7,400 matches
-
Găsim exemple ale unui astfel de proces în Danemarca și în Norvegia în primele trei decenii ale secolului XX, când elitele radicale ale partidelor socialiste și ale sindicatelor și-au moderat pozițiile pentru a pune capăt dominației elitelor liberale și conservatoare. Transformarea elitelor dezbinate în sensul unității ideologice nu se produce decât prin revoluții. Elitele disidente pun mâna pe putere, lichidează politic sau fizic vechile elite, centralizează activitatea politică în partid sau în mișcarea pe care o conduc și își impun
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dacă bântuie furtuna, ei își apleacă fruntea sub vijelie, dar o ridică imediat ce aceasta încetează”. Astfel, capacitatea lor de adaptare la noile realități este remarcabilă. Opiniile lor sunt întotdeauna cele care le sunt cele mai profitabile în orice moment: ieri conservatori, astăzi demagogi, mâine anarhiști, în cazul când anarhiștii sunt pe cale să preia puterea (ibidem, § 2313). Totuși, asemeni „rentierilor”, nici „speculatorii” nu agreează recurgerea la forță. În afară de „rentieri”, prudenți până la exces, și de „speculatori”, care nu dau înapoi în fața riscului, trebuie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi arătat, probabil, fidelitate față de religia lui Mohamed; la Persepolis, ar fi fost mazdeean; la Geneva, cu un veac mai târziu, ar fi fost calvinist; la Polul Nord, șomanist; la Lhassa, budist... Epoca în care trăiește nu-i este pe plac. Conservator, se teme mai mult ca de orice de schimbarea care aduce răsturnări în societate, și deci intoleranță, vărsări de sânge, războaie. Franța este catolică? E catolic și el, dar nimic mai mult. Vădește semnele apartenenței și practică religia regelui său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Descartes... - fără fanfaronadă. Nici bigot nici fățarnic, nici ateu sau anticlerical: laic, zice el, așadar conștient că religia acționează asemeni unui ciment social, o ocazie comunitară utilă funcționării oricărei societăți. Religia catolică este o piesă a edificiului său politic conservator. 18. Un epicurism creștin. Fie, așadar, catolicismul dar, cu siguranță, nici vorbă de credință oarbă, de abdicare de la orice spirit critic... Astfel încât putem consimți la opțiunea îndeobște admisă de critică: un Montaigne fideist. Desigur, fideistul afirmă necesitatea de a te
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
50. Genealogia unei gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
proiectului minier de la Roșia Montană, dezvoltarea locală fiind, de altfel, și laitmotivul campaniei de imagine a firmei promotoare. Campaniile de emancipare ale unor mișcări identitare, dintre care au fost vizibile, în ultima perioadă, cele ale homosexualilor, au produs adeseori reacții conservatoare vehemente. În afara contraargumentelor de natură morală, încadrarea mișcării homosexualilor de către oponenții săi se face și în termenii discursului comunitarian al dezvoltării: relațiile intime dintre persoane de același sex reprezintă un pericol maxim la adresa sustenabilității familiei, ca instituție de bază a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și fondului se înfăptuiește într-un „dublu proces cu sens contrar: procesul scoborârii formei la fond”, constatat de adversarii formării civilizației române, și „procesul creșterii fondului la formă”, foarte lent și, practic, invizibil la scara timpului prezent, pe care forțele conservatoare îl contestă. Exercițiul democrației asigură, în timp, formarea conștiinței cetățenești și a transformării suveranității naționale din ficțiune în realitate. e) Acțiunea formelor, a instituțiilor asupra „omului social”, asupra societăților, este „în afară de orice controversă”, susține E. Lovinescu, dacă ele - primele - „nu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de altă parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel, urmărește în ultimă instanță să investigheze acele concepte fundamentale și cadre de gândire pe care le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult decât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
distinct în raport cu celelalte. Acest lucru trebuie înțeles în contextul dificultăților pe care le-a întâmpinat încă de la început domeniul relațiilor internaționale, adesea încorporat ad-hoc în domenii mult mai cuprinzătoare precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea unor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
