3,537 matches
-
timpul și se vedea că sînt fericiți, poate fiindcă aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe care ei o purtau În joacă Împotriva scurgerii timpului, Împotriva tuturor lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că În dreapta ei, În locul lăsat liber tocmai atunci de un Cadillac, apăru botul aerodinamic al puternicului Jaguar. Juan Lucas parcă, scotea cheia de contact, aplecîndu-se ușor și suedeza profita de lumina intermitentă a firmei de la bar pentru a se delecta contemplînd ceafa În care se iviseră cîteva fire de păr alb, care-i stăteau perfect, erau foarte la locul lor, simbolul bărbatului interesant și al virilității, după părerea ei. Stinse ultima țigară, coborî din MG ca să-l aștepte și să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai bune secretare. CÎt despre fata cea drăguță care-și face unghiile, ce pot să-ți spun, tinere. Asta mi se pare că a apucat-o pe un drum greșit.“ Julius se oprise În punctul strategic din care o putea contempla pe fata cea drăguță făcîndu-și unghiile. Întotdeauna o văzuse făcîndu-și unghiile și stînd acolo, În dreptul ferestrei și el În mod inconștient Începuse să se grăbească pentru a ajunge cît mai repede la Academia de muzică și pentru a o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe fata cea drăguță făcîndu-și unghiile. Întotdeauna o văzuse făcîndu-și unghiile și stînd acolo, În dreptul ferestrei și el În mod inconștient Începuse să se grăbească pentru a ajunge cît mai repede la Academia de muzică și pentru a o putea contempla cîteva minute Înainte de a Începe ora. Ascuns acolo sus, o observa cum o apucă pe un drum greșit. O vedea fericită, zîmbitoare, vopsindu-și unghiile cu grijă, fredonînd bolerouri. El Îi povestise toate astea lui Juan Lucas și unchiul Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar i-o apărea cineva În drum, ca să-i spună că Bobby Înnebunise. În curînd au aflat cu toții. Mai Întîi Susan și Juan Lucas, care contemplau În liniște triumful nopții asupra terenului de polo pe iarbă și asupra terenului de minigolf, cînd un urlet străbătu barul de vară. „A deschis ușa“, spuse Juan Lucas, gîndindu-se că era un moment potrivit ca să meargă să-l caute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conținuțul pe pat. Grozav răspuns! Era dat naibii Santiago! Îi scria și cîteva cuvinte: să nu cumva să arate pachetul lui Juan Lucas sau mamei. Ce-ți trece prin cap. Alergă să Închidă ușa cu zăvorul și se Întoarse ca să contemple În liniște și pe Îndelete fiecare fotografie. Avea cu ce-și umple timpul. Mare potlogar! Uite-o pe asta! Și pe asta! Și adevărul e că toate erau formidabile, fiindcă rezumau foarte bine un aspect al vieții fratelui său care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le aveam de un an, de când mă căsătorisem, mă împiedicase să-mi înșel (da, chiar și acolo!) soția. Când o prindeam în brațe pe fabuloasa, calda, doritoarea femeie din vis, înfă șu rată în lungul ei păr arămiu, și-o contemplam în toată intimitatea ei, gata să facem împreună gestu rile pasionate ale dragostei, se-ntâmpla întotdeauna ceva: se deschidea ușa și intra o mulțime de oameni, îmi cădea capul de pe umeri sau, pur și simplu, uitându-mă mai bine între
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tăcut spre apus între cele două priveliști imense , una spre nord, cealaltă spre sud. Pretutindeni erau numai flori scăldate scânteietor al infinitului. în albastrulLa un moment dat, ajunse într-un loc abrupt, se așeză pe margine, își aprinse o țigară , contemplând imensitatea mării și a munților . Peisajul era fermecător . În depărtare se vedeau golfulețele ascunse , cu casele lor modeste . O creastă de deal acoperită cu brazi pitici îi împiedica puțin vizibilitatea și nu putea acum vedea decât acoperișul plat al unei
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț și condus pe terasă. Contemplă mai întâi peisajul, apoi mă privi scruțător. - How do you do? Vorbea perfect englezește. - Thank you! Give me... Mă întrerupse iar, ca și cum ar fi știut deja ce urmează să spun. Fața lui era ca o mască, fără pic de emoții
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
toate. Când ea se îndepărtă cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF. Și-l strecurase în buzunarul pantalonilor înainte să iasă din cameră, contemplând deja dubla cădere în viciu. Se uită la ceas, adăugând o oră pentru New York. Tot era prea devreme. Trase cu urechea spre masa bărbaților șleampeți, dar puținele lor vorbe erau atât de telegrafice că ar fi putut la fel de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ntreagă. Doar prin ea aflăm salvarea noastră de aceste valuri ce le răscolește marea - ndepărtărilor de maluri. Toți avem de învățat de la îngeri, flori, copii; dragostea este un sfat cu aripa-n veșnicii. Prunci și flori...O lume-aparte, totdeauna le contemplu și nimic nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul porții... Iulie, 1970 Antiteze Nu orice floare face rod, nu orice faptă-i un exemplu; de pe al vieții mele pod mă uit în apă și-o contemplu. Oglinzi topite în lumini încercuind pe alocuri nori iar printre flori atâția spini și-o noapte lungă, fără zori... Zile și nopți, cum scrie Crainic, lumini și umbre, cum spun alții; cât e de trainic acest tainic verde al brazilor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
