În fiecare duminică se îmbracă frumos și colindă bisericile, ca un cuplu de îndrăgostiți dintr-un manual de pe vremea pionierilor. Dac-ar face sex după, s-ar simți ca-n rai. Dar după slujbă îl așteaptă în cel mai fericit caz o gustare bună. Se duc la Phil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici un om nu știe și nici o pasăre nu poate spune. Zboară înapoi prin statele din vest. Fiecare zi le binecuvântează cu vânt din spate. În prima săptămână din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în aerul zdruncinat, celulele creierului lor pompând panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu răcim și cred că ne e foame, ce-ai zice să mâncăm ceva și să găsim un adăpost ?“. „Pentru asta ne-ar trebui bani“, a spus Zenobia cu un remarcabil simț practic. „Să căutăm, cine știe, poate găsim.“ Am colindat străzile, ar fi fost o soluție, n-am găsit decât doi-trei bănuți, altădată găseam mai mulți, acum nu, așa că, până la urmă, am renunțat. „Zenobia“, am spus, „pe mine foamea nu mă supără, îmi dă starea aceea plăcută, dar tu ești
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și pornește ca s-ajungă-n acel loc. Întâlnește - un om în drumu-i cam grăbit din cale-afară: Bună noapte! - Țam mitale! - Cum te chiamă? - De-cu-sară. (115) He-he-hei, măi De-cu-sară! Ean mai stai că nu-i așa, Ce cați tu noaptea-n pădure, colinzi lumea iac-așa? Cot la cot Călin îl leagă cu odgonul de un pom Și se cam mai duce - iată că în cale-i iar un om. Bună noapte! - Țam mitale! - Cine ești? - Sunt Miez - de noapte! (120) Elelei! Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină, ce nu mai încape. Cu gura, fața, ochii ei, ea râde Privind în soare, îi clipia, i-nchide. 58 {EminescuOpVI 59} În dimineața clară ca oglinda 330La porți s-arată tânărul Florin, În jur de ziduri calul și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau și, înspăimîntat, v-ați îndreptat spre Sidney. Îmi amintesc cartea dumneavoastră de vizită: profesor de natație la un club de milionari. Ați colindat după aceea Asia împreună cu un circ și, în sfârșit, v-ați întors în Europa..." E adevărat, se întorsese în Europa. Avea niște bani la Liverpool investiți într-un tripou. Poliția îl închisese de trei luni. Rămăsese lefter. Patru lire, cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cuvânt lasă locul privirii modelate de vârstele vieții. Poveștile sale sunt formula prin care mitul se suprapune peste nivelul culturii populare și al ideologiei secolului XX. Veacul în care trăiește Hergé este cel în care Tintin este trimis să colinde lumea și să salveze suflete, asemenea unui cavaler rătăcitor. Deși aparențele trimit mai degrabă către o prezență lipsită de spectaculozitate, Tintin, cel care nu îmbătrânește și nu moare niciodată, este întruchiparea contemporană a unei vocații medievale. „Cercetașii”, din al căror
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din pragul mării și al plecării, Corto privește către America în care literatura polițistă hard boiled descoperă, în cele mai sordide decoruri, poezia baudelairiană a orașului tentacular. Dacă este un detectiv ce colindă mările, Corto este și rebelul fără cauză, ce se angajează în aventură. Corto împarte cu primul Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans și vocația înfruntării răului. Din cinismul său se alimentează curajul care are în centrul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând, deliberat la stadiul de pirat ce colindă mările sudului. Companion sanguinar și rebel îi este infatigabilul Rasputin. De departe, de pe o punte măturată de valuri, tragedia corneliană a acestui gentleman este contemplată de visătorul Corto Maltese. Spre acest maelström de pasiuni și crime comise în numele națiunii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
însoțit în periplul său terestru. Granița dintre ficțiune și războiul lui Saint-Exupéry se șterge în această ultimă aventură - dincolo de norii către care se avânta aparatul său se află locuitorul ciudatei planete și oile sale solitare. Mai jos, către Argentina unde colindă călăreții neîmblânziți, Saint-Exupéry îl revede pe Mermoz și silueta sa eterică. Apropierea morții facilitează această reunire dintre cei ce au murit și cei care vor trece Styxul. Ca și lui Mermoz, lui Saint-Exupéry nu îi va fi scris să îmbătrânească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
șase pași și că inima îi bătea iute în secunda în care părăsea străzile Cartierului Evreiesc pentru praful și zgomotul din cartierele arabe. Totuși încerca să meargă cât putea de relaxat, având în vedere acele constrângeri, ca un om care colinda pur și simplu orașul său natal. Ca și cum ar fi fost proprietarul locului. Ceea ce, din principiu, considera că era. Existau câteva magazine în care intra de fiecare dată când ajungea în zona pieței, lucru care, își dădea acum seama, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]