studenților de la colegii pe măsură ce deveneau tot mai puțin interesați de domenii precum ingineria și afacerile și mult mai interesați de ecologie, studii environmentaliste și arte liberale. După 1975 situația s - a schimbat din nou. S-a dezvoltat o atitudine mai conservatoare. Oamenii au început să aprecieze din nou munca și succesul, aproape la fel cum se întâmpla și în trecut. În zilele de astăzi, oamenii sunt puternic implicați în găsirea unui stil de viață și apoi a unui loc de muncă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
era în tot cazul încă neobișnuit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Nu se poate nega faptul că poetul fierbea de o nemăsurată furie împotriva liberalilor și că mergea atât de departe încât vorbele unui bătrân boier conservator: „Mr. Eminesco a fait du journal de notre parti l’organe de ses rancunes personnelles”, exprimau un adevăr, chiar dacă intransigența poetului deranja de fapt cine știe ce combinații de culise. În orice caz, invectivele nimicitoare din Scrisoarea III îmi par de o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cosmopolitism oare, de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa lucruri moarte, ci a îmbrățișa toate valorile vivifiante ale spiritului. — Și soluția? — Nu știu dacă soluțiile pe care le-am da unii sau alții dintre noi pot avea vreo eficacitate; nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. (Proverbul este folosit, În general, pentru a exprima ideea că cineva și-a Încheiat ciclul vieții, dar uneori și pentru a exprima o senzație de ușurare că am scăpat, În sfârșit, de mentalitatea conservatoare sau chiar refractară a persoanei respective, care s-a opus constant schimbărilor ce se impuneau.) „De obicei, viața noastră este tocmai ceea ce facem noi din ea.” (S. Smilles) Fiecare vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
respectivă Într-un proiect de acțiune sau, dimpotrivă, o poate descalifica, stabilindu-i statutul de idee periculoasă. Același filosof preciza: „Naturile etice n-au geniu. (Dar au crescendo...)”. Într-adevăr, exigențele etice asigură o elevare continuă a comportamentului, dar sunt conservatoare pentru un intelect mai nonconformist, care este tentat să abordeze cât mai multe dintre acele lucruri pe care etica le grupează În categoria a „ceea ce nu se cade sau nu se cuvine”. Μ Pentru a trăi bucuria rugăciunii În biserică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rigorism etic este, de fapt, condiția principală a realizării unui sentiment al demnității personale. Μ Animalele resimt, se știe, nu numai nevoi instinctuale sau afective, ci și mentale (de pe urma cărora curiozitatea lor naturală se impune tot mai mult În fața fricii conservatoare). Totuși instrumentele lor intelectuale de rezolvare a unor situații presante sunt net inferioare posibilităților abstractizate de rezolvare proprii gândirii umane. În schimb, animalele sunt foarte asemănătoare oamenilor când este vorba de stări și trăiri afective: nu putem să nu ne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tensionate; priviri ironice, disprețuitoare; priviri reci, distante, indiferente; priviri fixe, Întunecate, care trădează confuzia sau obsesia etc.). Μ Tot ceea ce intră În fondul nostru de trăiri intime cuprinde un Înalt coeficient de subiectivism, deoarece aceste trăiri exprimă, de fapt, atitudini conservatoare ale eului față de mediul ambiant. În planul vieții noastre intime nu mai funcționează regula: credem Încetul cu Încetul despre noi ceea ce se crede că suntem; dimpotrivă, eul Își creează o imagine de un anumit fel În care-și propune să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe de preoți, de judecători, de ofițeri, de falși anarhiști, de funcționari bufoni, de Avocatul Sforărie, de Don Ferrante 1, de mercenari, de escroci, de huligani conservatori. Altfel spus, condamnarea radicală și nediscriminată pe care au proferat-o la adresa părinților - ca reprezentanți ai istoriei în evoluție și ai culturii precedente -, ridicând în fața lor o barieră de netrecut, a ajuns să-i izoleze, împiedicându-i să aibă cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul, făcând pe mielușelul, se lamentează în italiana sa corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime, să-i șteargă, să-i distrugă pe infamii care au produs suferința în cauză. Magistrații și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
