5,238 matches
-
politica externă. Acesta va fi înlocuit cu un alt grup de indivizi, proveniți din oricare grup al populației care predomină momentan. Demnitarii guvernamentali nu mai sunt recrutați exclusiv din grupurile aristocratice, ci din aproape întreaga populație, în care membrii clasei conducătoare ocupă o poziție privilegiată. Aceasta a fost, desigur, tradiția în Statele Unite, dar ea nu are precedent în unele țări precum Marea Britanie sau Uniunea Sovietică. Dl Bevin, fostul secretar general al Sindicatului „Transport and General Workers”, a devenit în 1945 secretar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât ceea ce îi unea. Invers, ceea ce îl unea pe ministrul de Externe francez cu națiunea franceză era mult mai important decât orice l-ar fi putut separa de ea. Locul unicei societăți internaționale căreia îi aparțineau toți membrii diferitelor grupuri conducătoare și care furniza cadrul comun pentru diferitele societăți naționale a fost luat tocmai de societățile naționale. Acum, societățile naționale le impun celor care le reprezintă pe scena internațională standardele de conduită pe care le oferise pe vremuri societatea internațională. Când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Britanice până la Caucaz, iar cuceririle lui Napoleon de la granița Gibraltarului la Moscova. Totuși, aceste mari imperii ori nu au rezistat, ori au rezistat doar datorită unei diferențe copleșitoare între gradul de civilizație, de tehnică sau de altă natură al puterii conducătoare și cel al popoarelor cucerite. Expansiunea Imperiului Roman ilustrează aceste afirmații. Majoritatea acțiunilor sale sunt asemănătoare mai degrabă cu expansiunea colonială în spații vide din punct de vedere politic decât cu înfrângerea concurenților principali. Alte imperii nu au rezistat și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se revolta. După cum spunea Edmund Burke: „Lăsați pe oricine să ne spună povestea sa, zi și noapte, timp de un an, și ne va deveni stăpân”14. Astăzi nici un obstacol tehnologic nu stă în calea unui imperiu mondial dacă națiunea conducătoare este capabilă să-și mențină superioritatea în domeniul mijloacelor tehnologice de dominare. O națiune care deține monopolul asupra armelor nucleare și asupra mijloacelor de transport și de comunicare poate să cucerească lumea și s-o țină așa, cu condiția să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
părți mențin echilibrul, atunci cu adevărat cursa devine inutilă, iar Acordul SALT își va îndeplini rolul său de întărire a stabilității. Dar, dacă ne retragem unilateral din cursă, ne vom confrunta în cele din urmă cu un grup de tineri conducători sovietici care vor ști ce se poate face cu ajutorul superiorității strategice. Nu trebuie să mai arătăm că acesta este un argument în favoarea superiorității strategice mai mult decât neconvingător. Kissinger și alții au recunoscut irelevanța conceptului de superioritate, în sens militar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și de Statele Unite pentru toate celelalte națiuni. Astfel, când Japonia a făcut primul pas către crearea propriului imperiu în Orientul Îndepărtat prin invadarea Manciuriei în 1931, nu avea cum să nu intre în conflict cu Franța și cu Marea Britanie, membre conducătoare ale Ligii Națiunilor. Nu este lipsit de ironie faptul că Japonia, prin impunerea propriei dominații, s-a folosit de același principiu al autodeterminării naționale pe care îl folosiseră atât Franța, cât și Marea Britanie pentru a domina Liga. Acum el era
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
violența organizată a societății este complet neutră, plasându-se deasupra agitației intereselor conflictuale, pregătită să aplice legea în cazul oricui o încalcă. Contrar acestei doctrine, marxismul susține că violența organizată a societății nu este altceva decât arma cu care clasa conducătoare își menține dominația asupra maselor exploatate. De fapt, organizarea societății nu poate fi complet neutră, deoarece, așa cum am văzut 5, nici ordinea legală pe care o impune nu este complet neutră și va favoriza implicit statu-quoul căruia îi datorează existența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
apar și funcționează în cadrul ei, deci ca tip variabil, perfectibil; nu de exclusivitatea rolului situației sau al persoanei în determinarea comportamentului conducătorului, ci de ponderarea acestor roluri în funcție de parametri cum ar fi natura grupului, scopurile lui etc.; grupul poate oferi conducătorului scheme de acțiune, dar aduce cu sine și o serie de constrângeri ale comportamentului lui; grupul creează șeful sau se poate forma în jurul șefului; la rândul său, conducătorul cercetează diverse situații din existența grupului, extrage și reține asemănările, învață din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diverselor compartimente ale organizației și, mai ales, asupra activității acestora să fie și mai pregnante și mai pline de semnificație. Stilul de conducere