4,391 matches
-
convocată pentru ora 20.00, iar Linda s-a asigurat că Începe la țanc. Oricine mai Întârzia după această oră era Întâmpinat cu o privire severă și scrutătoare, indicându-i-se totodată din ochi ceasul de pe perete. Jucării de plastic, colorate În nuanțele primare, ședeau proptite de pereții zugrăviți În galben și dădeau evenimentelor o notă de frivolitate. De-a lungul acelorași pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Până atunci, televizorul nostru ne arătase o lume în alb și în negru, totul la fel, chiar și recolta, și congresele de partid, și tovarășul. După aceea a apărut în casă la noi aparatul Grundig și fața tovarășului s-a colorat. Tata nu putea să sufere asta, spunea că la asemenea imagini te poți lipsi de culoare și că aceea era răzbunarea lui, modul lui de a schimba ceva, cât de cât. Stătea atunci neclintit în fața ecranului, îl privea pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lor era și ea delicată, dar ușoară și plină de vioiciune. Am devenit melancolic. Asta are legătură cu dorul și e o stare pe care nu prea poți s-o alungi. Imaginile din cap pun stăpânire pe tine și sunt colorate mai ales în albastru. Așa se întâmpla când mă aflam în America și eram melancolic din pricina mamei. La fel se întâmpla și când îmi aduceam aminte de Roma și de signora Maria. Le lăsasem pe toate în urmă, la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
începe cu timpul să ți se pară că te afli la un fel de bâlci, unde fiecare se holbează la celălalt. Se apropia seara, soțul meu încă nu venise de la facultate, soarele tocmai asfințea și blocul de peste drum s-a colorat în roșu. Nu pot să vă spun cât era de frumos. Iar când l-am zărit pe el, asta s-a potrivit de minune cu tot restul. Era acolo vizavi, la etajul trei, fața nu i-o puteam distinge prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene, ar colora obrajii În mod corespunzător, până ce i-ar apărea În față un cap perfect și desăvârșit căruia i s-ar face mii de fotografii pe care tot atâția investigatori le-ar purta În portmoneu ca să le compare cu toate figurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea scoate niciodată din adâncuri, părul moale al pensulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întrebă ea cu voce scăzută, nici nu mai întreabă când se va însănătoși tata, când mă va lua tata în excursie, iar după masă se baricadează în camera ei, se uită la televizorul acela vechi, a cărui lumină roșie îi colorează fața artificial, în purpuriu. De ce nu inviți la tine o prietenă, o întreb eu, iar ea murmură, nu vreau să îl deranjez pe tata, și eu știu că nu acesta este motivul, vizitele încetaseră cu câteva luni înainte. Atunci, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne-ar lega unul de celălalt, el este acela care mă tractează, iar eu sunt mașina accidentată, care nu își permite să mai aibă nici un fel de îndoieli. Oprim lângă o clădire micuță și cochetă, două ghivece mă primesc zâmbind colorat pe casa scărilor, eu intru în urma lui într-un birou elegant, dar mai ales gol, astăzi am avut o zi scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea de obicei, iar eu râd, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
da, în general lucrurile demne de râs sunt și logice, apoi îi comand imediat un sendviș și o Cola, îmi place să stau în fața ei, pielea îi este bronzată, scoțându-i în evidență ochii proeminenți, două sticluțe umplute cu nisip colorat de Eilat, cu năsucul ei drăgălaș, aproape amuzant, cu buzele acelea atât de frumoase atunci când râde. Ce facem în vacanță, întreabă ea, iar pe mine mă cuprinde deja frica, ce aș putea să îi propun, cu siguranță că toți colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful nasului. I-a scos sforicica lu' Luci'! Umblă după moșmoade! O fi fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și facă o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se întîlniseră de vreo două săptămâni. Venea să se intereseze care este adevărul în vălmășagul de știri ce circulau și se băteau cap în cap. La club se colportau lucrurile colorate după partide. Chiar oamenii despre care se știa că sunt în relații intime cu miniștrii sau nu știau nimic precis, sau ascundeau înadins adevărul. Nu mai fusese la Amara de la Crăciun, și din pricina divorțului, și din alte pricini. Dacă ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar face bine să ne plătească bine, de nu, plecăm la Ghildă. Nu ne mai murdărim mâinile degeaba. ― Păi, accentuă Brett. Plombarea numărului 3 ar trebui să țină. Parker scormoni într-un compartiment de plastic, scoase un minuscul cub întunecat, colorat cu verde și roșu pe fața superioară și se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
