6,252 matches
-
cea napoleoniană? Corturile albe, zeci, au ceva din preambulul unei iminente bătălii. Nu. E, pur și simplu, ediția anului 2004 a periodicului Vitiloire. Vinurile Franței! Îți cumperi (3 euro), la intrare, un pahar, însemnat Vitiloire, și ai acces la toate corturile. Cu politețe nativă, patronii vinurilor, la patru ace (anturați de șoldoase pivnicere), îți toarnă zgîrcit (e doar o degustare, nu?) din licorile paradisiace, întrebîndu-te din ochi: Ei?! Gratulări de rigoare. După... bifarea primelor zece standuri, corturile nu mai sînt defel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai acces la toate corturile. Cu politețe nativă, patronii vinurilor, la patru ace (anturați de șoldoase pivnicere), îți toarnă zgîrcit (e doar o degustare, nu?) din licorile paradisiace, întrebîndu-te din ochi: Ei?! Gratulări de rigoare. După... bifarea primelor zece standuri, corturile nu mai sînt defel napoleoniene, par ademenitoare alcovuri desfrînate. Să te crucești, nu alta... O fugă (cea din Preludiile pentru orgă ale lui Saint-Saëns?) la Orléans, pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel era și Viziunea. Dar noapte de porfira și stacojie dimineață și zi de aur coborînd Prin limpedele schimbător văzduh dezvăluiră cîmpuri verzi prin 360 Norii schimbători, ca niște paradisuri desfăcute în întins, Cu-orașe și cu sate și temple, corturi, turme de-oi, izlazuri Unde copiii lumilor elementare în armonie locuiesc. Nu mult timp locuiesc în armonie, viața le e smulsa Și-apoi urmează suferinți de iarnă, pe rînd sînt trași în Golul 365 În care Enion rîvnește, pe rînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi se așezară jos 475 În valea lui Conway 42, acestfel povestind Războaiele Morții de Veci: "Omul cel Veșnic plîns-a în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi se așezară jos 475 În valea lui Conway 42, acestfel povestind Războaiele Morții de Veci: "Omul cel Veșnic plîns-a în sfîntul cort: Fratele nostru-n Veșnicie, Albion însuși, pe care il iubești, a plîns în suferință; familia-i Dormea în jur pe dealuri și văiugi pe-ale iubirii sale-ntinderi. Dar Urizen se deștepta, si Lúvah se trezi, și unul altuia vorbiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere Putem dura un tron: adînc în Miazănoapte ținutu-mi43 așeza-l-voi, Tu-n Miazăzi; ascultă-mă cu luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490 Îmi așeza-voi sceptrul peste Ierusalim, Emanația, Pește toți fiii ei, și peste fiii tăi, O Lúvah, si peste-ai mei Pînă ce zorile a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
străveche, Sfruntînd puterea-mi, nu înarma-vei împotrivă-mi pe ai mei fii-n Atlantic, Adîncul Meu, și noaptea Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cineva să fi murit de-o moarte spre-a nu mai fi-nviat nicicînd. Stătu-ngrozit Urthona, dar nu-ndelung; spectru-i fugi La Enion, si trupul său căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deși la moară sclavul macină, 415 Și este-n lanțuri prizonierul, și cel sărac în temnița, și-n cîmp zace soldatul Cînd osul cel zdrobit l-a doborît, gemînd, printre cei morți mai fericiți. E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