interacționează mai frecvent cu orientările conducerii (concepute ca ansambluri complexe de fenomene privitoare la modul în care conducătorii își gândesc propria activitate de conducere, sarcinile ce le revin, modalitățile de realizare a acestora, tipurile de raportare la normele instituționalizate pe care trebuie să le respecte, modul concret de relaționare cu subordonații, egalii și superiorii lor) și mentalitățile conducătorului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu doar conducătorii își influențează subordonații, ci și invers: subordonații influențează comportamentele conducătorilor. Dacă încrederea subordonaților în conducătorii lor se transmite prin contagiune de la unul la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
transformațional se construiește pe cel tranzacțional, și nu invers. Cele două se aseamănă prin aceea că ambele sunt legate de atingerea unui scop. Ceea ce diferă în mod pregnant sunt tipurile de scopuri urmărite de fiecare, ca și procesele prin care conducătorii își motivează subordonații. O analiză comparativă a leadership‑ului tranzacțional și transformațional o întâlnim la o serie de autori (House, 1996; Bass, 1998). Sintetizând, desprindem două dimensiuni ale conducerii tranzacționale și patru dimensiuni ale conducerii transformaționale. Dimensiunile conducerii tranzacționale sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înseamnă că, în anumite situații, scopurile pot fi atinse mai mult prin participare, decât în alte situații); leagă procesele și activitățile participative de interesele persoanelor sau grupurilor; cuprinde întreaga gamă a formelor de participare de la colaborarea informală dintre subordonat și conducător, până la forma conflictuală de luare a unei decizii prin negocierea colectivă. # Ceea ce contează nu este procesul prin care se ia o decizie, ci mai degrabă influența părților implicate asupra deciziei luate (ibidem, p. 43). # Și în legătură cu conceptul de participant trebuie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care să le realizeze într-un timp determinat. Aceste obiective (care se pot referi la sarcini sau funcții presupuse de profesiune, dar și la propriile trăsături de personalitate ale conducătorului care se propun pentru a fi modelate sau schimbate) dau conducătorilor posibilitatea de a se perfecționa și duc atât la progresul organizației, cât și la progresul de sine. Obiectivele stabilite au un rol în evaluarea activității conducătorului, în formarea, dezvoltarea, recompensarea și promovarea cadrelor de conducere. Mai mult decât atât însă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prin intermediul unui grup autohton ă de exemplu, conducătorii unei etnii, aflată În poziție dominantă Încă dinainte de sosirea colonizatorilor ă, asociat de către aceștia la realizarea proiectului lor colonial. Dar care este atunci diferența dintre un astfel de grup și o elită conducătoare adusă la putere prin intervenția unui stat puternic și care Își păstrează poziția grație asistenței lui economice și politice (sau chiar militare)? Și ce vom spune despre noile state, aparent independente, așadar postcoloniale, dar ai căror conducători sunt menținuți În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceeași ocazie, dominația englezilor și francezilor. După aproape trei secole de rezistență Împotriva noilor puteri În ascensiune și de lupte Împotriva rebeliunilor din propriile colonii, Spania și Portugalia au fost obligate să cedeze locul. Mișcările de decolonizare, având În frunte conducători creoli și ajutate de europeni, au sfârșit prin a triumfa, astfel că, la Începutul secolului al XIX-lea (Între anii 1810 și 1830), s-au constituit statele latino-americane, care s-au bucurat, cel puțin formal, de independență politică și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că povestea ar fi putut să le afecteze „sensibilitatea religioasă” (Le Figaro, 6 martie 2003, p. 1). În sfârșit, să mai notăm și faptul că teribila doctrină a așa-numitei „purificări etnice” a fost pusă la punct de un grup conducător naționalist care pretindea că apără astfel moștenirea federalistă a titoismului, inspirat din marxismul internaționalist, deși oprima naționalitățile care doreau să se emancipeze. Rasismul, dincolo de actele sale cotidiene pe care trebuie să le condamnăm, se manifestă mai ales prin această insistență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ea trebuie mereu urmărită și refăcută, pentru că nu poate funcționa decât dacă poporul deleagă puterea unor reprezentanți, care și-o Însușesc și o administrează. Capacitatea de a gestiona integrarea În cadrul diviziunii muncii, respectiv autoritatea, este miza altor lupte: acestea opun conducători și conduși În instanțele de socializare și În sânul organizațiilor. Capacitatea de a gestiona interesul unui grup cu prilejul negocierilor și compromisurilor, cu alte cuvinte influența, poate suscita lupte de solidaritate. Anumite grupuri reușesc să-și impună cea mai mare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
