3,198 matches
-
dimineața, domnișoară Repară-Tot, o întâmpină Jack aproape râzând. Cauți țigări, cumva? Pentru că intenționam ca cele de săptămâna trecută să fie primele și ultimele. Dar dacă insiști... A, nu. Nu de asta am venit. Apoi s-a oprit cu privirea asupra cravatei lui. Era imprimată cu figuri vesele reprezentându-l pe Bart Simpson. El parcă nu purta astfel de cravate, nu? Atunci, de ce ai venit? Ochii lui negri clipeau vesel către ea. Ciudat, nici biroul nu mai părea la fel de macabru și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să fie primele și ultimele. Dar dacă insiști... A, nu. Nu de asta am venit. Apoi s-a oprit cu privirea asupra cravatei lui. Era imprimată cu figuri vesele reprezentându-l pe Bart Simpson. El parcă nu purta astfel de cravate, nu? Atunci, de ce ai venit? Ochii lui negri clipeau vesel către ea. Ciudat, nici biroul nu mai părea la fel de macabru și de deprimant ca de obicei. Voiam să îmi cer scuze pentru vineri, când m-am apucat să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la birou, pentru a se plânge de mulțimea din fața ei de la coadă, de neisprăviții care munceau acolo, care nu știau care este diferența dintre pui și avocado, bărbatul care a făcut infarct și căruia ea a trebuit să îi scoată cravata și pentru care a mai trebuit să aștepte până la venirea ambulanței... Deși toată lumea era înnebunită de muncă, cu doar o lună înainte de lansarea revistei, abia așteptau scuzele care deveneau din ce în ce mai turbate. Apoi se așeza și petrecea cincisprezece minute mâncând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
voiaj de pe dulap, a aruncat-o pe pat și, închizând și deschizând zgomotos sertare, a început să arunce înăuntru chiloți și cămăși. Nimic nu o pregătise pentru cât de șocantă era această imagine. Dar..., încercă ea, în timp ce ochii ei vedeau cravate și ustensile pentru bărbierit, apoi șosete care erau aruncate în geantă. Totul se întâmpla foarte rapid. Dintr-odată, geanta dădea pe dinafară. Apoi Dylan i-a tras fermoarul dintr-o mișcare bruscă. Mă întorc să iau restul mai târziu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai ciudată imagine. Deprimată cum era, acel gând a lovit-o cu stupoare. El aparținea lumii profesionale, dar, totuși, iată-l aici, făcând ca apartamentul ei să pară chiar mai mic decât era. Costumul închis la culoare, părul răvășit și cravata strâmbă îl făceau să pară un om împovărat de griji și absent. Ea rămase o vreme în cadrul ușii, privindu-l cum conversează tăcut cu podeaua ei. Apoi el a aplecat capul într-o parte, a văzut-o și a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă ca polițist. Departamentul Arestări ar fi însemnat să port haine normale, dar fără costum și cravată, ar fi însemnat idile amoroase și un număr de kilometri per diem parcurși într-o mașină fără însemnele poliției. Cei de la Arestări urmăreau indivizi cu adevărat periculoși, nu bețivani gălăgioși și labagii exhibiționiști din fața stabilimentului Midnight Mission. Departamentul Arestări însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aiurelilor cu Dalia Neagră din ziare. — Deci vineri, pe 10 ianuarie, la ora cinci, a fost ultima oară când ai văzut-o? repetă Millard. Manley dădu din cap a confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă dărâma. Îl preferam pe Fritzie, cu abordarea lui directă. — Ești bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn că acum trebuia să-mi țin gura. Dulange își trosni degetele de la mâna stângă unul câte unul. Russ aruncă un pachet de țigări pe masă. Vechiul truc de manual: „Sunt prietenul tău“. — Lui Johnnie Roșcovanul nu-i place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
povestești despre tipul acesta, care ne e drag tuturor ca sarea-n ochi. Sună de parcă aș avea cumva de ales. — Ai de ales. Discuți cu noi aici sau cu o matahală de gardiană din centru. Russ își aranjă nodul de la cravată cu un gest nervos. Îți amintești unde ai fost în perioada aceea, domnișoară Stinson? Sally își scoase din buzunar pachetul de țigări și cutia de chibrituri și își aprinse o țigară. — Toată lumea care a cunoscut-o pe Liz își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Știu că stau aici? Nu. I-am spus căpitanului că încep urmărirea. Probabil, că băieții lui te-au reperat prin zonă. Ai reușit să scapi de ei? Am dat din cap că da și l-am atins cu pistolul pe cravată. — Cum se face că ești așa de cooperant? Dolphine îmi dădu ușor la o parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să păstreze o șuviță pe care și-o lățise pe toată suprafața cheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcu Încă o dată cu ochiul, mai zăbovi puțin cu spatele la cei doi și apoi se Întoarse Închizându-și șlițul; câte un inel de aur Îi strălucea pe fiecare deget. Un lanț de aur Îi atârna la gât peste cămașa de mătase și cravată. — Domnul Miller? Întrebă Logan. — Mda, vreți un autograf? Se Îndreptă țanțoș către chiuvetă, ridicându-și cu grijă mânecile și, scoțând la iveală ceva gros și auriu la Încheietura mâinii drepte iar stânga un ceas Îndeajuns de lat Încât să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers ajunsese. Logan aruncă o singură privire către avocat și Își Înăbuși un oftat adânc. Era un bărbat Înalt și slab, purtând un palton luxos, un costum negru scump, o cămașă albă, o cravată albastră de mătase și având o expresie foarte serioasă pe chip. Părul său era mai cărunt decât atunci când Îl