4,181 matches
-
de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența pronumelui personal o, cu funcție de complement direct, fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența pronumelui personal o, cu funcție de complement direct, fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu intervine o intonație deosebită, ar funcționa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența pronumelui personal o, cu funcție de complement direct, fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu intervine o intonație deosebită, ar funcționa ca subiect: „Vulpea a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu intervine o intonație deosebită, ar funcționa ca subiect: „Vulpea a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin acuzativul pe fete marchează funcția de complement direct cu situarea în acuzativ a pronumelui le: „De-aceea le-am lăsat și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin acuzativul pe fete marchează funcția de complement direct cu situarea în acuzativ a pronumelui le: „De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a pronumelui le: „De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată de funcția sintactică pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată de funcția sintactică pe care o realizează în relație cu infinitivul. Identitatea de complement direct a construcției infinitivale introdusă prin pronume relativ (care, în interiorul unei relații de interdependență, poate funcționa și ca subiect) este marcată de: • prezența unei prepoziții: „Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda) • prezența morfemului pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stil indirect: „Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că de nu, acolo îți putrezesc ciolanele!” (I. Creangă) „Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.” (L. Blaga) Observații: Când complementul direct multiplu, format din termeni propoziționali, se realizează în stil direct, nucleul predicațional se exprimă, adesea, o singură dată. Pentru ceilalți termeni propoziționali marcați prin elemente de relație doar, el rămâne subînțeles: „Unde și când m-am ivit în lumină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elementele de relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i e frică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
L. Blaga, 108) • adjective: „Care sunt mai poetice, după d-ta, adică mai capabile de a deveni hieroglife, poeme embrionare, momente favorabile la îndemâna poetului?” (G. Călinescu, U.P., 97) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În plan semantic, când determină un verb, complementul indirect ocupă poziții diferite în împlinirea semantică a câmpului sintactic deschis de acesta: • în relație cu verbe tranzitive indirecte, precum a vorbi, a renunța, a se referi etc., complementul indirect ocupă o poziție similară cu cea a complementului direct: este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În plan semantic, când determină un verb, complementul indirect ocupă poziții diferite în împlinirea semantică a câmpului sintactic deschis de acesta: • în relație cu verbe tranzitive indirecte, precum a vorbi, a renunța, a se referi etc., complementul indirect ocupă o poziție similară cu cea a complementului direct: este „obiectul” pasiv al acțiunii verbale: „În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.” (L.Blaga) • în relație cu verbe tranzitive directe, precum a povesti, a auzi, a întreba
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un verb, complementul indirect ocupă poziții diferite în împlinirea semantică a câmpului sintactic deschis de acesta: • în relație cu verbe tranzitive indirecte, precum a vorbi, a renunța, a se referi etc., complementul indirect ocupă o poziție similară cu cea a complementului direct: este „obiectul” pasiv al acțiunii verbale: „În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.” (L.Blaga) • în relație cu verbe tranzitive directe, precum a povesti, a auzi, a întreba, a-și aminti etc., complementul indirect este o alternativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
similară cu cea a complementului direct: este „obiectul” pasiv al acțiunii verbale: „În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.” (L.Blaga) • în relație cu verbe tranzitive directe, precum a povesti, a auzi, a întreba, a-și aminti etc., complementul indirect este o alternativă la complementul direct, odată cu producerea unei mutații semantice: obiectul pasiv al acțiunii devine obiect de „circumscriere” a acțiunii verbale: „Scriu la un roman...” (M. Preda, Viața) „N-ați auzit de-un Jian, De-un Jian, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este „obiectul” pasiv al acțiunii verbale: „În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.” (L.Blaga) • în relație cu verbe tranzitive directe, precum a povesti, a auzi, a întreba, a-și aminti etc., complementul indirect este o alternativă la complementul direct, odată cu producerea unei mutații semantice: obiectul pasiv al acțiunii devine obiect de „circumscriere” a acțiunii verbale: „Scriu la un roman...” (M. Preda, Viața) „N-ați auzit de-un Jian, De-un Jian, de un oltean, De un hoț de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un oltean, De un hoț de căpitan?” (Poezii populare, I, 236) • În relație cu verbe, expresii sau locuțiuni impersonale, precum a-i plăcea, a-i conveni, a i se cuveni, a-i fi frig, a-i părea bine/rău etc., complementul indirect este un complement intern. Forma lungă a pronumelui personal, pronumele nepersonal, substantivul sau propoziția prin care se realizează reprezintă expresia sintactică a dativului personal din structura verbului (expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hoț de căpitan?” (Poezii populare, I, 236) • În relație cu verbe, expresii sau locuțiuni impersonale, precum a-i plăcea, a-i conveni, a i se cuveni, a-i fi frig, a-i părea bine/rău etc., complementul indirect este un complement intern. Forma lungă a pronumelui personal, pronumele nepersonal, substantivul sau propoziția prin care se realizează reprezintă expresia sintactică a dativului personal din structura verbului (expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale) sau se concretizează conținutul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale) sau se concretizează conținutul său semantic: „Puțin îi pasă lui Bocioacă de aceasta.” (I. Slavici, Mara, 264) În desfășurarea dinamicii general-particular, în întregirea câmpului semantico-sintactic al verbului regent, complementul indirect fixează, ca și cel direct, o limită exterioară acțiunii verbale. Aceasta rămâne singura, când verbul (locuțiunea verbală) se caracterizează prin tranzitivitate indirectă: "Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Cea ce poate să convie unei inime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
223) sau chiar cu tranzitivitate indirectă: „Vă vorbeam de școala primară din Mântuleasa.” (M. Eliade, 214) Acțiunea unor verbe tranzitive, precum a auzi, a istorisi, a povesti, a spune etc. poate primi trei limite exterioare: una este descrisă de un complement direct, iar celelalte două, de complemente indirecte: „Povestește-mi ceva despre ea.” 1 2 3 Expresiile impersonale al căror plan semantic exprimă stări psihice au, cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Vă vorbeam de școala primară din Mântuleasa.” (M. Eliade, 214) Acțiunea unor verbe tranzitive, precum a auzi, a istorisi, a povesti, a spune etc. poate primi trei limite exterioare: una este descrisă de un complement direct, iar celelalte două, de complemente indirecte: „Povestește-mi ceva despre ea.” 1 2 3 Expresiile impersonale al căror plan semantic exprimă stări psihice au, cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv) în dativ, și o alta, exterioară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
originea” starea, descrisă de conținutul semantic al unui substantiv (pronume etc.) în acuzativ prepozițional: „Tu știi că mie-ntotdeauna mi-a fost milă de voi...” (G.M. Zamfirescu, 175) Dacă verbul are dublă tranzitivitate (directă și indirectă), realizarea concomitentă a ambelor complemente (direct și indirect), expresie sintactică a celor două limite exterioare, este obligatorie. Se înscriu în această categorie, verbe precum a da, a dărui, a oferi etc.: „Unii dau sânge altora-n dar. / Eu tinerețea ți-am dat-o plină de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-n dar. / Eu tinerețea ți-am dat-o plină de har.” (M. Isanos, 76), „Ai cerut fericire? Care-i stropul de fericire pe care l-ai dăruit omenirii, ca să-l poți cere?” (G.M. Zamfirescu, 523) Nerealizarea unuia sau a ambelor complemente determină rămânerea acțiunii acestor verbe în sfera generalului: „El a dat totdeauna fără să ceară nimic.”, la fel cum rămâne în sfera generalului acțiunea verbelor cu tranzitivitate indirectă întrebuințate fără complement indirect: „Măria-sa Vasilie-Vodă și-a deșertat cupa și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]