6,231 matches
-
Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfârșitului lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
părți sunt profeții referitoare la Cristos (II, 195) și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, combătându-i în primul rând pe arieni. Nu are preocupări notabile în materie de speculație cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atât separarea cât și amestecul naturilor, fără să aibă totuși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are loc după moartea lui Ioan Hrisostomul între un episcop oriental al cărui nume e omis și diaconul roman Teodor; episodul intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o întemeiaseră lângă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a reunit în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgânismul și nestatornicismul. I-a acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Capadocia, venise în Palestina la șaptesprezece ani ca să ducă viață de pustnic; fondator a numeroase mănăstiri, se stabilise la Marea Lavră unde s-a stins din viață la 5 decembrie 532. Amândoi au luptat pentru impunerea calcedonismului, iar Sava a combătut și origenismul (cf. aici, p. ???) pasajul referitor la disocierea sa de Leontie din Bizanț); tocmai pentru a confirma îndeplinirea unei profeții a acestuia privitoare la dispariția origenismului, Chiril a prelungit narațiunea despre viața Sfântului Sava cu mult peste data morții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercul acestuia sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple. În primul capitol, autorul pretinde că relatează o amintire a lui Petru Ibericul referitoare la predica ținută de Nestorios la Constantinopol pentru a combate ideea de Theotokos; aflat încă în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Ava Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut loc, așa cum e logic, întâi în mediile populare și s-a răspândit apoi în clasele cultivate deși era combătură de învățământul tradițional. Într-adevăr, acest învățământ, fiind bazat și pe poezia clasică, trebuia în mod obligatoriu să se raporteze la un sistem lingvistic antic, de care vorbirea cotidiană se distanțase. Însă liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum am
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu cea a lui Justinian. Într-adevăr, el nu e de acord cu cei care fac din Cristos „un simplu om”, fie el și perfect, formulă pentru care Justinian îi condamnase pe Origen și Teodor din Mopsuestia, tot așa cum îi combate pe cei care văd în trupul lui Cristos un „trup ceresc”, și prin aceasta el pare să respingă tezele eutihienilor. S-ar părea că putem detecta o ușoară deplasare spre monofizism: pasajele în care Roman subliniază umilințele și suferințele lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de către împăratul Justinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce cuprindea doctrinele lor în depozitul de cărți al palatului imperial și apoi fugiseră. Supraintendentul depozitului îl rugase de aceea pe Zaharia să combată doctrinele acelea, dat fiind că tot Zaharia mai scrisese înainte „șapte capitole” contra adepților lui Mani (care totuși n-au ajuns până la noi). Bibliografie. Texte: K. Ahrens - K. Krüger, Die sog. Kirchengeschichte des Zacharias Rhetor, Leipzig, 1899; F.J. Hamilton - E.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor episcopi. Fotie mai spune că Basilius ar fi fost și autorul unei scrieri anonime Contra lui Nestorios pe care ar fi folosit-o ca punct de pornire Ioan din Schitopole pentru cele douăsprezece cărți ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. ???). Despre celelalte opere ale lui Basilius avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul” pentru că era monofizit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales Teodoret). Alte opere sunt: un Răspuns la capitolele teologice unde polemizează cu neoplatonicul Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atât autenticitatea fragmentului cât și eventuala existență a unei opere în care Procopius îl combate pe Proclus sunt îndoielnice), și câteva scrieri care n-au conținut religios ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, însă, în esență, cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne arată că acest comentariu era construit în același mod ca și Comentariul la Ieremia, adică era format din introduceri și comentarii lingvistice. În sfârșit, Olimpiodor a mai scris și o operă, identificată cu tot atâta imprecizie, în care îl combate pe Sever de Antiohia; e compusă din cel puțin două cărți, iar din a doua au fost extrase unele fraze și au fost inserate în culegerea de mărturii contra monofiziților care se găsește între scrierile lui Anastasie Sinaitul. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sensul științific al cuvântului, ci vrea să prezinte o descriere a lumii bazată pe concepțiile escatologice ale creștinilor - sau, mai precis, ale unui grup de creștini (care sunt, de fapt, cei de orientare nestoriană și antiohiană) - pentru a le combate pe acelea ale falșilor creștini care sunt întemeiate pe doctrinele învățaților greci, adică, în esență, pe teoriile lui Ptolemeu. Sub numele lui Ptolemeu, care trăise cu patru secole mai înainte, ar trebui, în realitate, după cum spune Wolska-Conus, să recunoaștem învățătura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
menționat de mai multe ori un Terapeutic alcătuit din cel puțin două cărți al cărui titlu ne trimite la opera analoagă a lui Teodoret din Cyr (p. ???); s-au păstrat și câteva fragmente din această scriere și în toate este combătut Origen, iar problemele abordate au caracter escatologic. Andrei ar fi și autorul unor Explicații la viziunile profetului Daniel. Bibliografie. Ediții: PG 106, 216-457; J. Schmid, Münchner Theol. Studien, München, 1995. Studii: Fr. Diekamp, Das Zeitalter des Erzbischofs Andreas von Cäsarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
