2,036 matches
-
întîlni cu cruciații, Warner a participat la escortarea acestora înapoi, de-a lungul coastei. Totuși, Warner și ceilalți membri ai escortei au fost prinși într-o ambuscadă de către locuitorii teritoriului din jurul Antiohiei pe drumul de întoarcere spre tabăra cruciată. După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul, iar Warner a făcut parte din cea de a cincea diviziune a armatei care l-a atacat pe Kerbogha. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
de întoarcere spre tabăra cruciată. După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul, iar Warner a făcut parte din cea de a cincea diviziune a armatei care l-a atacat pe Kerbogha. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner a fost unul dintre puținii care au rămas în Orașul Sfânt alături de Godefroy. Când acesta din urmă s-a îmbolnăvit în 1100, Warner și Tancred de Taranto pregăteau asediul asupra Haifei alături de o flotă
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
23 iulie. Guillaume considera că această moarte a constituit o răzbunarea pentru refuzul acceptării pretenției lui Daimbert, deși alți susținători ai lui Godefroy au continuat să dețină turnul până la sosisrea lui Balduin, astfel încât orașul a rămas sub stăpânirea seculară a cruciaților. Albert precizează că Warner "a fost înmormântat cu onoare și conform obiceiului creștinesc în valea lui Iosafat, la intrarea în biserica Sfintei Fecioare Maria." Tot Albert de Aachen îl apreciază pe Warner ca fiind "un soldat ireproșabil în arta războiului
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
Sfântă. S-a zvonit că, înainte de a pleca, Richard i-ar fi oferit lui Tancred o spadă care pretindea că ar fi fost celebra Excalibur, în scopul de a se asigura de prietenia acestuia. Reușind să se elibereze de prezența cruciaților, Tancred a fost apoi confruntat cu o amenințare dinspre nord. În aprilie 1191, sosiseră la Roma, Henric și Constanța pentru a fi încoronați ca împărat și împărăteasă de către papa Celestin al III-lea, iar acum perechea imperială se îndrepta către
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
când cu Regatul armean din Cilicia către nord-vest. El nu număra mai mult de 20.000 de locuitori în secolul al XII-lea, dintre care majoritatea era formată din armeni și greci, alături de câțiva musulmani în afara orașului Antiohia. Cei mai mulți dintre cruciații stabiliți acolo erau de origine normandă din sudul Italiei, ca și primii conducători ai principatului (care erau membri ai dinastiei Hauteville). Atunci când Balduin de Boulogne și Tancred de Taranto s-au îndreptat spre zona din răsăritul Asiei Mici, unde au
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
care a început asedierea orașului, din octombrie 1097, sub comanda normandului Boemund de Taranto. Cu cele peste 400 de turnuri ale sale, orașul era aproape impenetrabil. Ca urmare, asediul a durat pe tot parcursul iernii, cu multe impedimente întâmpinate de cruciați, care ajunseseră în situația de a se hrăni cu carnea propriilor cai sau, potrivit legendei, cu trupurile camarazilor lor căzuți în luptă. Cu toate acestea, Bohemund a convins pe gardianul unuia dintre turnuri, un armean creștin pe nume Firouz, să
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
în situația de a se hrăni cu carnea propriilor cai sau, potrivit legendei, cu trupurile camarazilor lor căzuți în luptă. Cu toate acestea, Bohemund a convins pe gardianul unuia dintre turnuri, un armean creștin pe nume Firouz, să permită intrarea cruciaților în cetate. Acest lucru s-a întâmplat în 3 iunie 1098, urmat fiind de masacrarea musulmanilor. La numai patru zile după aceea, o armată a musulmanilor din Mosul, sub conducerea lui Kerbogha, a ajuns în zonă, astfel încât creștinii s-au
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
