2,936 matches
-
desființate definitiv și au fost create condițiile proprice apariției statelor mici. Henric s-a autoexilat la rudele sale din Anglia. În 1189, Frederic a cedat tronul fiului său cel mai mare, Henric și a preluat conducerea celei de-a treia cruciade. După ce a obținut însă două victorii semnificative, s-a înecat în râul Salef din Asia Mică în 1190. După anexarea Siciliei în 1189 la coroana imperială, prin căsătoria lui Henric al VI-lea cu Constance, monstenitoarea ultimului rege normand, reconversiunea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
cu regii Castiliei și Aragonului, dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare, și cu unele regate latine din Orient, proiectul de recucerire a Pământului Sfânt și căsătoria unuia dintre frații săi cu o prințesă bizantină, după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papei.Dar moartea prematură a împăratului și dificultățile succesiunii sale au redat întâietatea pierdută papalității, îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să desăvârșească prin iniativele sale concepția teocratică. Fiul său minor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a avut în 1235, când Otto Copilul, nepotul lui Henric Leul, a fost numit duce de Brunswick și Lunenburg. Lupta cu papii pentru putere a continuat și a dus la excomunicarea lui Frederic în 1227, anulată după ce a condus o cruciadă în Țara Sfântă în anii 1228-1229, obținând Ierusalimul după cum jurase când devenise împărat. În 1228 a izbucnit un conflict între Frederic al II-lea și fiul său, Henric al VII-lea. Fiul său rebel a fost înfrânt și întemnițat, însă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Ecartul definitiv dintre Italia și Germania va răpi imperiului orice posibilitate de a mai constitui o unitate. Aflat într-un conflict permanent cu papalitatea, a fost excomunicat de Papa Grigore al IX-lea în 1227. Excomunicarea a fost ridicată în urma cruciadei din Țară Sfânta. În 1239, conflictul s-a acutizat, Frederic al II-lea fiind excomunicat și depus de două ori, în 1239 și în 1245. Pe 13 decembrie 1250, Frederic al II-lea a murit, deschizând o îndelungată criză de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
păstrat simboluri catolice cum ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de o posibilă cruciadă catolică împotriva Angliei "eretice". Regina a căutat o soluție care să nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților englezi. Dar nu tolerează puritanii extrem de zeloși care cer reforme radicale. Parlamentul începe în 1559 o legiferare pentru înființarea unei
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
cu Emiratul Karaman din Anatolia în August 1444, a cedat tronul fiului său Mehmed al II-lea, care avea doisprezece ani. În ciuda tratatului de pace, Ungaria a colaborat cu Veneția și Papa Eugen al IV-lea să organizeze o nouă cruciadă împotriva otomanilor. La aflarea acestei vești, Murad a fost chemat să reia tronul de fiul său. Deși Murad inițial a refuzat vehement această ofertă pe motiv că nu mai este el sultanul, a fost convins de fiul său, care la
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
după proclamarea Republicii Turcia, orașul a fost redenumit în Istanbul. În cei aproximativ 1 000 de ani de existență a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul a fost măcinat și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 „imperiul” era
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 „imperiul” era format doar din orașul în sine și o porțiune a Peloponezului din jurul cetății Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supraviețuit pe coasta Mării Negre. Mehmed, al cărui străbunic Baiazid construise o fortăreață pe malul asiatic al Bosforului, numită "Anadolu Hisarı", a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influența turcă asupra
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
propagandă masivă a fost lansată de unele grupuri antiunioniste din Constantinopol, iar populația era divizată cu animozitate. Un rol major l-a avut și ura etnică latentă dintre greci și italieni, cauzată de controlul italienilor asupra economiei bizantine. A patra cruciadă din 1204 a avut de asemenea un rol major și până la urmă Uniunea s-a destrămat, spre marea dezamăgire a Papei Nicolae al V-lea și a Bisericii Romano-Catolice. Chiar dacă Papa Nicolae al V-lea cerea cu mai multă hotărâre
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
de furia turcilor se datorează în principal topografiei orașului la acea dată. Departe de apogeu, Constantinopolul era în regres ca număr de locuitori în urma unei epidemii de ciumă bubonică, dar mai ales ca urmare a dezastrului provocat de a patra Cruciadă cu două secole mai devreme. Așadar, orașul era în 1453 doar o serie de sate fortificate, separate de câmpuri largi, totul fiind încercuit de zidurile lui Theodosian, ridicate în secolul al IV-lea. După ce otomanii au reușit să treacă de
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
sub control și a intrat în oraș într-o procesiune ceremonială în care populația locală i-a oferit flori ca felicitări. Prima lui impresie a fost că orașul era în paragină, situație care începuse după cucerirea acestuia în a patra Cruciadă, dar care era datorată și reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe măsură ce imperiul lui se reducea din ce în ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani și mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
și vestea armistițiului și ordinul de a abandona teritoriul ocupat. El a răspuns telegrafic „mă supun” (în ). Veneția a fost cedată Italiei și Garibaldi a redevenit un simplu cetățean, retrăgându-se din nou la Caprera. Garibaldi și-a reluat rapid cruciada pentru cucerirea Romei. El a înființat asociații pentru a strânge fonduri și a ținut discursuri cu un pronunțat caracter anticlerical. Conspiratorii romani l-au solicitat și la 22 martie 1867, el și-a reluat titlul de general care îi fusese
