3,263 matches
-
ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la poartă?... Uf! "Ai răbdare!" Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... " Stai că vin, potolește-te!"... N-are cine să fie altcineva. Și va trebui să ies de sub pături, pe frigul ăsta, văd că nu renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
băiețelul numai își schimbase înfățișarea. Îmbrăcat ca și sora lui în negru, puțin mai înghesuit parcă în sine, părea o mică umbră a tatălui său. Paznicul de noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă toaleta. O să se ducă de-a dreptul. Se repeta de asemenea și predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
televizor color, să stau să beau ceva mai bun ca berea. — Mai vrei o bere? Jones privi spre bătrân cu ochelarii lui de soare și spuse: — Vrai să-mi bagi pe gât înc-o bere, mie, biet negru care muncește de crapă pen’ două’j’ de dolari pe săptămână? Cred că-i timpu’ să-mi dai o berc pe gratis cu tot ce câștigi tu aci vânzân’ carne conservată și răcoritoare la niște bieți negri. Ț-ai trimis băiatu’ la universitate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tablă. D’aia a ajuns Angelo un om așa drăguț și atent. — Maicile-l iubeau pe Ignatius. Era un băiețel așa de scump! Câștiga tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească vânzând cârnați, ziua-n amiaza mare, pe stradă. Doamna Reilly tuși nervos și violent în telefon. Dar spune-mi, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proaspăt. Poate Santa are nevoie de ajutor. Mă tem să nu fi căzut. — A ieșit din cameră doar de un minut. O să se-ntoarcă. Podelele astea sunt periculoase, remarcă doamna Reilly, privind atent linoleumul. Poți să cazi și să-ți crăpi capu’. În viață omu’ trebe să fie atent. — E foarte adevărat. Eu sunt totdeauna atentă. — Și eu. Merită să fii atent. Sigur că da. Asta-mi spunea și Ignatius acu’ câteva zile, minți doamna Reilly. Mi-a zis: „Mamă, merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
somn? Vino înapoi peste o oră. — N-am închis un ochi toată noaptea. Când m-a sunat Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar tușind spasmodic și scuipând urât, niște cheaguri galben-verzui. Gorevici decise că era mai bine să filmeze animalul atunci, așa că se duse să-și ia echipamentul din mașină, se împiedică și scăpă camera într-un șanț cu noroi. Carcasa se crăpă. Și toate astea doar la trei metri de ușa depozitului. Bineînțeles, în tot orașul Medan nu reușiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Așa că fuseseră nevoiți să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum așteptau sosirea camerei, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe ceștile de ceai când se spărgeau. Între timp, Petite-Ma, la cei șaptezeci și șapte de ani ai ei, ajunsese la o abordare complet diferită. — Încă un deochi! exclama Petite-Ma de fiecare dată când una din căni se crăpa și se spărgea. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În inimă! E deochiul cuiva, atât de invidios și de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Ori de câte ori se spărgea un pahar sau o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am Întârziat. Ceasul din perete arăta că Întârziase patruzeci și șase de minute și, pe când privirea Îi stăruia asupra lui, a părut pentru o clipă că ar vrea să plece. — E din cauza ploii... Răspunsul nedreptățea oarecum ploaia, fiindcă traficul, pietrele crăpate din pavaj, municipalitatea, urmăritorul și taximetristul, ca să nu mai vorbim de oprirea pe care o făcuse În bazar pentru cumpărături, ar fi trebuit considerate și ele responsabile pentru Întârzierea ei, Însă Zeliha hotărâ să nu pomenească nimic despre ele. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
felul de chestii care altfel le-ar fi lipsit teribil, printre care alune, anacard sau migdale. Dacă Îi gătea Feride, ardeii erau umpluți din belșug cu orez și atât de umflați că era imposibil să-i mănânci fără să se crape. Când tendința ei de-a umple ardeii la refuz se adăuga plăcerii ei de a-i condimenta În fel și chip, dolmas gătite de Feride dădeau pe dinafară de atâtea ierburi aromate și mirodenii. În funcție de combinație, Îi ieșeau ori foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Istanbulului mai mult decât plăcuțele pe care scria „stradă În construcție“ sau „clădire În curs de restaurare“, instalate temporar de municipalitate sau decât ceața care se lăsa peste oraș În nopțile Întunecoase ca să nu se mai risipească decât atunci când se crăpa de ziuă, neducând nicăieri, neînchegându-se În nimic. În anul imediat următor, chiar cu doi ani Înainte de cea de-a optsprezecea sa aniversare, Asya a dat atacul la cutia cu medicamente din casă și a Înghițit toate pastilele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeie fragilă ca o ceașcă de ceai! Optase pentru cea de-a treia soluție. Mătușa Zeliha ura fragilitatea. Până În ziua de față, era singura dintre femeile Kazanci care era În stare să se Înfurie pe ceștile de ceai când se crăpau sub presiune. Mătușa Zeliha se Întinde după pachetul de Marlboro Lights de pe tăblia patului și aprinde o țigară. Faptul că Îmbătrânea nu Îi schimbase deloc obiceiurile În ceea ce privea fumatul. Știe că și fiică-sa fumează. Toată chestia asta sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