face față. Mă încearcă adesea sentimente fraterne față de copiii mei, nu neapărat materne. Și acest lucru nu se întâmplă doar acum, când fetele au paisprezece și șaisprezece ani, ci l-am simțit din prima lor oră de viață, pe când le contemplam năucită de gândul că au ieșit din mine și că îmi sunt, totuși, complet exterioare, cu viața și cu planurile lor, care nu mă priveau. Nu mă încearcă deloc senzația că, venind din mine, sunt și ele, într-un fel
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce te-a apucat ? ! Ia pleacă de-aici că toată ziua mi-ai stat pe cap ! Vreau să te fut. Rămân așa, în fața mezelurilor și le contemplu ca și cum mi- ar fi martori. Pun cârnații pentru H. la loc. — OK. Și uite-așa... Se putea și mai bine, au fost dăți, tot cu Toma, când a fost mult mai bine. Dar eu mereu am avut pretenții mari în
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Cristos, fidelitatea preotului”. Fără îndoială, prima parte este frumoasă, iar a doua severă și dojenitoare; ele sunt puse în confruntare, într-o comparație din punct de vedere uman imposibil de susținut, dar în stare să dea preotului duioșia de a contempla persoana lui Cristos, care nu-l sfidează cu perfecțiunea fidelității sale, ci îl invită să-l imite, pentru a-l face să devină și mai mult preotul său, pentru a-i umple viața de sens și inima de bucurie, pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
al mă-garului? Are legătură, și încă mult! Vorbim despre pastorala preotului care nu se supune mitului olimpic de a sosi primul cu orice preț, care nu este obsedat să adune recorduri, dar face ceea ce trebuie în tihnă, cu calm și contemplând cu simplitate umană. Pastorala nu este o programare, o organizare prestabilită, o proiectare (un mod de a te arunca înainte, de a te a-vânta spre viitor), dar care ține seama de trecut: este o acțiune în numele și sub mandatul încredințat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vieții (se preferă mai de-grabă să se fugă cu teamă de „Babel” decât să se împace cu „Babelul”, cu căile spirituale și culturale care să permită recucerirea sensului deplin și ultim al vieții); ruptura dintre a face și a contempla (nu se știe să se opteze între ceea ce este superfluu și ceea ce este necesar, între lucrurile care trec și lucrurile care rămân); ruptura între viață și moarte (ideea morții nu mai este în centrul vieții și nu mai este paradigma
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care să fie și frumos și fascinant. Astfel se vor convinge că Cuvântul poate fi spus numai frumos; vor învăța din însăși Sfânta Scriptură să spună frumos Cuvântul care mântuiește. Dar primul lucru de făcut este să cunoască și să contemple frumusețea Scripturii, care a realizat în istorie experiența estetică a unei mari atracții: „Pentru noi Abraham este mai mult decât oricare altă persoană din istoria greacă sau germană. Între ceea ce simțim la citirea Psalmilor și ceea ce gustăm la lectura din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înfățișau și puteau chiar să devină obiect de cult sau să fie folosite ca amulete. Funcția reprezentativă a imaginii în cult reiese clar, de exemplu, în Ps 17,15, tradus literal de BCEI în 2008: „Dar eu în dreptate voi contempla fața ta, când mă voi trezi, mă voi sătura de imaginea ta (temûnâ)”, în timp ce, în precedență, BCEI din 1974 traducea temûnâ cu „prezență”, explicitând funcțiunea imaginii. Prin termenii pesel și temûnâ, porunca biblică din Ex 20,4 pare, deci, să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
estetica, filozofia și arta romantică. Acest curent găsește în trecutul îndepărtat un mare număr de modele prețioase pe care le privește cu respect și din care se inspiră. În ceea ce privește muzica sacră, Palestrina rămâne modelul, pentru a nu spune mitul, de contemplat și de imitat. Nu numai Palestrina și muzica a cappella, dar însuși cântul gregorian este privit ca un ideal. Acum începe și momentul restaurării marelui patrimoniu gregorian, încep studiile comparative, analitice și critice ale acestuia și, de asemenea, publicarea primelor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
căreia era în stare să ajungă aproape instantaneu, în fiecare punct al Imperiului său. În afară de aparate, marea sală era goală, și fără gărzi. Într-un colț se deschidea o fereastră mare, iar Gosseyn se grăbi într-acolo. Peste puțin timp, contempla orașul Gorgzid. Capitala Celui Mai Mare Imperiu strălucea sub ochii lui în razele soarelui său albastru deschis. Gosseyn își aminti cu memoria lui Ashargin că vechea capitală, Nirena, fusese rasă de bombele atomice și că întreaga suprafață pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
afla în posesia unui corp firav. Nu era suficient, firește. Nu era în sine însuși. O educație musculară, o coordonare nervoasă non-A se impunea încă. Dar primul pas era făcut. Luase o hotărâre irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]