3,539 matches
-
sisteme de gândire din ce în ce mai bine articulate. "Locuiești" într-un corp la fel cum locuiești într-o casă ori în Cosmosul pe care ți l-ai făurit tu însuți (vezi capitolul I). Orice stare legală și permanentă implică încadrarea într-un Cosmos, într-un Univers perfect organizat, deci imitat după modelul exemplar al Creației. Fiecare teritoriu locuit - Templu, casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ți l-ai făurit tu însuți (vezi capitolul I). Orice stare legală și permanentă implică încadrarea într-un Cosmos, într-un Univers perfect organizat, deci imitat după modelul exemplar al Creației. Fiecare teritoriu locuit - Templu, casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele culturi ("ochi" al Templului, horn, gură de fum, brahmarandhra etc.). Într-un fel sau altul, Cosmosul locuit - fie că este corp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ai făurit tu însuți (vezi capitolul I). Orice stare legală și permanentă implică încadrarea într-un Cosmos, într-un Univers perfect organizat, deci imitat după modelul exemplar al Creației. Fiecare teritoriu locuit - Templu, casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele culturi ("ochi" al Templului, horn, gură de fum, brahmarandhra etc.). Într-un fel sau altul, Cosmosul locuit - fie că este corp, casă, teritoriu tribal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Templu, casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele culturi ("ochi" al Templului, horn, gură de fum, brahmarandhra etc.). Într-un fel sau altul, Cosmosul locuit - fie că este corp, casă, teritoriu tribal, lumea în totalitate - comunică prin partea de sus cu un alt nivel, transcendent. Se întîmplă ca într-o religie acosmică, ca de pildă cea din India după budism, deschiderea spre nivelul superior
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de sus cu un alt nivel, transcendent. Se întîmplă ca într-o religie acosmică, ca de pildă cea din India după budism, deschiderea spre nivelul superior să nu mai însemne trecerea de la condiția umană la cea supraumană, ci transcendența, abolirea Cosmosului, libertatea absolută. Există o diferență enormă între semnificația filozofică a "oului spart" de Buddha sau a "acoperișului" spart de arhați și simbolismul arhaic al trecerii de la Pământ la Cer de-a lungul lui Axis mundi sau prin gura de fum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Axis mundi sau prin gura de fum. Filozofia și mistica indiană au ales, dintre simbolurile care puteau reda ruptura ontologică și transcendența, această imagine primordială a acoperișului spart. Depășirea condiției umane se înfățișează, imagistic, prin distrugerea "casei", adică a Cosmosului personal ales drept locuință. Orice "locuință stabilă" în care te-ai "instalat" echivalează, în plan filozofic, cu o stare existențială pe care ți-ai asumat-o. Imaginea acoperișului spart înseamnă că ai abolit orice "stare", că ai ales nu instalarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și orientale de care am vorbit mai înainte. Tot așa cum locuința omului modern și-a pierdut valorile cosmologice, corpul său este lipsit de orice semnificație religioasă ori spirituală. Am putea spune, pe scurt, că pentru oamenii moderni lipsiți de religiozitate Cosmosul a devenit opac, inert și mut: nu mai transmite nici un mesaj și nu mai cuprinde nici un "cifru". Sentimentul sfințeniei Naturii se mai păstrează în Europa zilelor noastre, mai ales la populațiile rurale, unde mai există un creștinism trăit ca liturghie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Experiența lor religioasă nu mai este "deschisă" spre Cosmos, fiind una strict personală; mântuirea este o problemă între om și Dumnezeul său; în cel mai bun caz, omul se recunoaște responsabil nu doar în fața lui Dumnezeu, ci și în fața Istoriei. Cosmosul nu mai are însă nici un loc în relația om-Dumnezeu-Istorie, ceea ce înseamnă că Lumea nu mai este simțită, nici măcar de creștinul autentic, ca o lucrare a lui Dumnezeu. Trecerea prin Poarta strâmtă Ceea ce am spus până acum despre simbolismul corp-casă și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religiosus și este, fie că vrea sau nu, opera acestuia, adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura" este un produs al secularizării treptate a Cosmosului, lucrare a lui Dumnezeu, omul profan este rezultatul unei desacralizări a existenței umane. Aceasta înseamnă însă că omul areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească" de orice urmă de religiozitate și de semnificație transumană. El
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate vagoanele unul peste altul... *** - Dar ia povestește-ne, de unde a fost/apărut Focul ăsta, așa, pe Pământ?... De au luat foc toate trenurile? - A venit soare, un soare așa puternic pe Pământ, care a dat foc... - A venit din Cosmos un Soare și a dat foc la totul?... La Pământ.... - Daaa... La trenuri... - Și oamenii au fugit? - Na, dar eu am stat acolo, și cu oamenii cu furtunul, în trenul meu... - Și ai încercat să stingi focul? - L-am putut
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
1 lună Mesaj Keo Dacă ai scrie o scrisoare pe hârtie (chiar dacă scrisorile pe hârtie au dispărut...), pentru cei care or să vină după tine, pentru copiii și copiii copiilor tăi, o scrisoare care să plece cu o rachetă în Cosmos, și să se întoarcă după mult, mult timp, ce le-ai scrie? Mesaj Keo / Ce mesaj am de transmis peste 50.000 de ani. O, ce mult!... Așa mi-a spus tata să mă gândesc. Și iată ce m-am
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
foc, să ard mereu, Să fur dragoste și dor Pentru vulturu’- mi din zbor! Fă-mă Doamne-un curcubeu Spre a lumina mereu, Dragostea din pieptul meu Către un iubit, un zmeu?! Fă-mă Doamne-o navă-aș vrea, În Cosmos să zbor cu ea, S-ajung la iubirea mea Ce se-ascunde într-o stea! Doamne, un buchet de vin Fă-mă ca să simt din plin, Gustul vieții, fericirea Să uit c-am pierdut ... iubirea! ACESTEA TOATE, LUMII DE DUMNEZEU