idolatriei „mateine”, în maniera sa raționalist-analitică obișnuită. Cartea este un eseu critic și, în același timp, o biografie comentată; G. îl „apără”, argumentat, pe Mateiu I. Caragiale de detractori sau de cei care l-au minimalizat (Șerban Cioculescu în special, combătut cordial) și examinează pertinent felul în care se cade să fie stabilite și interpretate legăturile dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
prim-ministru al guvernului Moldovei (martie-aprilie 1859). După un timp, în octombrie 1859, G. formează, tot pentru scurtă vreme, un alt cabinet, el fiind prim-ministru și ministru de Interne în Țara Românească până în mai 1860. Între 1860 și 1864, combate ca deputat în Adunarea Legislativă, al cărei vicepreședinte va fi de mai multe ori. E director în Departamentul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice (1862), membru al Comisiei pentru Înființarea de Bănci (1863) ș.a. Din cauza ostilității
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
alte societăți europene; (2) este cu prioritate un atribut și o practică a noii clase a capitaliștilor români în relație cu politicienii și cu complicitatea populației; (3) este o amenințare deopotrivă la adresa societății românești și a capitalismului românesc; (4) trebuie combătută printr-o practică politică specială a statului, exprimată mai ales în intensificarea represiunii la adresa corupților, adică a proprietarilor de capital, a managerilor de capital și a politicienilor care îi susțin. Însă teoretic vorbind, corupția nu este altceva decât o formă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
comuniste din România. Din 1952 starea sănătății i se deteriorează considerabil, iar medicii o suspectează de un cancer osos cu evoluție galopantă. În clinica experimentală a Institutului Curie din Paris, G. începe să-și redacteze ultima carte, Récit d’un combat, exploatând literar, prin intermediul unui personaj imaginar, observarea lucidă a propriei boli. Récit d’un combat, publicată chiar în anul morții scriitoarei, este până la urmă o radiografie a agoniei, o frescă a unei lumi condamnate, alcătuită mozaicat din însemnări succinte și
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
de un cancer osos cu evoluție galopantă. În clinica experimentală a Institutului Curie din Paris, G. începe să-și redacteze ultima carte, Récit d’un combat, exploatând literar, prin intermediul unui personaj imaginar, observarea lucidă a propriei boli. Récit d’un combat, publicată chiar în anul morții scriitoarei, este până la urmă o radiografie a agoniei, o frescă a unei lumi condamnate, alcătuită mozaicat din însemnări succinte și note cu caracter de jurnal, în care esențială rămâne încercarea de a desfășura un dialog
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
mozaicat din însemnări succinte și note cu caracter de jurnal, în care esențială rămâne încercarea de a desfășura un dialog cu sine însăși, cu neliniștea și întrebările fundamentale. Atotstăpânitoare aici se dovedește iubirea de viață, asumată integral, Récit d’un combat transformându-se dintr-un itinerar al morții, într-un omagiu adus vieții. SCRIERI: Zilele nu se întorc niciodată, București, 1945; ed. (Les Jours ne reviennent jamais), Paris, 1952; Întâmplări dintre amurg și noapte, București, 1946; Les Mailles du filet, Paris
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
ed. (Les Jours ne reviennent jamais), Paris, 1952; Întâmplări dintre amurg și noapte, București, 1946; Les Mailles du filet, Paris, 1950; ed. (Ochiurile rețelei), tr. Cornelia Ștefănescu, pref. Nicolae Florescu, București, 2002; Les Amours impitoyables, Paris, 1953; Récit d’un combat, Paris, 1956. Traduceri: A.S. Griboedov, Prea multă minte strică, București, 1945 (în colaborare cu Zaharia Stancu); J.B. Priestley, Lumina dragostei, București, 1946; Hans Prager, L’Hôpital des mers froides, Paris, 1954; F.L. Neher, Mars aller-retour; pref. Werner von Braun, Paris
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
folclorului românesc (considerat „sufletul națiunii”), recomandând ca pe viitor să fie avut cu deosebire în vedere criteriul estetic. Era de părere că în cazul literaturii populare legate de practicile magice culegătorul va trebui să însoțească textele cu argumente capabile să combată acele practici. La poezia cultă H. lua în discuție cu deosebire limba, apreciind mai cu seamă versurile care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 221-222; C. Loghin, Gheorghe Hurmuzachi, în
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
care motivația politică a fost determinanta În această alegere. Această distincție poate fi observată de la Inceput Între cei care intraseră În școala În primii ani de după război pentru a-și lua o revanșa istorică asupra nazismului, pe care l-au combătut și/sau căruia Îi căzuseră victime, și cei care au văzut În Învățământul de partid mai ales o șansă de a urma studii superioare Într-un mod mai accesibil decât În universitățile de stat. Fondatori și constructori Corpul didactic de la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
polemice feresc demonstrațiile de uscăciunea expunerilor documentar-universitare. A doua secțiune se încheagă mai ales din evocări ocazionale. Mai interesante sunt intervențiile din cel de-al treilea grupaj, reprezentând răspunsuri la unele afirmații conjuncturale, ceea ce nu îndreptățește seriozitatea cu care sunt combătute de autor. Spiritul disputei transmite comentariului o anume oralitate, absentă în studiile mai dezvoltate. Și în unele, și în altele răzbat modalități de tratare eseistică. Sumarul volumului al doilea evidențiază aceleași structuri și metode de analiză, îmbogățind ilustrările de mai
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
a celorlalți „în stare de spasm și ondulare către nelimitat”; „tonul de poezie cade-se a fi general, cu tendința de a condensa totul în ceva”, fiindcă numai astfel „stârnește poezia din cel care citește, poezia profundă a nostalgiei omenești”. Combătând discreditarea simbolismului ca decadență, dar și maimuțăreala joasă a curentului la noi, textul restituie simbolului străvechea lui demnitate în comunicarea gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]