3,585 matches
-
stor și îl propti cu o bară de lemn. Rămase locului privind în ochii pictați ai etern tânărului frate al lui Alex. Pe urmă, începu să plângă. Cu toate storurile lăsate, pajiștea se cufundă în întuneric, tocmai când George își croia drum prin grădină. Cineva se ridică de pe iarbă și-i oferi un pahar cu vin. Pearl îi spuse lui Hattie: Uite ce-i, dacă ești atât de amărâtă mă duc până afară să văd ce se întâmplă. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când nu-i nimeni prin preajmă, dar... — Uneori am impresia că te rușinezi de splendidul dar cu care ai fost binecuvântat și că îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din investigațiile lui și chiar s-a gândit o clipă să-și prezinte demisia, dar pe urmă, ca un băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să i-l dea (deși chestiunea o frământa), ci pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în țară. Pelerinajul meu pe drumul sf. Iacob se încheie acum, pentru a fi apoi continuat în direcția Roma, când Domnul va vrea, dar aș vrea să fie cât mai curând. Iar apoi voi privi spre Ierusalim, încercând să-mi croiesc drum spre acest loc, cel mai sfânt al tuturor creștinilor. Doamne, veghează-mi visele! Am scris aceste rânduri nu pentru a-mi face publicitate, ci pentru a folosi, eventual, cuiva, în descoperirea acestui drum de pelerinaj al sf. Iacob apostolul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dar nu ca un îndemn la lamentații de care suntem invadați tot timpul -, ci ca sursă de încredere și de căutare a unor armonii posibile după dezordinile actuale, prin redescoperirea, în socialitățile emergente, a virtuților înțelepciunii ancestrale, care își va croi, cu siguranță, drumul prin meandrele inextricabile ale binelui și răului. Cu o primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nou în lungul drumului, Eugen observă apropiindu-se un băiat de vreo zece ani. Pășea fără să se grăbească pe marginea drumului, privind în pământ, absent și șfichiuia cu o nuia viguroasă tulpinile bălăriilor care îi ieșeau în cale. Le croia metodic și cu ură deși, în același timp, părea să nu aibă nimic personal împotriva lor. Tulpinile cedau sub nuiaua lui, plecându-și în tăcere florile de purpură, înfrânte. Hei, îi strigă Eugen. Oprește-te! Băiatul nu părea să-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-auzi? Stai pe loc! Băiatul îl ocoli fără o vorbă și fără să-și ridice măcar privirea spre el. Doar încetă să croiască bălăriile și își văzu de drum. Hei, măi nebunule! strigă încă o dată Eugen în urma lui. E zonă interzisă! Se fac trageri acolo. Oricând poate să te nimerească un glonte rătăcit. Tu n-auzi? Chiar în clipa aceea se răspândi peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era ea în sine, prin perfecțiune, o încântare pentru ochi. Dar cârpitul ciorapilor nu era unica preocupare a mamei în casă. Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Elisabeta, cu castanii lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu? Tu ce fel de locuri visezi? Cătălin se gândea la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl reprezenta hrana, la început răsplata exprima credința sau diferența dintre viață și moarte (gladiatorii din amfiteatrul roman), sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Contează în primul rând transformarea trupului prin disciplină și ascultare. Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului supranatural
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
primit de sportiv îl reprezenta hrana, dar și diferența dintre viață și moarte, a gladiatorilor din amfiteatrul roman, sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului Zeului; tonul de decret ajută mișcarea ca progresie de joc diversificată
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
un țăruș. După câțiva pași făcuți așa, Trestie a apeciat ajutorul dat de Toaibă: Hai că merge, Toadere! Merge! Numai că n-o să poți face asta prea multă vreme. Va trebui să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum pe cărarea nu mai lată de două laturi de palmă. Opririle au devenit din ce în ce mai 73 dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aici fără întârziere, părinte. Noapte bună. Am ieșit simțind și eu povara încordării continuie din timpul discuțiilor cu bătrânul... Doream clipe de hirjoană cu apa izvorului din vale. Am pornit cu grabă spre prietenul meu cu clipocit ademenitor... Aceeași lună croită din argint pur mă privea din înalturi. După o lungă bălăcire în unda primitoare a izvorului, m-am întins pe covorul de frunze colorate... Nu știu cât oi fi stat, dar când am ajuns la chilie, lampa mă aștepta cu lumina plină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