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Astfel, la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea Suceava, care a început a fi asediată. Totuși, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră. După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1 1221 și la Cruciada a V-a din Egipt . După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau regiunea vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui Ernest cel Valoros. La 13 octombrie 1014, Henric I a transportat la Melk rămășițele Sfântului Colman, fiu de rege irlandez, mort ca martir (atunci când a plecat într-o cruciadă în Țara Sfântă, el a fost considerat spion, capturat la Stockerau, în apropiere de Viena, și spânzurat). La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, înlocuindu-i pe canonicii Capitlului care erau
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
al domnitorilor români este consemnat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, al cărui serviciu de contraspionaj a furat scrisorile cavalerului burgund Guillebert de Lannoy care venise în Moldova, ca spion al ducelui de Burgundia, pentru a pregăti terenul unei noi cruciade, la începutul secolului al XV lea. În anul 1865, Marele Stat Major a creat, după modelul francez, „Secția a II-a”, considerată primul serviciu de informații al armatei române, unitate care se ocupă cu culegerea și analizarea informațiilor cu caracter
Serviciu secret () [Corola-website/Science/303613_a_304942]
-
sfârșitul secolului al XII-lea. Din 1300, sub împăratul Theodor Svetoslav, Bulgaria și-a recuperat puterea, dar spre sfârșitul secolului al XIV-lea statul avea să se dezintegreze în mai multe principate feudale, cucerite până la urmă de către Imperiul Otoman. O cruciadă polono-ungară, condusă de Vladislav al III-lea al Poloniei și Ungariei și Iancu de Hunedoara, cu scopul de a elibera Balcanii, a fost zdrobită în 1444, în bătălia de la Varna. Cele cinci secole de dominație otomană au fost caracterizate prin
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
despotismului în forma dominației Papalității, (care combina autoritatea politică și spirituală, stare de fapt care nu a caracterizat civilizația greacă în niciunul dintre stadiile sale de existență), a dus la o ruptură între lumile apuseană și răsăritean-grecească. Marea Schismă și cruciada a patra a adâncit această ruptură. De atunci, vestul medieval este limitat la creștinismul occidental, grecii și alte popoare est-europene neaflate sub autoritatea papilor nefiind incluse în occidentul medieval. Forma creștinismului bizantin, ortodoxia, este mai legată de răsăritul Europei decât
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
Hattin, grație geniului militar și strategic al lui Saladin. Pe 2 octombrie 1187 Saladin a intrat în Ierusalim. Nu la mult timp după aceste victorii succesive, va intra în luptă împotriva lui Richard Inimă-de-Leu în contextul celei de-a treia cruciade. Pe 8 iunie 1181 monarhul englez debarcă la Acra, alăturându-i-se în luptă lui Filip August. Pe 12 iulie 1191 Acra a capitulat, urmând ca și Jaffa să cadă în mâinile cruciaților spre sfârșitul aceluiași an. Richard Inimă-de-Leu nu
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
un negustor musulman in 1187, sclavă pentru care nu a putut plăti decat 90 de dinari din cei 100 pe care îi pretinsese negustorul, resursele sale financiare fiind epuizate în urma campaniilor militare, așa cum spune Ali ben ʿAbdullah al- Ghuzuli. În timpul cruciadelor francii căzuți prizonieri au contribuit la construirea de fortificații, folosindu- și experiența în materie de contrucții la ridicarea acestora. De asemenea, comerțul cu arme și muniție a constituit un aspect important al relației cu lumea occidentală, Saladin permițându- le negustorilor
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
și a întemeiat un regat normand care cuprindea aproximativ aceleași teritorii ca Regatul celor două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred au participat la prima cruciadă. Regele Roger al II-lea a fost un protector al culturilor arabă și bizantină. În 1221, suveranul acestui regat normand a devenit împăratul german Friedrich al II-lea, regatul devenind astfel provincie a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. După
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară. Dinastia normandă a Plantageneților s-a sfârșit în tragicul război al celor două roze, început după dezastruosul „război de o sută de ani”. Cu istoria
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
d.Hr., aceasta a devenit o provincie separată cu capitala la Larissa. A rămas în cadrul Imperiul Roman până în secolul al XIII-lea, când o mare parte din ea era controlată de păstorii vlahi (vezi Valahia Mare). În urma celei a patra cruciade, Tesalia a căzut sub dominața Regatului de Salonic, însă în 1215 a fost cucerit de Teodor Komnenos Doukas, devenind unul dintre teritoriile acestei familii. Dinastia a dispărut în 1318, și a fost urmată de o perioadă de dominație bizantină și
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
restul Asiei și Africii. Navigația în nordul Oceanului Atlantic, până în Islanda și Groenlanda, inclusiv descoperirea fără urmări a țărmului nord-estic al Americii de Nord, era practicată în secolele X-XV aproape numai de popoarele scandinave. Lărgirea contactelor dintre occident și orient ca urmare a cruciadelor, ca și încercările de a găsi noi drumuri pentru comerțul apusean cu Asia și cu Orientul Îndepărtat și a stabili relații cu mongolii, în vederea luptei împotriva musulmanilor, au stat la baza desfășurării unor călătorii ale europenilor în Asia între secolele
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]