văzuse Logan ultima dată, dar zâmbetul era cel puțin la fel de enervant cum și-l aducea aminte. Atunci când avocatul Îl interogase, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la fasole pe cineva care ar trata-o drept o aventură de-o noapte. Doar nu era poreclită degeaba „Rupe-Coaie“: așa spusese Insch! — O, Doamne... O cămașă curată albă Își făcu apariția din șifonier și aproape se strangulă cu o cravată din lână cu model Înainte de a ieși din nou pe hol. Logan se opri chiar Înainte să intre În bucătărie. Ce naiba să facă? Ar fi mai bine să fie sincer și să admită că nu Își amintește nimic? Se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ieșise bine În seara aceea. Poate că inspectorul avea să fie Într-o dispoziție bună n-o să-l muște de fund. Polițistul de la volan porni motorul, iar geamurile se aburiră imediat. Logan deschise radiatorul, dar degeaba. În schimb, Își scoase cravata prinsă cu o agrafă și Încercă să șteargă parbrizul. Nu făcu decât să mute umezeala Încolo și-ncoace. Oftând, se lăsară pe spate și așteptară ca porțiune mici de sticlă curată să se Întindă pe tot parbrizul. Crezi că alibiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o mașină frumoasă, apartament, am cunoscut o femeie frumoasă... Banii nu-s cum m-am obișnuit eu, dar oricum... Și-ncă trăiesc. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe cel din fața lui: costumul de comandă, bijuteriile din aur, cravata de mătase chiar dacă era o zi de sâmbătă de doi bani În Aberdeen. — Deci de-aia n-am văzut nimic În ziare despre cadavrul lui Geordie, care-a apărut În port fără genunchi? Ți-e frică să publici ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
varsă inepțiile și cineva vine și-l altoiește. Bang! Trânti un pumn uriaș Într-o palmă uriașă, făcându-l pe polițistul care stătea lângă el să tresară și să-și rateze gura cu lingura, trimițând o cascadă de supă pe cravată. — Scuză-mă, fiule. Insch Îi oferi un șervețel polițistului stropit. — Direct În nas! Se opri și rânjetul i se lăți și mai tare. O să fie diseară la știri! O să Înregistrez faza și de fiecare dată când vreau să râd... Mimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aveau să-l găsească. Patru ore și trei sferturi, iar numărătoare continua. Înapoi la sediul poliției, inspectorul Insch și sergentul McRae pierdeau vremea. Băieții mari de la Edinburgh sosiseră. Doi detectivi sergenți, ambii Îmbrăcați În costume albastru-Închis elegante, cu cămăși și cravate asortate, un inspector cu o față ca un fund de scrumieră și un psiholog clinic, care avea pretenția ca toată lumea să i se adreseze cu „Doctor“ Bushel. Inspectorul avea la activ două cazuri de crime În serie, de ambele dăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
David Reid. Se preface că nu e vorba de un copil de sex masculin, secționându-i organele genitale. Își spune că delictul e mai puțin atroce, pentru că nu violează În fapt băieței. Își scoase ochelarii și-i lustrui cu capătul cravatei. Nu, Martin Strichen trebuie să-și poată justifica acțiunile, chiar dacă și numai față de sine. Își are ritualurile lui. Va vrea să se folosească de tot timpul pe care Îl are la dispoziție. Logan nu mai scoase nici un cuvânt până când Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și o pereche de pantaloni bufanți, spuse: - Nu este adevărat - nu lucrează. Doar dacă nu cumva a lucra înseamnă să te uiți la aceeași pagină mai bine de o oră. Mă întreb dacă aș putea să lucrez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aveau să urmeze. Fu rândul său să cedeze: - Bine, o oră. Dacă promiți că o să dormi. - O oră să fie, atunci. Și promit că voi visa frumos... O băutură mi-ar fi de mare ajutor, să știi. Asistentul își aranjă cravata - un gest de slăbiciune pe care Rhyme îl prinse din zbor, la fel cum face un rechin cu o picătură de sânge. - Doar un pahar, spuse criminalistul. - Hai, fie. Turnă apoi câteva picături de Macallan într-unul din paharele speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
primul rând, să nu uiți asta! Katherine încuviință din cap, apoi merse pe rând la luminist și la liderul formației pentru a le împărtăși instrucțiunile date de Kadersky. Într-un final, se îndreptă cu pas normal spre ieșirea principală. Aranjânu-și cravata și închizând nasturii jachetei, făcu un semn scurt către orchestră. Imediat, se auzi o bătaie de tobe. Să înceapă spectacolul, se gândi el. Pe măsură ce înainta spre mijlocul ringului, zâmbind larg, publicul începu să amuțească. Se opri în exact în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma și teaca șperaclului pe pervazul ferestrei, își dezbrăcă printr-o singură mișcare uniforma de hamal, scoțând la iveală un costum gri simplu, cămașă albă și cravată. Își puse arma la brâu și folosi din nou șperaclul pentru a deschide fereastră și a pătrunde în clădire. Se opri pentru a-și trage sufletul. Porni apoi pe culoar, spre apartamentul cu pricina. Se opri în fața ușii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foc, și îi vedeam profilul schițat pe tapetul dungat, cu câteva clipe înainte să observe că mă aflam acolo. Își pusese jacheta cea veche din lână, de culoarea vinului de Burgundia, cum făcea de obicei, și își slăbise nodul la cravată, eliberându-și gulerul cămășii sale albastre. (Doamne, e fascinant cât de multe îmi amintesc, de fapt: bănuiesc că, pe lângă faptul de a fi fost prima scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]