3,781 matches
-
lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul lucru pe care-l simt acum, când am un copil. Căci știi doar ce obișnuiesc să spună părinții arătând spre copiii lor: „Ei, ei ne fac să îmbătrânim!“ A-ți vedea copilul crescând e, cred, lucrul cel mai dulce și mai teribil. Nu te însura, așadar, Augusto, nu te însura dacă vrei să te bucuri de iluzia unei tinereți veșnice. — Și ce să fac dacă n-o să mă-nsor? În ce fel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împrejurări și-n acea stare sufletească, mi-a venit ideea, acum câteva luni, după ce citisem teribila Piele de sagriu (La Peau de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hai Înainte de asta să-ți pui filactere și ai să vezi cum ai să te simți - ca un leu. Fima zâmbi: —Oricum Dumnezeu m-a uitat. —Și În al doilea rând, continuă tânărul de parcă nici nu-l auzise, entuziasmul lui crescând cu fiecare clipă, nu există atei. Nici un evreu din lumea asta nu poate fi ateu. Însăși expresia asta e o calomnie, ba chiar - Doamne păzește! - o blasfemie. E scris ca omul să nu se considere ticălos. —Eu, nu renunță Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ultimele rezultate ale cercetărilor întreprinse în domeniul așezărilor dispuse la țărm - și anume, că locuințele lacustre construite pe stâlpi nu ar fi existat niciodată ca niște case deasupra apelor. Dar a abandonat tema după câteva propoziții, ca să abordeze cu emoție crescândă „profesionalismul cercetării preistoriei“. Până și în zilele noastre, aceasta se cultivă ca în secolul XIX, de către colecționari și amatori și poate că din cauza apatiei acelor domni în vârstă din sală, dintre care nici unul nu avea studii de preistorie, această disciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îndur până când ea avea să ne scutească de tortură. Londra nu este un oraș liniștit la nici o oră, nici chiar într-o seară răcoroasă, la o oră înaintată cum era atunci. Dar amândouă am început să fim deranjate de volumul crescând al claxoanelor din jurul nostru. — Ce e zgomotul ăla? întrebă ea. Ne-am uitat și am dat de o coloană lungă de mașini claxonând înnebunite, târându-se în spatele lui Alfie care ne urma cu 5km/h, deloc deranjat de nebunia din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de serviciile sale de secretară. Consideră tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea acordată pacientului și Îi lipsește lejeritatea În relațiile cu servitorii englezi. Între timp, starea lui HJ continuă să se Înrăutățească, atât din punct de vedere mental, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bumppo. Constance moștenise talentul pentru literatură al Înaintașului său, pe care Însă Îl aplica În domeniile casnice și sentimentale ale existenței, În schițe și povestiri a căror acțiune se desfășura În Ohio și În Sudul postbelic, publicate cu o frecvență crescândă În anii 1870, În aceleași reviste americane de bună calitate la care contribuia și Henry. În 1879, Harper Începu publicarea În foileton a romanului Anne, cunoscut ca foarte popular printre cititorii revistei. Cam În aceeași perioadă, scriitoarea publică un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Fenimore. Și cât de târziu avea să se Întâmple aceasta... Toată luna februarie și cea mai mare parte din martie le așteptase la Londra pe Clara Benedict și pe fiica ei să traverseze Atlanticul, Într-o stare de neliniște crescândă și Întrebându-se ce aveau să găsească În Încăperile sigilate din Casa Semitecolo, și mai ales În cutia sigilată menționată de Grace Carter, verișoara lui Fenimore. Grace Carter, care se Întâmplase să fie În Europa la vremea aceea, fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu al nostru, s-a sesizat, pe urmă însă a înțeles situația noastră de criză și din când în când făcea cinste cu chiftele și salată de cartofi de la Butter-Hoffmann. Era prieten cu Schrieber și, mai târziu, a tolerat influența crescândă a aceluia asupra elevilor săi. La un moment dat, era încă în ianuarie, a trebuit, fiindcă fusesem admis în plin semestru, să mă supun unei corijențe orale. Directorul facultății, Karl Hofer, care la început nu a scos nici un cuvânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern sofisticat. Gîndește-te atunci mai bine care-i e scopul.” În mijlocul deșertului V. tînăr îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa de mare, a crescut așa de mult, a reușit, într-un final, să zică. —Așa fac copiii, i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă Kate? m-a întrebat. Valul de furie care a urcat în mine a fost așa de puternic, c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