revoluții industriale -, Biserica avea posibilitatea să intervină și să reprime, opunându-se brutal unei anumite voințe formal democratice și liberale a puterii statale. Mecanismul era simplu: o parte a acestei puteri - de exemplu, magistratura și poliția - își asuma o funcție conservatoare și reacționară, punându-și automat instrumentele de putere în slujba Bisericii. Așadar, avem de-a face cu un dublu raport de asociere la înșelăciune între Biserică și Stat: în ceea ce-o privește, Biserica acceptă statul burghez - în locul celui monarhic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
contra” nu demonstrează câtuși de puțin o miraculoasă victorie a laicismului, a progresului și a democrației, ci atestă două lucruri: 1. faptul că „păturile medii” s-au schimbat radical sau, aș zice, chiar antropologic: valorile lor pozitive nu mai sunt conservatoare și clericale, ci sunt valori (deocamdată numai trăite efectiv, nu și proferate) ale ideologiei hedoniste de consum și ale toleranței moderniste de tip american ce rezultă din această ideologie. Puterea însăși - prin „dezvoltarea” bunurilor inutile, prin impunerea maniei de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
exploit televiziv tocmai pentru inaugurarea Anului Sfânt. Ei bine, să fie clar pentru credincioși că aceste manifestări transmise pe ecrane cu mare vâlvă nu vor fi decât niște mari și goale manifestări folclorice, inutile politic chiar și dreptei celei mai conservatoare. Am dat exemplul televiziunii pentru că este mai spectaculoasă și atinge un nivel macroscopic. Dar aș putea să dau o mie de alte exemple luate din viața de zi cu zi a milioane de cetățeni: de la rolul preotului într-o lume
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Trebuie să luptăm în primul rând împotriva „falsei toleranțe” a noii puteri totalitare a consumurilor, detașându-ne de ea cu toată indignarea firească în această situație; în al doilea rând, trebuie să impunem ariergardei acestei puteri, care este în continuare conservatoare și fascistă, o serie de liberalizări „reale” referitoare la copulare (și, implicit, la efectele sale): anticoncepționale, pilule, diferite tehnici de amor, o moralitate modernă a onoarei sexuale etc., etc. Ar fi suficient ca toate acestea să fie difuzate democratic de către
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ca încheiere, în stadiul actual rămân valabile cele spuse de Nedrigailova: „Cu tot progresul important și varietatea metodelor de tratament întrebuințat în ultimii 50 de ani în terapia scoliozelor, mulți medici și bolnavi rămân totuși nesatisfăcuți de rezultate. Insuficiența metodelor conservatoare pentru tratamentul acestor diformități a impus pe cele chirurgicalei care încep, treptat, să ocupe un loc din ce în ce mai important în ortopedie.”
OPȚIUNI DE TRATAMENT ÎN SCOLIOZE; ASOCIEREA TERAPIILOR CONVENȚIONALE CU CELE COMPLEMENTARE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
cu mulți simpatizanți comuniști? Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autorității și, mai ales, e contra autorității de dreapta. Atunci Franța era condusă de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritară, de militar, care ducea natural o politică conservatoare, calificată drept fascistă de cercurile de stînga din Franța și de către partidele comuniste din Europa de Est - și, bineînțeles, mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasă muncitoare care acum a dispărut. În Occident astăzi nu mai există clasă muncitoare, există
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
grupul de elită al intelectualilor și scriitorilor români..., ei s-au grupat În Spania, formînd un centru care, prin omogenitatea sa, era menit să rămînă unic În Întreaga istorie a celor 45 de ani de exil românesc. Îi uneau originile conservatoare, o educație aleasă, nostalgia după o Românie Mare și profunda convingere că Vestul european, În ciuda Înaltului său standard de civilizație, nu ar fi În stare să oprească decăderea continuă a valorilor constitutive, tradiționale”. Invocînd faptul că Spania era singura țară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]