KorAP: Find »[drukola/base=conte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...338 >

8,426 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă scundă, pe care erau puse o butelcă de vin și o tabacheră de argint. Țigările nu conțineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
strângere stângace a degetului mare. — Așadar, Ignatius, murmură el, ți-ai găsit un protejat, și încă unul atât de... atât de atrăgător. Ar trebui să-mi păzesc cununa de lauri, nu? — Spiritul competitiv nu prea te caracterizează, nu-i așa, conte? spuse Gribb. — Poate că ai dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă duc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă duc să verific. își, întorcându-se către Vultur-în-Zbor:) Acum mă descurc fără ajutoare în casă. Asta provoacă unele neajunsuri în ceea ce privește bunele maniere. Apoi plecă. Contele Aleksandr domina conversația. Ochii săi, de obicei lipsiți de expresie, erau în acest moment mai degrabă distanți decât goi. Când vorbea, i se adresa doar soției sale. Ceilalți ar fi putut la fel de bine să dispară la intrarea în sufragerie. Irina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dispară la intrarea în sufragerie. Irina stătea încordată și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș aducea mai mult a îngrijorare. Contele o ignoră. — Relații, repetă el. A fost tot ce ne-au lăsat. Mulțimea creștea, țipetele ei deveneau tot mai tari, armele tot mai puternice. Ce mai eram după toate astea decât niște câini amărâți, care-și trăiseră traiul? Noaptea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fără nici un vecin de masă cu care să vorbească. Locurile din jurul mesei erau completate de Cerkasov, apoi Elfrida și la sfârșit, între ea și Irina, al treilea loc liber. în timp ce asculta elegia lui Cerkasov, Vultur-în-Zbor se întrebă pe cine vedea contele în acea încăpere, se întrebă cine ocupa scaunele goale și ce fantome ședeau acolo unde era așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
unde era așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le zâmbi ușor timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare. Iar noi îi suportăm ieșirile. Sunt inofensive, chiar dacă întrucâtva ennuyeux. Contele Cerkasov se ridicase deja în picioare. — Scuzați-mă, spuse el, dar ar fi mai bine dacă m-aș duce până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și va ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Libertate! țipa el. Libertatea însăși este în lanțuri! — Bună seara, rosti vocea lui Aleksandr Cerkasov. — Este ajunul eliberării, spuse Moonshy. Amurgul celor puternici. Chiar și numai pentru asta și tot e o seară bună. Doriți un pahar cu vin? întrebă contele. — Mulțumesc, spuse Moonshy pe un ton normal și apoi izbucni: Prea mulți martiri au vărsat sânge, prea mult sânge! Cotropitorii vor avea de înfruntat o răzbunare groaznică! Este ajunul, vă zic eu. Ajunul distrugerii! Irina îi șopti lui Vultur-în-Zbor: — Durează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
adevăr o formă de sclavie. în încăperea vecină zdrăngănitul începu iar. Irina Cerkasova se ridică în picioare. — Dacă am terminat cu toții, zise ea, cred că ne vom simți mai bine în camera cealaltă. Elfrida? Cele două doamne se retraseră. Ignatius, contele Cerkasov și Vultur-în-Zbor se mutară în a treia încăpere, care îi servea concomitent drept bibliotecă și dormitor lui Cerkasov. Sufrageria, părăsită de meseni, se umplu de hărmălaia care răzbătea prin zid. Vultur-în-Zbor se gândise atent la felul cel mai potrivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
către Vultur-în-Zbor și spuse: — Scuzați-mă cu toții. Mă duc o clipă în grădină. Azi după-amiază am uitat acolo ceva la care nu vreau să ajungă ceața și roua. Apoi plecă. Peste o clipă, Vultur-în-Zbor ceru să fie îndrumat către toaletă. Contele Cerkasov i-a arătat drumul și l-a lăsat acolo. Vultur-în-Zbor a remarcat cu satisfacție că putea să se cațere pe fereastră și să se alăture astfel Irinei în grădină fără să atragă atenția asupra lui. A încuiat ușa după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-ar dracu’! a spus ea. Dar a pățit-o iar: în brațele lui, plină de dorință față de el, Elfrida s-a blocat. — îmi pare rău, a zis ea. Se pare că trupul e slab. — Sau puternic, a replicat încet Vultur-în-Zbor. Contele Aleksandr Cerkasov, contesa Irina Cerkasova, Alexei Cerkasov și Norbert Page luau ceaiul împreună în salon. Irina își făcea adesea vânt cu evantaiul, deși nu era chiar foarte cald. — Ma-ma, silabisea fericit Alexei. Mama este aici, Alexei, spunea Irina. