3,021 matches
-
mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu cerul, cu pământul și cu vrăjmașii. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sau strangulați și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sale muzicale să fie dat la maximum. Telefonul care sună Întruna e lăsat În seama răspunsurilor robotului. Își Îmbracă apoi costumul de cinci mii de dolari, din lână italiană amestecată cu mătase. Trage În jos manșetele hainei și Își netezește creștetul cu vârfurile degetelor. Și poate că se desfată cu gândul că atâtea instrumente Îi cântă serenade și atâția muzicieni Îl slujesc. Corespondează cu companii de CD‑uri de dincolo de Cortina de Fier. Are asistenți care cutreieră oficiile poștale și plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
coborâtul în groapă.) BRUNO: Uah! Ce silă mi-e! GRUBI: Încet... Încet... Nu-i chiar atât de scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc uneltele; din când în când câte o unealtă este aruncată afară din groapă sau apare câte o mână, care culege vreo unealtă trebuincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL (Se liniștește; îi privește pe rând; spune ceva din gât; le întinde amândouă mâinile, cu palmele desfăcutei) MACABEUS: S-a liniștit? PARASCHIV: Ne-a întins mâinile. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ne-a întins palmele. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-a plecat prin Israel să meșterească pe-acolo, unde mai are de stat aproape un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s-o-ntâmplat? Madam Brezeanu se scarpină în creștetul capului ei creț. Ce să-i faci, așa-i acuma, zice. Hai, că asta mică o adormit, acu al meu țâpă. Îi telefonează Garofiței la spital dar n-a ajuns încă, tura începe la două. Și oricum ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo. L-am văzut când a trecut cu mașina aia a lui. Binecuvânta. - Pe mine uite-aici m-a binecuvântat. Emilian își duse mâna în vârful capului și se frecă de câteva ori în creștet. - Am mai rămas că vroiam să mai discut cu tine, după ce se termina cu masa. Mă gândeam că așa e mai bine, aici, să discutăm acuma odată și odată, cât mai eram... - Dar uite ce-a ieșit, zâmbi Emilian. - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată special pentru a ascunde scăpările keratinei, își atingea cearcănele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul bunică-mii, o doamnă atât de delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu spate de satin, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că totul e în ordine. Hugo nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde de dușmani în mlaștini, iar mlaștinile sunt apărate de anaconde, care îi împiedică să treacă. Se întrerupse. Războinicii își dădeau silința să le taie victimelor pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele lor foarte ascuțite. Când au terminat - murdari și însângerați -, arătară mândri pieile goale, moi ca niște baloane dezumflate, rămășițe respingătoare pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână, Cu Eminescu dorm sub căpătâi Și casele și apa din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl, Fiul vin și-i pun Iubirea lor pe creștet îi urează Să fii ca Eminescu de român. La Dor Marunt a scris mai ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
Eu știu o sumedenie de poezii scrise de Eminescu. Cel mai mult îmi place Glossa, pe care am recitat-o și la școală... Bine, bine... Mă bucur că știi atâtea! Ești un copil inteligent, m a mângâiat cu drag pe creștet. Dar de Ioniță Scipione Bădescu ai auzit? Mda, am ezitat eu. Așa se numește Biblioteca noastră din Zalău. Atâta știu că a fost un mare patriot, dar... altceva... nu prea cunosc. Ai dreptate! A fost un mare patriot, ziarist, scriitor
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
pus în mișcare, cu halatul ei alb cu tot, dispărând pe coridorul alb, puternic luminat, care arăta, și-a spus Hugo, ca una din acele viziuni ale Raiului pe care oamenii le au din când în când. Tatăl a sărutat creștetul băiețelului și s-a uitat la Alice. Înainte ca aceasta să-și mute privirea, Hugo a observat că și ea avea ochii în lacrimi. Nu știu cum să-ți mulțumesc, i-a șoptit el. Nu știu ce-aș fi făcut fără tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
degetele care întorceau paginile pentru Rosa, Alice a început să simtă furnicături când și-a amintit cum mângâiase, cu ele, buzele lui Hugo sau cum îi atinsese părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea Jake în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Gândul lui era un amestec ciudat de superstiție și bun simț. În clipa morții, retrăirea vieții pământești, amintirea, tuturor evenimentelor din viață, se face fulgerător, după care spiritul cu toate învelișurile sale de corpuri: astral, solar, cosmic, se strecoară prin creștetul capului, sub formă de ceață alburie spre tavan. Așa îl văd clarvăzătorii, oameni așaziși ”lucizi”. După ce tot perispiritul, -masa fluidică sub formă de corp omenesc-, a ieșit din corp, apoi, cordonul de legătură se rupe de dublul-vital și spiritul pleacă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înflorită primăvara. I-a surâs, s-a aplecat și acoperind cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare, sub zâmbetul ei se ascunde o inimă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lăuntrice, se simtea ca un proscris; un proscris altfel decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet, o stea a tras o vârstă albă pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare. ”- A mai murit un om...!”. I-a șoptit mintea rar, ca o făptură sleită de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia de colinde, nu era casă fără colindători. Ei vestesc venirea în Lume a Mântuitorului... Este cea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și te mărturisește la duhovnic, și ușurează-ți sufletul!... Roagă-te, fiule... roagă-te, că Dumnezeu în bunătatea Lui nemărginită te va ajuta. Să fii evlavios și smerit, fiule... Dumnezeu îți va ierta greșelile!... Îl sfătui schivnicul, binecuvântându-l pe creștet cu Crucifixul. ...Nădejdea, numai nădejdea în Dumnezeu, ne rămâne, fiule... o purtăm în suflet ca pe o cruce!... În drum spre casă Iorgu rememoră, de mai multe ori, tot ce i-a spus călugărul. Se întâmplase ceva cu el, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]