3,948 matches
-
nu spui nimic rău. Viețile lor merg Înainte normal, dar nu și a lui Wakefield. Oh, biata mea casa, se lametează el În fiecare dimineață, cînd Începe bubuiala. Nu folosește cuvîntul englezesc house pentru că acesta nu descrie corect cuibul lui confortabil. O casă din America nu este asemeni unei maison din Franța sau unei casa spaniole; apartamentul lui are peste tot obloane care Îl feresc de vipia amiezii și este umbrit de o magnolie cu frunze de un verde adînc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de două ori mai mare decît apartamentul lui și foarte bine plasat pentru scopurile lui. În spatele obloanelor, fereastra dă spre fațadele ambelor clădiri, a lui și a nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de strălucirea „de după“ a unor Întîlniri fugitive și a unor petreceri improvizate; comiși voiajori, participanți la conferințe și tineri În luna de miere au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se mai simțise niciodată așa, că această veselă iresponsabilitate era cea care alimenta vânzările de băutări alcoolice și explica, în bună parte, ce îi făcea pe bărbați dea banii pe ele, se cuibări pur și simplu pe locul moale și confortabil de lângă Jack. Unde mergem? întrebă în cele din urmă, de parcă s-ar fi așteptat ca răspunsul să fie „Paris“ sau „Monte Carlo“. — Acasă, spuse Jack ferm, în pat. — O, ce bine, îi întinse Fran mâna, vii și tu? Opriră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta la vârsta potrivită și acum că și-o putea permite i se părea prea bătătoare la ochi. Bărbații trecuți care conduceau mașini de puștani erau patetici. Încercând să impresioneze femeile cu dimensiunile mașinii lor sport. Prefera vechiul lui Saab confortabil dar, trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am nici un ban, așa că, din partea mea, putem merge și pe jos. Astăzi, mai mult ca oricând, nu avea nici un chef să se certe cu el. Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nici un trecător nu i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pricina, Într-o marți, era liniște. Am ocupat un șir de canapele plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală și un pic de lămîie, pentru mine. Pe măsură ce Încordarea afacerilor se estompa, Începurăm să discutăm despre tot felul de nimicuri, cînd ceva mă făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
totul a devenit serios, odată ce Dan a Început să petreacă șase nopți din șapte la mine, părea ridicol ca amîndoi să continuăm să plătim ipotecă și, avînd În vedere că apartamentul meu era doar puțin mai mare, dar infinit mai confortabil, ne-am hotărît că al lui ar trebui să fie dat la Închiriat. Locuiam acolo de cinci ani. Cei mai fericiți din viața mea. Era prima dată cînd realizam cu adevărat ce Înseamnă să fii la casa ta, prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
copiez camerele văzute acolo cît am putut mai bine, În limita bugetului meu minuscul. Aveam colegi și prieteni care obișnuiau să se mute odată la cîțiva ani, care se plictiseau de casele lor și voiau ceva mai mare și mai confortabil, dar eu n-am simțit niciodată nevoia asta. Știam că apartamentul meu era tot ce-mi dorisem vreodată și nici prin cap nu-mi trecea să vreau altceva. Încă de la prima vizită, lui Dan i-a plăcut la nebunie casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pic de stil. Credeam că glumește, pînă cînd, În săptămîna următoare, am mers să-i văd casa, În Kentish Town. Am intrat pe ușa aflată la etajul al cincilea al unei clădiri imense și-am căutat de Îndată o canapea confortabilă pe care să mă prăbușesc și să-mi revin după ascensiune. Dar nu era nimic. Nici urmă de mobilă. Doar cutii cu haine, o saltea pe un cadru de lemn jos, care În mod sigur apucase și zile mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
băut, iar Trish Își azvîrle pantofii ca să se trîntească pe canapeaua de vizavi. Îmi place la nebunie că-i pot pofti la masă și că, pentru ocazia asta, pot să port blugi și papuci de casă. E totul atît de confortabil. Poate că n-am crescut eu În sînul unei familii unite, dar sînt pe cale să-mi creez singură una și cu siguranță că Între noi există tot atîta, dacă nu chiar mai multă, dragoste decît dacă aș fi cu rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne instalăm pe locurile noastre, ea se jură că are un vocabular de toată jena, dar posedă un accent de invidiat, astfel Încît lumea crede că vorbește mult mai bine decît e cazul. Îi instalăm și pe copii cît mai confortabil, iar Dan se așază și el lîngă mine, cîntărindu-i din ochi pe ceilalți pasageri, care se Înșiră la urcarea În avion. — De ce te uiți așa de urît la ei? Îl Întreb după o vreme. — Încerc doar să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi doream: sclipitoare și sexy. Îmi place la nebunie să port rochia asta și sandale. În mod normal, nu m-ai vedea nici moartă cu tocuri mai Înalte de doi centimetri. Iar rochia? Glumiți, nu?. CÎnd pantalonii sînt infinit mai confortabili, ca să nu mai zic de faptul că sînt practici? Uitasem cît de minunat te simți Într-o rochie, mai ales una atît de vaporoasă și de feminină ca aceasta, care-ți conferă aceleași calități. SÎnt În compania celor mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neatrăgători. Aceste femei spuneau că