concediat săptămâna asta la versiunea turcească a emisiunii Ucenicul apărea la televizor Într-un interviu În exclusivitate mărturisind ce anume nu mersese cum trebuia și de ce n-ar fi trebuit să fie concediat, o ceașcă de ceai din sticlă a crăpat În mâna Asyei. Lucrul ăsta s-a Întâmplat atât de brusc, Încât a făcut-o să tresară. Tot ce știa era că Își umpluse, ca de obiecei, ceașca pe jumătate cu ceai negru, turnase apă fierbinte până la buza ceștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce știa era că Își umpluse, ca de obiecei, ceașca pe jumătate cu ceai negru, turnase apă fierbinte până la buza ceștii și apoi, tocmai când era pe punctul de a lua o Înghițitură, a auzit o pârâitură. Ceașca s-a crăpat de sus până jos În zigzag, ca o falie rău prevestitoare ce apare pe suprafața pământului după un cutremur violent. Într-o clipă, ceaiul din cană a Început să se scurgă și pe fața de masă croșetată s-a format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În vedere că odată fusese o copilă tare slăbănoagă, Asya părea să aibă nevoie de puțin ajutor la Începutul vieții ei de muritoare. Din nu se știe ce motiv obișnuia să se Împiedice adesea și să cadă, cu fața Înainte, crăpându-și de fiecare dată buza de jos. Bănuind că era vorba de vreun deochi, mai curând decât de pașii nesiguri ai unei copile, i-o Încredințau lui Petite-Ma. La Început ceremonia aceea fusese un joc distractiv pentru Asya, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe Tertulian, Pascal, Kierkegaard, Kafka, Schopenhauer, Beckett. În mare, el acceptă cu bucurie ca eu să crăp, și mă mai mir că am fost agorafob?) Pe copilul acesta noi Îl iubeam așa cum ne iubim dragostea. El era punctul de răscruce al vieților noastre, al vieților noastre prelungite și sigure că nu vor pieri. (Știu gramatică și cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aresta singur pe Constantin Chirilovici Govorov și, cu frica în sânge, se convinse să-și continue investigația. Dinspre apartament se auziră urme de pași, iar Salitov se gândea că ar putea fi mort dintr-o clipă în alta. Ușa se crăpă și flacăra unei lampe cu ulei ținută la înălțimea pieptului bătea în sus, luminând un singur ochi negru, așezat dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
negândit? Marfa Denisovna desfășură cărțile pentru încă o pasiență. Nu-i mai răspunse lui Porfiri Petrovici și nici nu-și ridică privirea când acesta închise ușa după el. Capitolul douăzeci și doi Cel mai sfânt om din Rusia Cum se crăpa de ziuă, opt sute de veresete la sud de St Petersburg, în orașul Kaluga, un tânăr adjunct de magistrat investigator se ridică de la locul său din sanie. Ievgheni Nicolaevici Ulitin se așeză lângă cârmaci și își aruncă neglijent o blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici! Parcă suntem În Alaska! Credeam că o să mor de frig. Hai să mergem la un hotel. — Bine, dar deja s-a crăpat de ziuă... nu mai are rost, zise Desert Rose. Eu nu mai am bani și n-aș vrea să plătești tu hotelul. Va trebui, oricum, să plătești alte chestii. Și noaptea s-a dus... — Știi cum poți să convingi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau ea, iar copacul Îi spuse că se simte flatat și se oferi să facă ceva ce nu mai făcuse niciodată Înainte, Îi promise că o va lua sub protecția lui. Pentru că Îi plăcuseră cântecelele ei. Când deschise ochii se crăpase deja de ziuă, iar avionul zbura acum pe deasupra unor câmpii imense, acoperite cu zăpadă. Sub zăpada aceea erau semințe și iarba urma să țâșnească la suprafață În primăvară, dar acum totul era Înghețat, mort. Își aminti de zilele triste când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot și nu se plânge, Deosebirea e că lutul seamănă cu oamenii, simte nevoia să fie tratat bine, Plasticul e la fel, doar că în mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doar să protesteze, Justa, uite ce mi-au făcut, au râs de munca mea și a fiicei noastre, spun că ceramica nu mai interesează, că nimeni n-o mai vrea, așa că nici noi nu mai suntem necesari, ca o strachină crăpată în care n-are rost să le mai torni lapte pisicilor, tu ai avut mai mult noroc când trăiai. Pe cărările înguste de pietriș din cimitir sunt băltoace de apă, iarba crește peste tot, nu vor trece nici o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]