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi-au cerut banii înapoi, nerecunoscându-se în pozele făcute... Fantastic! răcni Filip. Ai descoperit și probat una dintre cele mai uluitoare legi cosmice, aceea a totalei asimetrii din natură. Poate singura lege care nu suportă excepții. De fapt, asimetria cosmosului este cea care-i dă viață și mișcare. Un cosmos simetric, compus din elemente simetrice ar fi un cosmos mort sau poate nici n-ar putea să existe. Doar omul are o inexplicabilă vanitate a simetriei... Există un vechi templu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Fantastic! răcni Filip. Ai descoperit și probat una dintre cele mai uluitoare legi cosmice, aceea a totalei asimetrii din natură. Poate singura lege care nu suportă excepții. De fapt, asimetria cosmosului este cea care-i dă viață și mișcare. Un cosmos simetric, compus din elemente simetrice ar fi un cosmos mort sau poate nici n-ar putea să existe. Doar omul are o inexplicabilă vanitate a simetriei... Există un vechi templu japonez, extrem de bogat ornamentat, perfect simetric față de axa verticală. Un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cele mai uluitoare legi cosmice, aceea a totalei asimetrii din natură. Poate singura lege care nu suportă excepții. De fapt, asimetria cosmosului este cea care-i dă viață și mișcare. Un cosmos simetric, compus din elemente simetrice ar fi un cosmos mort sau poate nici n-ar putea să existe. Doar omul are o inexplicabilă vanitate a simetriei... Există un vechi templu japonez, extrem de bogat ornamentat, perfect simetric față de axa verticală. Un singur și minim detaliu s-a descoperit a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de caracter și nimic mai mult. Te obișnuiești să Înțelegi, Îți dezvolți În creier anumiți centri și Începi să Înțelegi și en gros, și en detail nu numai toate tainele sufletului omenesc, ci și tot misterul creației și tot adâncul Cosmosului. Dar oare această Înțelegere te face mai fericit, mai bun, mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte-i fabricate religii mă poate declara Eretic - decât criminal, omorând și maltratând locuitorii acestei minunate planete, oameni, ce materiei interstelare i-au trebuit sute de mii de ani pentru a zămisli aceste ființe ce se confundă cu Însăși evoluția cosmosului, fiind protejate de materia cosmică, pentru a trăi, a se bucura și a beneficia de existența lor...! Greșesc cumva...?” „Ai dreptate... aprobă Șeful Șantierului. Și, fiincă a venit vorba de Înmormântări, dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim...” „Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plecare Într-o veselie de parcă veneau de la cine știe ce fabuloasă sindrofie...! Ce părere ai...?” „Cum să-ți spun...După a mea opinie, poporul german apreciează realistic relația dintre viață și moarte, noi oamenii facem parte din Însăși existența, Univerului și a Cosmosului În general adică: ne naștem trăim și murim imitând evoluția materiei În permanentă mișcare și transformare la nivel planetar și galatic... În timp ce noi românii și alte popoare...!” „Întradevăr, mai avem multe de Învățat de la o societate cu o cultură deosebit de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiecare dată o invitație la un păhărel de voie bună. Ce zici, bine grăiesc...?” „Dumneata glumești, totuși Șefule: uneori fantezia mea Încearcă să aprofundeze cutezanța omului de a pătrunde și a descoperi tainele Universului, iar puțin mai târziu a Întregului cosmos...!! Chiar, mi-ar face plăcere să mă aflu Îtr’o navă spațială, alergând cu viteza luminii ori poate cu altă viteză mai mare către o altă galaxie, unde sunt sigur,va merita osteneala. Am spus o altă galaxie, a noastră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îndepărtată galaxie care se află la zece miliarde ani - viteza luminei, cu intenția să cercetăm, ce se află dincolo de granițele acestor Îngrămădiri de aștri și materie stelară...! Poate descoperim ce nici măcar imaginația omului nu a putut pătrunde Încă În tainele cosmosului, fiind incredibil de limitată...!” „Dacă nu mă Înșel, tu vrei să intri În istorie, imitându-l pe Cristofor Columb*...?” „Îmi pare rău Șefule dar, aprecierea nu suferă comparație. Cutezătorul navigator a străbătut doar cățiva kilometri având totuși inoculată În memorie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cosmic milioane de ani lumină, până În momentul când, se va ciocni de un meteorit ori, o stea datorită magnetismului specific o va atrage și o va integra În materia incandescentă, iar circuitul reproducerii va beneficia de legile bine stabilite a cosmosului...!!” Șeful Șantierului scoase din priză reșeul electric, pregătindu-se de plecare, nu Înainte Însă de-a afișa o figură congestionată, vorbind În așa fel Încât nu putea-i ști dacă glumește ori e serios. „Inginerule, să spun drept, presupunerile tale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fân proaspăt. Imagini compuse mama între perne roșii zâmbește cu umerii cuprinși de lumina tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de surâsul de icoană al dimineții se înălța zborul spre cosmos din cameră galbenă cu samovar în spatele camionului scuturat la fiecare articulare a caldarâmului am pedalat pe tricicleta cu îngeri la noua locuință tata strângea la timp furtunul prin care țâșneau gaze iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puțin. Întindeți-vă. Durerea de cap și greața mi-au Îngustat mult raza vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi s-a lipit sufletul de fiordurile ei, ca marca de scrisoare. De fapt, nu am fost decât opt zile la Copenhaga, în primăvara lui ’98... Cinstit, povestea cu fiordurile e ușor exagerată. Nu asta m-a topit, ci acel cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]