trebuie să o ia de la Început, că, și În cazul În care prietenele le susțineau, acestea se simțeau mult mai În largul lor dacă apărea un bărbat În peisaj, căci astfel se forma un cvartet confortabil, În locul unui trio jenant. Nu mă gîndisem niciodată că voi fi Într-o asemenea situație, dar acum că sînt, oare se vor schimba și prietenii mei? Trish, Gregory, Dan și cu mine ajunseserăm atît de intimi, Încît e probabil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să știu cum e să ating acest trup necunoscut care e strîns lipit de al meu, aici, În bucătăria casei mele. Omoplații lui Charlie sînt mai ascuțiți decît ai lui Dan, talia lui e mai lată și are o pernuță confortabilă de carne pe care nu o observasem Înainte. Ne mișcăm fără o vorbă spre camera de zi, unde ne Întindem pe canapea, explorîndu-ne unul celuilalt liniile corpului, murmurînd și zîmbindu-ne. Știu că e excitat. Simt asta. Și știu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au ferestre uriașe, din tavan pînă În podea, muluri originale, iar fiecare Încăpere e inundată de lumină. Iubesc apartamentul Lisei, deși gusturile sale În materie de decorațiuni interioare sînt complet diferite de ale mele. Îmi ador casa pentru că e tihnită, confortabilă și aranjată Într-un stil eclectic. A Lisei dă impresia că e decupată din paginile revistei Elle Decor: e incredibil de chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
haznalelor golite la timp. Rotari, Gaila și micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o mare mansio romană, o cetățuie nu prea confortabilă, dar sigură. S-au arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut să mă bucur de fericirea lor. Rodoald mi s-a cățărat în brațe, agățându-se de tunică. La doi ani bolborosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ești o nepricepută, strigă Miria, Încercând să acopere zgomotul demarajului și al traficului. Oare poate fi cineva mai fraier decât tine? — Ce-ai spus? Miria luă curba intrând pe Labicana și se opri În fața intrării unei clădiri În stil umbertin, confortabilă ca o cazarmă. Locuia la al treilea etaj. Mama Miriei moțăia Într-un fotoliu În fața televizorului deschis la episodul douăzeci de mii al emisiunii Roata Norocului. Sforăia. Nu o treziră. Din dulapul haotic, Miria Își luă echipamentul, genunchierele și papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
moartea fraților Futacu. Așa că, într-o dimineață, a plecat mai departe pe drumul care ducea la cetatea Târgoviște. În timpul acesta, spătarul și fiica lui ajunseseră la Șotânga. Inițial, prea speriați, nici nu comentaseră întâmplările de pe drum, dar după ce se instalaseră confortabil în casa lui Vașcu, spătarul îl chemase pe Ioniță și-i spusese aproape în șoaptă: - În fond, băiatul ăla ne-a salvat de la jaf și de la alte alea. Să-mi spui imediat dacă apare, dar să nu vorbești cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mă, de-aici, ’rați ai dracu’ de câini, că nu vă strânge nimini de pe străzi și tot așa, dându-i înainte cu conversația. Zogru a lăsat câinele cu care venise, a pătruns repede în sergent și, imediat ce s-a făcut confortabil, i-a și ras una lui Fulgerică. Dar știa unde îi doare cel mai mult. În timp ce băiatul se plângea nedumerit, strângându-și geaca de piele peste piept, cu de ce dai, șefu’, ce s-a-ntâmplat, șefu’, dacă nu e suficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-l producea amintirea Cateluței. Andrei nu se sinchisea prea mult de aspectul practic al problemei. Realmente îi plăcea să se închidă în cameră, să-și pună un film specific și apoi să se așeze pe spate în patul lui confortabil și să și-o frece fără să-l streseze cineva. Avea prezervative de toate soiurile și de toate culorile, dar cel mai mult îi plăceau cele lubrefiate, iar în ultima vreme, cele cu pișcături. Cu femeile ieșea adeseori prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
descurce. Puțini știau că pentru el scrisul era mai mult o ambiție. Moștenise după moartea mamei lui o sfoară de moșie în Argeș, care îi aducea ceva venit, și avea în Lipscani un mic magazin de coloniale. Viața lui era confortabilă și discretă. Se întâlnea cu unul și cu altul, de care avea nevoie, fără să se lege de cineva, iar felul acesta de a trăi îi aducea o serie de beneficii. Singura persoană care îl știa de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atins pământul. Și-a urmat un somn de douăzeci de ani. Prin urmare, Andrei Ionescu a plecat la Paris, iar Zogru, în căutarea unui bărbat prin care să-i atragă atenția Giuliei. Se gândea la un ins în primul rând confortabil pentru el, bineînțeles, dar care să fie și genul ei, un pic arogant, cum era Andrei. Ori mai bine să fie cu totul altfel. De exemplu, ca Orlando Bloom, pe care îl adora. Dar unde să găsească un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
marfă, să faci paturile, să dai cu aspiratorul și să nu deschizi la nimenea, m-ai auzit? Fir-ar a dracu’ de viață cu cine m-a blestemat pe mine. Așa trecuse timpul, plus școala, unde se simțea cel mai confortabil, nu atât că nu era mare lucru de făcut, dar și pentru că avea doi veri cu unul și doi ani mai mari, ceea ce contează mult într-o curte de școală. În afară de asta, era și frumușică și îmbrăcată, că îi aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]