natură „carismatică”. Reacțiile Printr-un amestec de represiune fizică și persuasiune ideologică, dominația se menține și asigură relațiilor umane previzibilitatea și durabilitatea fără de care viața În comun ar fi imposibilă. Bineînțeles, această „pace socială” depinde și de modul În care conducătorii Își folosesc influența și autoritatea. Acestea sunt relative și variază foarte mult În timp și de la o colectivitate la alta. Pentru a ne convinge, este suficient să observăm lumea În care trăim: anumite societăți, În special din țările numite „În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Să studiem problema puțin mai Îndeaproape. Loialitatea este o logică a acțiunii prin care un actor (la Hirschman, clientul unei firme sau utilizatorul unui serviciu, dar conceptul se poate aplica oricărei organizații), deși nu este mulțumit de felul În care conducătorii Își Îndeplinesc rolul, păstrează relația așa cum este: nu exercită nici o presiune asupra acestora, are răbdare, așteaptă ca lucrurile să se Îmbunătățească. Cel mai adesea, alege această soluție pur și simplu pentru că este mai ușoară, mai puțin Împovărătoare decât celelalte două
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istoriei 3, pe care a brevetat-o Voltaire în Essai sur le moeurs et l'Esprit des nations et sur les principaux faits de l'histoire depuis Charlemagne jusqu'à Louis XIII (1756). Numai că acolo, sub influența Iluminismului, principiul conducător al istoriei era rațiunea omenească, și nu Providența divină, așa cum apare în creștinism 4. Pentru spiritele carteziene, am putea numi această incursiune metafizică o filozofie creștină a istoriei, deși cuvântul "creștină" ar trezi idiosincrasiile intelectualilor "spirituali, dar nu religioși" (sic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de fericit e poporul. Acum, pentru un înalt oaspete străin, se fac coregrafii „tradiționale“ în restaurantele lui Dracula. Pe vremuri, erau aleși pe sprânceană copii frumoși și cu viitor luminos, care erau sortiți a-i înmâna în public flori iubitului Conducător. Acum, un copil frumușel, pur universal, îmbrăcat într-un costum popular perfect strălucitor, se plimbă prin fața camerei de luat vederi pentru a arăta adevărata imagine a României. Asta e tradiția noastră, domnule Anthony Bourdain: ascunderea adevărului sub preș! Asta ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
internaționale socialiste a muncii". Consiliul de asistență economică mutuală (CAEM), creat în 1949, în vederea reglării schimburilor și acordurilor comerciale bilaterale, tinde astfel să devină instrumentul armonizării între cerere și ofertă în țările membre. În planul "integraționist" pus la punct de conducătorii sovietici, țărilor balcanice le era atribuit rolul de grânar, cerându-li-se să-și exporte cerealele către URSS. Acestea trebuiau să importe produse finite și material agricol din "țările avansate", adică din țările Europei Centrale, care la rândul lor erau
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
parte a clivajului; ceilalți preconizează un respect scrupulos al programului minimalist și consideră că e necesară urmarea acestuia pentru a obține un echilibru precis. Raportul de forțe evoluează continuu în favoarea primilor. Ultimii au totuși un cuvânt de spus, iar structurile conducătoare trebuie să le facă mereu concesii. Divizări similare au putut fi observate și în cadrul Alianței pentru Stânga Democratică (SLD) din Polonia: această formațiune adăpostește diferite curente antagonice, unele devotate principiilor minimaliste, iar altele receptive la principiile pe care le presupune
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
îngreunează analiza sistemelor de partide în Europa Centrală și Orientală este rezultatul unui complex de factori endogeni și exogeni pe care recursul la modelul clivajelor l-ar putea clarifica. Pe de o parte, întâlnim o voință foarte puternică a cercurilor conducătoare a noilor partide de a confirma, în fața Europei și a lumii, conformitatea lor cu partidele Europei Occidentale care se traduce prin ceea ce noi am numit mișcare paradoxală. Într-adevăr, ca "agenți ai conflictului și instrumente ale integrării lui", aceștia vehiculează
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dimensiuni: o dimensiune radicală/moderată a problemei etnopolitice și un clivaj politic/economic/stânga/dreapta.2 Smith-Siverstsen a analizat 3 patru tipuri de clivaje politice pertinente: independența; includerea/excluderea etnice; clivajul urban/rural și clivajul dintre categoriile dezavantajate și elitele conducătoare. Crearea partidelor e un proces continuu în Letonia. Aceste partide politice au apărut într-un spațiu aproape gol, folosind experiența occidentală a câmpului politic. Unele dintre acestea nu reflectă conflicte sociale, politice ori religioase din cadrul societății; acestea sunt slabe și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]