4,293 matches
-
aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și a stabilității, se simțise onorat de o asemenea confesiune. Și o răsplătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a opri un taxi, să fie aceeași femeie cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi existat niciodată dacă noi doi nu ne-am fi Întâlnit, nu ne-am fi iubit, dacă nu i-am fi vrut. Copiii noștri, cărora nu li se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai comod, Îi spuse, sau Îi păru că o spuse. Mielul lui Dumnezeu, care ștergi păcatele lumii, fie-ți milă de noi. Iartă-mă, Doamne. Puse țeava pe pernă. Doar o fracțiune de secundă. Nici nu-și va da seama. Creatură a cerului, te Înapoiez cerului. Îi mângâie capul. Părul lui creț Înțepenit de gel. Capul lui Kevin. Primul lucru pe care Îl văzuse la el, atunci când ajunsese la Emma la spital. Nou-născutul acela avea mult păr. — Tati, spuse Kevin fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Deși nu obișnuiam să vorbesc cu străinii, am urmat pașii lui Hedwig. Uitasem de tot: de mama, de doamna Gilbert, de morcovi, de Kristine și de frica mea de noua lume descoperită. În drumul nostru am întâlnit o sumedenie de creaturi și de personaje din povestirile fraților Grimm. Tot atunci am aflat și natura lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea par de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi ce trecea, noul partener al drumețului nostru a început să-i cauzeze numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare, iar mai apoi a vrut să-i fure sabia magică în timp ce dormea. Când au început să se afle din ce în ce mai aproape de copac, chiar la intrarea în codrul cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David de picior. Când a scăpat din mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-a spus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David de picior. Când a scăpat din mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-a spus acestuia: Copacule, sunt om bun, cu intenții bune, care a venit să-și recupereze mama. Te rog, ajută-mă! Văzând că acesta nu vorbește, David a bătut ușurel cu toiagul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești? Cred că acest băiat va avea o surpriză tare neplăcută când o va întâlni pe Sami. După cum deja v-ați dat seama, sunt o creatură cu puteri supranaturale, o ființă groaznică care pur și simplu omoară oamenii fără nicio remușcare, fără niciun regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca mine au sau nu regrete, dar cel puțin mie nu-mi pasă, toți trebuie să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Șoltuz Cristina Albă-ca-Zăpada și Neagră-ca-Noaptea Au fost odată două surori. Ele se numeau Albă-ca Zăpada și Neagră-ca-Noaptea. Albă-ca-Zăpada era frumoasa și seducătoare, iar Neagră-ca-Noaptea era așa de urâtă, încât și cea mai urâtă creatură s-ar fi speriat de ea dacă i-ar fi apărut în cale. De obicei, rudele și prietenii le spuneau Alba și Neagra. Într-o zi, Neagra s-a săturat să fie urâtă, așa că le-a căutat pe zânele regatului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În gura larg deschisă își ținea propriile ouă ca să fie în siguranță, iar picioarele îi erau desfăcute în formă de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dormeau. - Ai visat ceva, m-a întrebat ea. Când am dat din cap că da, ea s-a apropiat și m-a întrebat: - Ce formă avea? În mod ciudat, știam ce vrea să spună, dar nu știam cum să descriu creatura care îmi zâmbise. Nu mai văzusem niciodată ceva care să semene cu ea - imensă, neagră, cu un rânjet de i se vedeau dinții, cu pielea ca de animal. Am încercat să descriu acel animal pentru Inna, care părea uimită. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se înfășura în el însuși și în jurul corpului meu, în jurul sânilor care îmi creșteau, a durerilor care anunțau descătușarea și a celor trei zile de liniște, izolare și pauză. Deși nu le mai vedeam pe mamele mele ca pe niște creaturi perfecte, de-abia așteptam acele zile pe care le petreceam cu ele și cu celelalte femei care sângerau. O dată, când s-a întâmplat să fiu doar eu și mamele mele în cortul roșu, Rahela a remarcat că era ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai devreme. M-am uitat cu groază cum umbra a sărit în patul lui Re-nefer și apoi a părut să dispară. Mă dureau ochii de la cât cercetasem prin întuneric și m-am trezit plângând moartea bunei mele doamne, pentru că acea creatură o omorâse cu siguranță. Mi-am frânt mâinile și am început să-mi plâng de milă, singură și abandonată în acel pământ străin. Mi-a scăpat un suspin și Re-nefer s-a trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui și blândețea celor spuse mă atinseseră. Degetele mele, fără voia mea, au trasat conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la o creatură a mării care trăiește departe în nord, a zis Benia, arătând în altă parte a lucrăturii. I-am văzut mâinile. Avea degetele subțiri ca rămurelele unui pom tânăr și erau mai lungi decât palmele masive, iar brațele îi erau împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fluviu. - Fără îndoială, am spus, uitându-mă la centura ei, pentru că nici un alt pământ n-ar fi putut suporta așa un exces. Shery a înțeles ce voiam să spun și și-a pus mâinile în șolduri. - Ha, ha, sunt o creatură de proporții uimitoare, nu-i așa? Regele m-a ciupit o dată și mi-a spus că doar compania piticilor îi face o mai mare plăcere decât a cuiva așa de mare și de rotund ca mine. Nu ți-ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbind, să se apropie de ea. E unul din principalele dezavantaje ale frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că pot fi ai creaturii de adineaori. Găsi un loc Între două canadience (verișoare? surori? colege de liceu?) și se puse pe treabă. Când termină, era aproape noapte. În seara târzie, coborî să-și caute valizele. Pe drum Întâlni mai multe persoane: cupluri, persoane singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]