când mi-ați fost profesor și satul acela din apropierea Văii Siretului. Intrăm într-un bar nu prea mare, dar foarte cochet amenajat. O lumină discretă se revărsa pe pereți, dând impresia că te afli într-o cameră acvatică unde apa colorată într-o nuanță vișinie curge ușor din tavan ca dintr-un izvor. În față, masa barmanului și rafturi pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o insectă numită Gândacul de Colorado care se înmulțea foarte repede și distrugea culturile de cartofi. Pe ulițele satului și la școală erau afișe cu imaginea acestui gândac care avea mărimea unei broaște țestoase care trăiește și pe la noi. Era colorată cu roșu și puncte negre. Semăna cu o buburuză. La școală ni s-a spus să căutăm zilnic prin cartofi ca să găsim unul sau mai mulți gândaci și să-i predăm la școală că vom fi premiați. Eu cu fratele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ar trebui să datăm unele povestiri până în anul 2000 î.C. Studiile recente despre tradiția orală arată că povestirile populare pot, cu siguranță, pentru mult timp, să conserve unele motive sau să transmită amintiri despre trecut. Totuși, tradiția transformă, adaptează, colorează și interpretează mult în funcție de circumstanțe. E așadar puțin prudent să identificăm în aceste povestiri elemente istorice precise care ar putea data de mai multe mii de ani, și mai ales să ne încredem în povestiri detaliate ale reconstruirii istorice. În urma
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
configurează prin intermediul unui soi de teologie negativă. Este contestată lumea istorică pentru o revenire la un eden vitalist, recunoscut mai ales prin contrapoziția dialectică cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva săptămâni după aceea am simțit din plin teroarea de a fi întrezărit, chiar și subconștient, niște perspective care se pierdeau spre un alt spațiu decât lumea burgheză, în definitiv, chiar dacă ușor colorată de moftul artei, în care trăiam. Mai mult, aveam de multe ori, pe stradă și chiar în biroul meu, senzația că sânt supravegheat, verificat de o instanță nedefinită, care doar plutea dizolvată, ca un fum de amurg, în aer. Acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! MIHAI EMINESCU MENDEBILUL Visez enorm, colorat în demență, am în vis senzații pe care nu le încerc niciodată în realitate. Mi-am notat sute de vise de-a lungul ultimilor zece ani, dintre care unele se repetau convulsiv, tîrîndu-mă pe sub aceleași furci caudine ale rușinii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altă cameră, mai mică, unde o fată care trebuie să fi avut vreo șase ani și un băiețel de vreo opt se apucară să-mi arate tot felul de jucării. Erau carusele care se învîrteau singure, cu avioane de tablă colorată la capetele unor sârme, un fel de vagoane de cale ferată mergând de-a lungul unor șanțuri într-o lungă tavă de tablă, un motociclist galben și vreo două păsări, toate numai și numai din tablă, învîrtindu-se și țopăind pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spus că s-a reîntors la Silviu, că a fost acasă la el, că s-a lăsat dezbrăcată de el dar că, firește, "nu s-a întîmplat nimic". Toate astea mi le spunea în umbra holului, pe treptele de marmură, colorând totul până la un soi de feerie tipic femeiască: el o dusese mai întîi la "Berlin", unde băuseră Cinzano, apoi îi luase un trandafir galben și merseseră acasă la el cu taxiul. El avea o motocicietă cu care duminică vor... I-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Știam că înspre Circ zăpada fusese curățată de pe gheață pentru patinaj, așa că omul care se apropia trebuia să vină pe acolo. După un timp, tocăniturile încetară, înlocuite de un zgomot înfundat, aproape imperceptibil; într-un loc, ceața începu să se coloreze cu un strop de cafeniu, la început palid, apoi mai accentuat. De fapt, era discernabilă mai curând mișcarea, la câțiva metri, a unui corp nedefinit. Când a putut să mă zărească, ființa s-a oprit și ea, a ezitat, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine, și-și scoate cizmele cu fermoar. Mă uit mai bine, ca să v-o pot descrie. Pare să aibă vreo treizeci și cinci de ani. Nu are o față frumoasă, ci mai curând ciudată. Acum e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]