KorAP: Find »[drukola/base=contrar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...92 >

2,276 matches

Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755

sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul întrebării, deoarece este mai greu perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția coincidenței contrariilor "[...] problema coincidentia oppositorum mă va fascina până la sfârșitul vieții". (Mircea Eliade, Jurnal) Mulți cred că imaginația poetică, creativitatea literară nu se împacă cu cercetările științifice "obiective". (Clișeul este moștenit din epoca pozitivistă, dar încă nu și-a pierdut prestigiul.) Foarte

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
șarpelui care a fost inițial om, iar după păcatul originar s-a transformat în șarpe, pierzându-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, "simbolul favorit al lui Eliade" (Mac Ricketts), coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care coincid sau se transcend; or, spectacolul nu înseamnă doar nemurire, ci și o revelație a morții, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Alăturarea "numelui sfânt", Ieronim (Hierónymos, hieros "sfânt, sacru", onoma, nume) vine să confirme "modelul mitic" (v. și Uniforme

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
ai nemuririi. Considerăm că tocmai folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a, Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care coincid sau sunt transcense; or, spectacolul nu înseamnă doar nemurire, ci și o revelație a morții, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Alăturarea "numelui sfânt", Ieronim, vine să confirme "modelul mitic" (v. și Uniforme de general, Incognito la Buchenwald). Alteori

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
Toma Pavel, în op. cit, pp. 54 și 61. ------------------------------------------------------------------------- PROZA LUI A. SOLJENIȚÎN Relațiile interpersonale 2 1 MITOLOGII NOMINALE ÎN PROZA LUI MIRCEA ELIADE 2 3 Prefață Mențiuni preliminare Numele proprii eliadești în discursul criticii literare Numele ficționale Atracția coincidenței contrariilor Numele ficționale eliadești Considerații finale Bibliografie Abstract Résumé

Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

antinomicului în istoria filosofiei / 75 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului / 76 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică / 79 2.3. Metoda dogmatică și paradoxiile filosofiilor orientale / 89 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate / 92 2.5. Blaga și gândirea dialectică / 99 Capitolul 3. Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic / 109 3.1. Structurile antinomice blagiene și filosofia Indiei / 109 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană / 111

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
fără ca acest lucru să implice în mod obligatoriu posibilitatea desfacerii în două propoziții contrare conjugate 18. Interpretarea acestor enunțuri devine, în acest caz, una dialectică. Ele nu mai reprezintă contradicții logice sau formale, ci reflectări ale unor unități dialectice de contrarii sau, în alți termeni, ale unor contradicții dialectice 19. Astfel de enunțuri nu conțin afirmații contradictorii, ci doar predicate contradictorii. Dacă lucrurile stau astfel, atunci și sensul termenului "antinomie" se modifică. În aceste cazuri, ar trebui să înțelegem prin antinomie

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cea formală o relevă foarte bine Gheorghe Enescu. După el, contradicția dialectică este o categorie ce exprimă unitatea și dinamismul tendințelor și laturilor contrare din interiorul obiectelor, proceselor, sistemelor ce compun realitatea. Ea este exprimată în limbaj prin cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
aduc în atenție și argumentele sale în sprijinul gândirii favorabile antinomicului. Pentru aceasta, voi extinde contextele de referință, îmbogățind liniile de comparație și argumentare. Voi face referire la cinci situații: filosofii eleați, filosofia orientală, gândirea mistică și filosofia ideii coincidenței contrariilor, Immanuel Kant și gândirea dialectică hegeliană. Acestea vor fi grupate în funcție de atitudinea față de antinomic: negativă (eleații, Kant), respectiv pozitivă sau favorabilă (celelalte). Lucian Blaga se situează de partea antinomicului, desfășurând și o serie de argumente în acest sens, prin care

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea adevărată, toate sunt una, căci sunt unificate. Această cunoaștere ne apare de fapt ca

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
din punctul de vedere al transcendentului, având, în consecință, o justificare perfect logică: din perspectiva transcendentului, care este dincolo de categorii sau determinări, toate determinările și modurile de existență din lumea concretului sunt egale, identice 309. 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate O zonă de gândire care a întreținut oarecum nestingherit un raport pozitiv cu antinomicul a fost aceea a misticii. Specific gândirii și cunoașterii mistice e faptul că are ca obiect ceea ce este situat dincolo de lume și

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce abolește cele două legi fundamentale ale logicii, principiul noncontradicției și cel al terțului exclus și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei negative

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un "maximum

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
concepție. Important este că ea ilustrează ideea cusaniană a coincidenței opușilor. Că aceste antinomii își află sau nu o rezolvare logică sau rațională nu voi urmări în acest moment. Friedrich Wilhelm Schelling va dezvolta și el ideea cusaniană a coincidenței contrariilor în a sa "filosofie a identității". Principiul metafizic pe care el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine orice

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine orice determinare particulară, fiind deopotrivă și unul și altul din aceste contrarii sau, poate mai bine, nici unul dintre acestea. Absolutul este indiferent față de real și ideal, căci el este identitatea acestora. Această "filosofie a identității" se transformă în cele din urmă într-un panteism, pe care comentatorii îl leagă de numele lui

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cea a formulei antinomice ca instrument de raportare la mister fără reducerea acestuia sunt mult prea apropiate de sfera gândirii mistice ca să poată fi contestate. Cu toate acestea, Blaga se delimitează de acest orizont de gândire și de metoda coincidenței contrariilor. S-ar putea spune că el preia ideile gândirii mistice și le dă o turnură epistemologică și metafizică nouă, le așează pe alte coordonate. Voi urmări în continuare câteva diferențe. Gândirea mistică folosește formula antinomică nu în sens epistemologic, ci

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul absolutului divin, o noțiune religioasă. Lucian Blaga generalizează ideea de mister, transformând-o într-o noțiune epistemologică. În sfârșit, metoda antinomiei transfigurate diferă mult de metoda coincidenței contrariilor. În spatele acesteia din urmă stă "ideea absolutului acategorial", Dumnezeu fiind conceput ca ceva mai presus de orice categorie a intelectului și așezat "la limita cunoașterii intelectuale"340. În consecință, atunci când este gândit, acest lucru se face sub semnul coincidentia oppositorum

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
la ne-dezvăluirea misterului, la sporirea tainei și măreției acestuia. Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea din timp și Demiurgul cel rău, unde acordă răului tot atâta ființă cât și binelui și susține că lumea aceasta nu poate fi decât creația unui Dumnezeu tarat

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine a unei instanțe ultime"554. Acest cod de interpretare este legat de o coordonată

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al contradicției, să descifreze întreg jocul antinomic al semnificațiilor"556. Prin angajarea acestui cod interpretativ al conjuncției contrariilor în decriptarea manifestărilor simbolice și religioase, Mircea Eliade scoate în evidență "că realitatea ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește înțelegerea eliadiană a sacrului și simbolului, iar lucrul acesta îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]