2,979 matches
-
aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Cine-mi dictase toate astea? Cum se născuseră sub condei? Căci nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din mine, care nu ieșise încă la iveală? Nu știu. Aș zice că totul nu părea să fie decât rezultatul unei stări anormale. Mă îndrăgostisem de Mihaela? Greu de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia ca ritualizare a energiilor și fluidului temperamental, ca terapie, narcoză scriptică și ceremonial mental. Cum ți se îmblânzește fiara odată pictată cu cerneală. Cum se mlădie Kundalini prin stil, syrinx, pană, condei, apoi scrisul la lumânare, vraja ortografiei, literele magice, lumea ca pagină, cuvântul ca bomos sacru, scriitura ca labirint, erotica scrierii, vechile practici de purificare (de la orfico-pitagorei până la epoca doamnei de Săvignă) a ființei înainte de scriere, cu abluțiuni, la cei vechi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
diverse lucrări de cancelarie și nu în ultimul rând mă ținea la răscrucea întâlnirii cu revizorul Moldoveanu, cum s-a și întâmplat. Zice revizorul: "No bine, văd că ai scris bun, vrei să meri cu mine să scriem într-un condei?" Și-am mers. Avea un suflet minunat dincolo de nervi și tracasări. La 1 octombrie s-a eliberat un post la Spasca, o comună din partea de est a județului, spre hotarul cu județul Cetatea Albă. Urcă-te Costică la bampor și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rog pe Nicu să-mi scrie mai des și să nu se uite la aceea că {EminescuOpXVI 189} nu-i răspund, căci, dacă am așa de puțină vreme de scris și dacă mi-e acru sufletul de cerneală și de condei, citesc totuși cu multă bucurie scrisorile ce le primesc de la d-voastră. Sărutîndu-ți mînile și dorindu-ți multă sănătate și voie bună rămân al d-tale supus fiu Mihai 171 [iacob NEGRUZZI] Iubite Jacques, Iartă-mă că nu ți-am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în consolidarea ideilor mele și un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de când m-am întors în România, decepțiune a urmat după decepțiune, și mă simt atât de bătrân, atât de obosit, încît degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva. Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
personale, în sensul strict al cuvântului, nu mi-a trecut nici prin minte vodată ca să trăiesc. Am deci o rugă cătră tine. Știu că-i supărătoare - și numai eu știu cât m-a costat pân m-am decis a lua condeiul ca să-ți scriu. Caută-mi o ocupațiune în Iași - ea poate fi foarte modestă și neînsemnată, căci nu sunt pretențios și știu a trăi cu puțin. De vei găsi ceva scrie-mi, dar nu spune nimărui. Dacă s-ar putea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
au făcut pentru mine oarecari colecte, rezultatul lor s-a încredințat altor mâni, încît eu direct pot zice că n-am avut nici un folos din ele. Acuma am ajuns la o mizerie atât de amară și deplină, încît nu e condei care ar putea-o descrie. Părăsit de toți ca o corabie care se îneacă, iată că cutez încă o dată a mă adresa la d-ta care ai avut atâta bunăvoința pentru mine și a te ruga să-mi vii în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de tare încît, pentru ca să scap de el, umblu câte patru, cinci ore pe zi, ceea ce m-a adus la o stare de slăbiciune încît acuma abia îți scriu, nu mă doare nimic, dar aproape îmi lipsesc puterile de a ține condeiul în mână - ce bine ar fi să tot slăbesc și să mă sting! Mă bucur foarte mult că // fierul iodat îți face așa de bine, și eu am luat două sute de pilule, însă cred că nu voi lua acum, mă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care pleacă din adâncul sufletului și mă gândesc cu drag la tine și la pudra mea de arsenic; sunt atât de aproape de ea și ce mă leagă pe pământ ești poate tu și numai tu. Iartă-mă, dar îmi cade condeiul din mână, nu mai pot scrie. Vină-mi de Paști, mi s-ar părea că găsesc o comoară văzîndu-te. Miț iubit, iubit și iubit cum nu mai poate fi om pe lume. Te sărut din tot sufletul meu zdrobit de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
merge desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a încetat nicicând să spere. Și de sub condeiul magic s-a născut o lume îngerească, o lume a copiilor care învață să iubească, să fie generoși, să lupte ca să-și împlinească visele. În structuri narative simple, sub ochii cititorului se desfășoară o galerie de nouă povestiri, a căror
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în acest mediu, cărțile dându-i întotdeauna siguranță, 1 Detalii despre acest mare scriitor și unele din volumele sale, în: Din mucenicia neamului românesc, vol. I-II, pe care le-am publicat la Ed. PIM, Iași, 2012. orizont, chemare la condei. Ținea mult la “promovarea culturii naționale în nestricarea specificului nostru” și Pan M. Vizirescu, scriind despre grija lui Papadima de a nu-i scăpa nicio carte valoroasă, face observația pertinentă: “rolul unui cronicar literar e de o mare însemnătate pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a-și ruina sănătatea! Câți din conaționalii noștri au asemenea aplecare spre înălțimea sacrificiului de sine pe altarul binelui general, pentru slăvirea înaintașilor, tot niște Sisifi la rândul lor, dar loviți de pedeapsa uitării? Să-ți trăiești viața doar cu condeiul în mână, zi și noapte, pentru altceva nemaiavând timp și spațiu, ține de un înalt ideal! Pentru unii hedoniști pare o absurditate, așa cum este socotit și mitul lui Sisif, o renunțare păguboasă la plăcerile vieții unice - și aceea prea scurtă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