multe ori, pe rând, pe când glasul de bariton al preotului răsuna sub cupolă, în miros de tămâie și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman. Andrei Vlădescu a continuat să rămână departe. Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare strălucitor de albă și mirosind a var și căptușită cu liniște. Observa razele soarelui crescând, căzând pe tabloul agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească; cele două panouri de lemn realizate de Vittorio Holtier pentru o expoziție Macbeth, doi batanți stropiți cu vopsea roșie, ce s-ar fi deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că n-o să mai știe atunci ce va urma. Pentru că ceva nu e cum trebuie, dar nu știe unde. Iar acum - însă un alt acum - se gândea că nu se înșelase cu nimic și toate fuseseră întocmai. Observa razele soarelui crescând, căzând pe tabloul agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească, și simțea ceva neclar și primejdios. Ca și cum ar fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o furie, îndârjire și rușine crescând în el. Iar se gândea la vorbele acelea și rostea cu glas tare: „N-a vrut“, și înjura, fără să știe pe cine anume. I se părea că avea să se năruie ceva în jurul lui, că el însuși se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi vrut ca nevastă-mea să fi procedat ca sora ta, să plece naibii din Londra. Mă tot gîndesc la gîndăceii ăștia crescînd, ducîndu-se la culcare În fiecare seară sub masa din bucătărie și crezînd că asta e normal. Își Încheie buzunarul și rămaseră o vreme fără să vorbească - amintindu-și de Londra, de război și multe altele. Viv Își dădu seama din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inimile Încărcate de nervi. Odată ce-am trecut de King’s Cross, Îmi desfac corespondența. O felicitare de la mama plus un supliment de Crăciun al unei reviste: „26 de rețete pentru un Crăciun magic, fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în promovarea regulilor de calitate în comercializarea acestora. Dincolo de abordările doctrinare socialiste referitoare la cooperație, care vedeau în mișcarea cooperatistă o cale de propășire, de ridicare a clasei muncitoare tot mai oropsite și mai sărace și care considerau că pauperizarea crescândă a muncitorilor a fost factorul principal care a condus la apariția ideii cooperatiste, se detașează o serie de factori obiectivi, de natură economică, care au determinat apariția și extinderea mișcării cooperatiste în agricultură. Apariția ideii de a desfășura în comun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
întunecată. Apoi rostește, mai mult pentru sine, continuând să mă iscodească din ochi: — Nu știu de ce mă mai mir atâta de imaginația ta! Eu unul nu văd nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară. Mă încordez și eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se tatonează, agitându-și săbiile în aer, către un monstru nevăzut. Mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să fim Înstrăinați de natură - prin cunoștințele, lăcomia, vanitatea noastră - până când nu-i vom recunoaște propria ei Înstrăinare inconștientă față de noi. Nu fac parte dintre optimiștii extremi care cred că toate relele acestei lumi, și mai cu seamă această prăpastie crescândă dintre om și natură, pot fi rezolvate printr-o Întoarcere la o societate cvasiagricolă, „grijulie“ din punct de vedere ecologic. Teoretic, nu mă Îndoiesc că asta ar putea fi o rezolvare, Însă posibilitatea reîntoarcerii depășește puterea imaginației mele. Majoritatea vesticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de proporții care le satisface nevoile În privința pesticidelor și erbicidelor. Singurul loc - amenințător de apropiat de noi, atât fizic cât și psihologic - În care natura sălbatică este detestată și de unde este izgonită rămâne grădina personală; și asta În ciuda popularității ei crescânde, judecând după numărul de cărți și emisiuni TV și toate strădaniile conservaționiștilor. Îmi amintesc de un eveniment ciudat, petrecut pe acea stradă din suburbia noastră din Essex unde m-am născut. Unul dintre locuitorii mai În vârstă, după moartea soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
existe cooperare între state. Factorul militar de putere se împlinește tot mai mult cu factorul economic. Dimensiunea pur militară a puterii intră în conflict cu alte dimensiuni (economică, d.e.); deci, trebuie regândit sistemul internațional. Japonia tinde să dobândească un prestigiu crescând economic, nu doar politic. Identificarea noilor centre de putere Existența unor astfel de centre nu mai este contestată de nimeni. Puterea se definește printr-o multitudine de componente: economică, socială, tehnologică, ideologică, etc. Ele sunt aceleași în stat, diferă însă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Europa de atunci. S-a ținut cont de câteva premise: - echilibrul european al puterilor, determinat de bipolaritatea reprezentată de S.U.A. și U.R.S.S.; - prelungirea deosebirii dintre statele nucleare și statele nenucleare din Europa Occidentală; - statele Europei Occidentale acceptă o reducere crescândă a trupelor americane, dar acordă o mai mare importanță păstrării N.A.T.O. S-au elaborat mai multe modele: 1. O Europă atlantizată, o prelungire a statusquo-ului postbelic cu statele europene având politici proprii, dependente fiecare de Statele Unite. 2. O Europă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
care o deosebesc de încercările anterioare de a uni națiunile europene: 1. Toate cele trei Comunități (C.E.C.O., C.E. și Euroatom) au fost întemeiate pe baze economice solide. Acest lucru explică de ce, de-a lungul timpului, interesul reciproc și interdependența crescândă au dat naștere unei adevărate solidarități. După mai bine de patruzeci de ani de coexistență pașnică, integrarea economică a fost sporită, iar prosperitatea celor șase state fondatoare a devenit evidentă. Nici unul dintre statele membre ale Comunității nu intenționează să părăsească
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]