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Irina Cerkasova stătea neclintită la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la întrebări. Contele Aleksandr Cerkasov stătea transpirat în șezlong. Ridicase ghergheful Elfridei, iar mâinile sale se jucau absente cu el. — Ce s-a întâmplat? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Am auzit un țipăt, a răspuns contele. Un țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la întrebări. Contele Aleksandr Cerkasov stătea transpirat în șezlong. Ridicase ghergheful Elfridei, iar mâinile sale se jucau absente cu el. — Ce s-a întâmplat? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Am auzit un țipăt, a răspuns contele. Un țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur împrejur în încăperea tăcută și goală. — CE S-A îNTÂMPLAT? a strigat. Unde este Elfrida? Contele a făcut semn cu capul înspre birou. — Un țipăt prelung, a repetat el. Vultur-în-Zbor s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cu el. — Ce s-a întâmplat? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Am auzit un țipăt, a răspuns contele. Un țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur împrejur în încăperea tăcută și goală. — CE S-A îNTÂMPLAT? a strigat. Unde este Elfrida? Contele a făcut semn cu capul înspre birou. — Un țipăt prelung, a repetat el. Vultur-în-Zbor s-a repezit către ușa închisă și a intrat în birou. în tăcerea de acolo, a avut impresia că aude un vuiet din străfundurile minții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rostit el neajutorat, dar vocea i-a fost înghițită de tăcere. Nu găsea nimic de spus. — Vezi tu, eu te iubesc, a spus ea. Nu ai nevoie de nimeni altcineva. Nu ai nevoie, nu-i așa? Lumina pătrunse în cameră. Contele Aleksandr Cerkasov stătea în pragul ușii. Buzele sale aveau o grimasă de dispreț, care se adăuga șocului din ochii săi. — Nu e o crimă, a rostit Vultur-în-Zbor. Nu ea l-a omorât. N-a existat violență. — Oare? a zis Cerkasov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu: bărbați morți în jurul meu, viață nenăscută înăuntrul meu. Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa altcuiva. Până și Flann O’Toole preferase să-și limiteze imperiul la mediul alcoolic al cârciumei Elbaroom. Așa că nobilul a devenit conducător, oficial iar acum, că murise, îndatoririle lui îi reveneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
alcoolic al cârciumei Elbaroom. Așa că nobilul a devenit conducător, oficial iar acum, că murise, îndatoririle lui îi reveneau în mod natural și evident, fiului său. în fruntea procesiunii, zâmbind cu fericirea unui copil care învață un joc nou, se afla contele Alexei Aleksandrovici Cerkasov. Serviciul funerar a fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
înstrăinări amare a două prietene vechi, a fost o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină. — Contesă, a zis el, în cazul în care contele Alexei are nevoie de un tovarăș de joacă, eu... eu aș fi dispus să... când timpul o permite. — Mulțumesc, domnule Moonshy, a rostit Irina. K își strângea instinctiv rândurile, reafirmându-și unitatea în fața inamicului reînviat. Al treilea lucru care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cu tot cu pană. Zâmbind crispat, Vultur-în-Zbor și le-a pus și pe acelea. Dacă tot urma să joace într-un western prost, măcar să poarte uniforma completă. Era nevoit s-o vadă pe Irina Cerkasova, căci trebuia să-i înapoieze hainele defunctului conte. Femeia i le-a luat de la ușă, dar n-a mai făcut nici un gest prin care să-l fi invitat înăuntru. — Să nu crezi că nu te-am citit, a spus ea. Chiar și îmbrăcat cu hainele lui. Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
prin care să-l fi invitat înăuntru. — Să nu crezi că nu te-am citit, a spus ea. Chiar și îmbrăcat cu hainele lui. Ce vrei să spui? a întrebat Vultur-în-Zbor. Tu m-ai făcut prietenul tău. — I-am spus contelui, a zis ea. Am văzut totul pe fața ta. Răul. A închis ușa, după care el nu a mai văzut-o niciodată. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa s-a deschis. Madame Iocasta i-a privit cu uimire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]