N.Oprea. Această cantitate enormă de zile-muncă (în care se includ și nopțile) (și pe cei care știu ce înseamnă munca cu cartea - îi sperie) a determinat pe semnatarii materialelor din această lucrare să-l numească și să-l considere: „Condei prolific, combativ, competitiv...” - dr.și poetul Ion Hurjui ; „Om dotat cu perseverență și migală, dublate de pasiune, vigoare și respect pentru cuvântul tipărit - prof. Vasile Fetescu; „Ion N.Oprea reprezintă un adevărat mentor, un sfetnic înțelept și îndrăznesc al considera
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
de limpede, nealterată nici de război și nici de securiștii care i-au făcut viața amară în trecut. Mulți bârlădeni poate l-au uitat: a ieșit la pensie acum 32 de ani, după 37 de ani în care a pus condeiul în mână atâtor generații de elevi...( p.9) Cei trei ani scurși de atunci vor fi schimbat ceva din „colțul de rai” al unui scriitor și om al cetății care a făcut război și pentru alții, dar are curajul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
numai lacrimi și jale, numai dor și speranță, numai foc și vâlvătaie și că pretutindeni crește bobul de grâu sângeriu, dovada indubitabilă a enormelor sacrificii pentru apărarea gliei, iar pământul e sfințit cu lacrimi, cu sânge și nădejdi”. În ,,Arde condeiul”, subliniază rolul activ - decisiv al scriitorilor, fiindcă ,,Arde condeiul muiat în cuvinte, limba zvâcnește, ochii cată la horbota vremii și că atunci când gurile nopții se cască mai tare, dorul ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
foc și vâlvătaie și că pretutindeni crește bobul de grâu sângeriu, dovada indubitabilă a enormelor sacrificii pentru apărarea gliei, iar pământul e sfințit cu lacrimi, cu sânge și nădejdi”. În ,,Arde condeiul”, subliniază rolul activ - decisiv al scriitorilor, fiindcă ,,Arde condeiul muiat în cuvinte, limba zvâcnește, ochii cată la horbota vremii și că atunci când gurile nopții se cască mai tare, dorul ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
asemeni tuturor școlilor din țară, a refuzat să primească vizita oamenilor politici pentru atitudinea de marginalizare și de umilire a dascălilor prin salarii mici. Oare oamenii politici au uitat cu adevărat că un DASCĂL le-a pus pentru prima dată condeiul în mână, i-a învățat carte cu stăruință sufletească și au ajuns astfel în vârful piramidei? În această memorabilă zi de nou început de an școlar, școala în care am lucrat ani buni a refuzat prezența politică și m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
astfel - dupa ce am parcurs ,,Memoriile mele" scrise de catre Ioan Costache Enache, întrun ajun de existență pământeană. Și aș vrea să subliniez tenacitatea acestui veteran care a fost capabil să aștearnă 350 de pagini A4, cu o grafie aruncată din condei în multiple rotocoale și îmbinări artistice de consoane și vocale, inimitabile, așa cum am întâlnit prin Arhivele Statului pe documente caligrafiate chirilic sau latin, lăsate prin hronici de cronicarii vremurilor sau copiștii curților domnești, semne ale unor talente deosebite, sau semnături
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
nostru, consătean, care considera că localitatea natală seamănă cu o pădure, spunea, că nu trebuie să începem anul decât cu 15 Ianuarie, pe care trebuie să o considerăm o dată sfântă. De ce? Fiindcă, atunci s-a născut cel care a înmuiat condeiul în Luceafăr și a scris file din literatura noastră autentică. Fără el, am fi fost mai săraci în cuget sau simțiri, mai neputincioși în fața neajunsurilor culturale. Dacă nu s-ar fi născut la Botoșani și n-ar fi copilărit la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
domeniul tău, ori, pur și simplu, să gândești. Nu ești bun, de vreme ce nu știi să montezi ori să demontezi o ușă, să mături curtea, să remediezi instalații sanitare, etc., etc...” “Păi, băiețel, uite ce zic eu: pune tu mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu zău! Ne mai și înfruntăm, care va să zică!” ... “Nu, nu mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și 2)aruncarea cărții. Mă bate, totuși, gândul ca, de acum încolo, să optez numai pentru prima soluție. Nu de alta dar, cred eu, din fiacare carte ai câte ceva de învățat. Chiar și din cele proaste. Și, ca profesor de condei, gândesc că, mai ales, din filele acestora din urmă... Ai ocazia, de pildă, să vezi, cum nu trebuie să scrii. În plus, devii și imun la anumite lucruri... E ca și cum ți-ai administra, periodic, o doză de otravă. Încetul cu-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
5...”Ce-i cu forfota asta inspectorială prin școală?” “Hm! O poveste veche și, totuși, nouă. S-a primit o altă anonimă” “A câta oare?” “Da’, dracu’ le mai știe număru’? De fiecare dată când, pe cineva anume, îl mănâncă condeiul, pac!, anonima-i gata” Dom’le, cine-o fi persoana aia veșnic nemulțumită?” “E printre noi. Cunoscută și argicunoscută” “Și-atunci?” “Atunci, nimic. Că, dacă vrei s-o iei de guler și s-o scuturi cum ar merita, sare-n
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nu nțeleg, însă, de ce nu spuneți toate aste când și unde trebuie” “Păi, ce rezolv așa? Vreți să sară haita pe mine? Ei vi le-am spus dumneavoastră, poate le fructificați cumva” “Nu-nțeleg” “Ei, nu-nțelegeți... Cu temutul dumneavoastră condei...” “Temut? Hm! Cine să se teamă de poezia?...” “Lăsați, că nu-i vorba numai de poezie. Mai e și pro-za la mijloc” “Iarăși nu vă nțeleg” “Paule dragă, ce s-o mai dăm pe după piersic? Dă-n ei cât poți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]