145 În contra chipurilor de dihanii ce printre valurile-mi liniștite cresc? Aceasta-nseamnă a fi Unul Dumnezeu? mult mai degrab' aș vrea ca să fiu Om, Dulcea Știință să o știu, si sa ma însoțesc cu sinceri camarazi, Șezînd pe sub un cort, privind turme de oi și fragede izlazuri. Tu ia cicanul lui Urthona: cuptoarele acestea reclădește-le. 150 Refuzi? oare mă necăjesc scînteile care din par îți ies? Cu valurile-mi furioase te voi sili să reclădești. Moartea alege-o sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur ce șerpuiește-n jur spre ale cerurilor ceruri Năuntrul groazelor întunecate ale Hăurilor, leu ori tigru, sau scorpion; Căci fiecare se deschidea năuntru în Vecie după voința, Dar refuzat-au, căci chipurile lor de-afară erau în Hau; Și cortul Universului 176 aidoma unei arípi, încîntător, cuprinzînd totul 177, 255 Tras fie-n sus, fie în jos lăsat după voința omului nemuritor, Vibră-ntr-așa o suferință, încît se-nfiorară pleoapele, Slăbite și Mai Slăbite sferele lor ce se-ntindeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Le răsturna ca să-și găsească drumul înapoi în Cer, dar nu-l găsi, 250 Căci ochii-i gíngași erau veștezi și-urechile îi erau grele, surde. Urizen crescu-n cîmpiile lui Beula. Mulți fii Și multe fiice înflorit-au în jurul Cortului cel sfînt al Omului Pîn' ce uitắ de Veșnicie, în dulcea-i bucurie desfătîndu-se Cu-a să familie, printre cirezile și turmele, corturile și pajiștile sale. 255 Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
erau grele, surde. Urizen crescu-n cîmpiile lui Beula. Mulți fii Și multe fiice înflorit-au în jurul Cortului cel sfînt al Omului Pîn' ce uitắ de Veșnicie, în dulcea-i bucurie desfătîndu-se Cu-a să familie, printre cirezile și turmele, corturile și pajiștile sale. 255 Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să-l încătușeze, pe frați să-i înrobească. El nu știa nimic De dulcea Veșnicie; sîngele curse-n jurul cortului cel sfînt și smulsa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre cirezile și turmele, corturile și pajiștile sale. 255 Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să-l încătușeze, pe frați să-i înrobească. El nu știa nimic De dulcea Veșnicie; sîngele curse-n jurul cortului cel sfînt și smulsa Din țîțîni, scoțînd ultimul geamăt, Beula toată căzut-a-n Sumbru caos; Los între timp și Enitharmon s-au născut, 260 Dar cum, nu stiu; apoi uitarea întru totul mă-nvălui Pentru un timp, nici nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna ce-n două fost-am 65 Frînt; și iată, chipu-mi de Cleștar care trăia în sînu-mi Fiicele sale și-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin aste blînde arte, domnie peste totul; Drept pentru care Palamabron, fiind învinuit de Satan înaintea lui Los, 385 Ceru o Mare și Solemnă adunare. Rintrah cu furie și frica Îl apără pe Palamabron, si de mînie fu umplut Universalul Cort Deoarece Palambron era din fire bun, Satan în sine-și zise că de el se teme Și Satan, Știința Mîniei neavînd-o, ci doar pe cea a Milei, Curînd fu osîndit, si mînia a fost lăsată mîniei, si Milă Milei: 390
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ochii ei sînt îndreptați spre Urizen, Si astfel cu tărie strígă-Ahania spre-ale Mormîntului Caverne: "O haită de lupi298 voiești să ții și să conduci? vrei viforul 299 să-ți fie-al Mădularelor acoperămînt, ori vrei urgia verii să-ți fie cort în care să rămîi? 490 Voiești să nalți lăcaș dăinuitor în Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina 300? Ori o coloană și-un palat al Veșniciei în fălcile înfometatului mormînt? Plăcere căuta-vei din rană putreda, ori de Nevastă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului zăgazuri. Sînt sfărîmate Porțile; jos pe Pămînt Curg negrele puhoaie; sîngele curge jos neîncetat. Zac regi în ale lor palate înecați. Pastori, turmele lor, corturile lor, 75 Se duc la vale în puhoaie negre prăvălindu-se din munți. Cetăți și Sate, Înalte turnuri și Castele se înecară în potopul negru; grămezi peste grămezi Plutesc leșurile Oamenilor și-ale Jivinelor, mînate-ncoace și încolo pe valurile cele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta locuința, umblu în sus și-n jos. Aud o Taină cum răcnește în vălvătăile acestea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]