celelalte flori Soarelui. - Nu, nu este adevarat! Eu nu am haine frumoase ca ale voaste, se auzi printre hohote de plâns glasul subțire al tulpiniței plăpânde. Soarele își roti razele în jurul ei și-i șopti la ureche: Am să-ți croiesc eu o rochiță minunată. Arată-le numai. Și-atunci, floarea își deschise petalele. Strălucea ca Soarele, rochița-i de raze aurii umplea câmpia, iar parfumul pe care-l răspândea cucerea câmpia. Șoptind între ele, florile îi găsiră un nume și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ele, florile îi găsiră un nume și-ncepură a cânta: Tu ești Lia-Păpădia Care ai umplut câmpia, De multă culoare În amiaza mare. Lia-Păpădia își ridică ochii spre soare în semn de mulțumire, iar acesta îi răspunse: - Ești floarea mea croită din razele mele și de-acum câmpia va străluci asemeni razelor mele, murmură Soarele privind-o cu drag. Și de atunci, Lia Păpădia, umple câmpia, așa strălucitoare în fiecare zi de vară. Povestea unui fluturaș Într-o dimineața devreme, când
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
erau prea mulți și mereu alții, încît n-ajungeam niciodată să-i cunosc. Din cauza asta, mă sufocam ca într-o apă pe care nu poți s-o cuprinzi cu brațele... Și apoi libertatea fără restrângeri mă scotea din fire. Fusesem croit să înfrunt primejdia, să calc porunca, să înfrîng disciplina. Or, aici aproape totul îmi era îngăduit. Încercam impresia celui scăpat din închisoare, căruia i se pune la dispoziție dintr-o dată deșertul Saharei, ca să se bucure de nemărginită libertate. De aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dreapta! Așează-te, întoarce-te la stînga! Îndreaptă-ți ascuțișul în toate părțile! 17. Și Eu voi bate din mîini de bucurie, și Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!" 18. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 19. "Fiul omului, croiește-ți două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amîndouă trebuie să iasă din aceeași țară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate. 20. Să faci unul din aceste drumuri așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fatalism dâmbovițean. Voi reveni, căci subiectul doare. 12 august 2010 Pentru un album cu Sinaia culturală Dacă anul trecut îmi începeam cartea despre Cioran în vila Noica de la Păltiniș, la doi pași de Rășinari, unde altundeva era mai firesc să croiesc un eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug, garnisită cu guler lat, de blană, larg deschisă, lăsând să se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de volane dantelate, cu mâneci lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit și nu am de gând să-mi croiesc un frac pentru lucrul în grădină. Nu istoria, nu istoriile mă interesează, ci firea omului, așa cum se înfățișează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă, cum spuneam, la mijloc, legătură între două suflete
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de la Tabacu și care era plătită de Comitetul comunal școlar cu 150 de lei ca îngrijitoare, locuia la noi și ne ajuta în privința copiilor primind banii cuveniți. La 15 sau 20 iunie gardul era gata. Gata erau și costumele străjerești croite în atelierul școlii de către soție. Mai erau puține zile până la ținerea “zborului” (o adaptare de la sobor, cuvânt rusesc desemnând o serbare, o adunare). Pe 29, la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apreciat mai ales
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
era sămânța sau harul locului, dar pepeni de mărimea celor pe care i-am avut acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost pentru noi orezăria. Pe terenul comun, tot un dar al apelor, s-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva. Comanda subcentrului premilitar a fost trecută învățătorului Ion Dănăilă, trecere de care nici eu n-am fost străin. De asemeni, pentru a-l scoate din provizoratul direcției școlii pe Dobru, care avea numai defi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]