o armată a musulmanilor din Mosul, sub conducerea lui Kerbogha, a ajuns în zonă, astfel încât creștinii s-au transformat din asediatori în asediați. Împăratul bizantin Alexios I Comnen se afla pe drum pentru a veni cu o armată în sprijinul cruciaților, însă a făcut cale întoarsă în fața zvonurilor privind recucerirea orașului de către musulmani. Cu toate acestea, cruciații au rezistat asediului adversarilor, cu sprijinul unui mistic numit Petru Bartolomeu din Marsilia. Acesta pretindea că ar fi fost vizitat de Sfântul Andrei, care
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
s-au transformat din asediatori în asediați. Împăratul bizantin Alexios I Comnen se afla pe drum pentru a veni cu o armată în sprijinul cruciaților, însă a făcut cale întoarsă în fața zvonurilor privind recucerirea orașului de către musulmani. Cu toate acestea, cruciații au rezistat asediului adversarilor, cu sprijinul unui mistic numit Petru Bartolomeu din Marsilia. Acesta pretindea că ar fi fost vizitat de Sfântul Andrei, care i-ar fi spus că lancea cu care fusese împuns Mântuitorul pe când se afla pe Sfânta
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Bartolomeu însuși. Deși pare cel mai probabil ca Petru să fi implantat lancea acolo anterior (chiar și legatul papal Ademar de Le Puy considera că ar fi fost vorba de o farsă), episodul a fost în măsură să ridice moralul cruciaților asediați. Cu nou descoperita relicvă în frunte, Bohemund a pornit să se confrunte cu Kerbogha, care a fost înfrânt în mod miraculos — miraculos potrivit cruciaților, care pretindeau a fi văzut o armată de sfinți coborându-se pentru a-i ajuta
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
ar fi fost vorba de o farsă), episodul a fost în măsură să ridice moralul cruciaților asediați. Cu nou descoperita relicvă în frunte, Bohemund a pornit să se confrunte cu Kerbogha, care a fost înfrânt în mod miraculos — miraculos potrivit cruciaților, care pretindeau a fi văzut o armată de sfinți coborându-se pentru a-i ajuta pe câmpul de luptă. A fost o îndelungată dispută asupra persoanei căreia să îi revină controlul asupra Antiohiei. Bohemund, sprijinit de ceilalți normanzi au avut
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
în Italia, și își dorea continuarea unei poziții independente în noua sa posesiune; ca urmare, el nu a căutat să primească titlul princiar din partea împăratului bizantin (față de care depusese jurământ de supunere pe când se aflase la Constantinopol, ca și ceilalți cruciați), și nici din partea nimănui care să îi impună obligațiile feudale. Între timp, o epidemie necunoscută s-a răspândit în tabăra cruciaților, una dintre victime fiind legatul Ademar de Le Puy. Primul principe de Antiohia, Bohemund I a fost capturat în urma
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
titlul princiar din partea împăratului bizantin (față de care depusese jurământ de supunere pe când se aflase la Constantinopol, ca și ceilalți cruciați), și nici din partea nimănui care să îi impună obligațiile feudale. Între timp, o epidemie necunoscută s-a răspândit în tabăra cruciaților, una dintre victime fiind legatul Ademar de Le Puy. Primul principe de Antiohia, Bohemund I a fost capturat în urma unei bătălii contra danișmenizilor în 1100, regent devenind nepotul său de frate Tancred. Acesta a extins granițele principatului, cucerind orașele Tarsus
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
I Comnen la Dyrrachion în 1108, fiind silit de basileu să semneze tratatul de la Devol, în virtutea căruia Principatul de Antiohia se supunea Imperiului Bizantin până la moartea lui Bohemund; de altfel, Bohemund promisese încă din 1097 ca orice teritoriu cucerit de către cruciați (cu excepția Palestinei) să fie retrocedat Bizanțului. De asemenea, Bohemund a atacat Alepul alături de Balduin I și de contele Josselin I de Edessa; atunci când Balduin și Josselin au fost capturați, Tancred a devenit regent și în Edessa. Bohemond l-a lăsat
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
revenit în Italia, unde a murit în 1111. Împăratul Alexios dorea ca Tancred să restituie integral Principatul de Antiohia Bizanțului, însă Tancred avea de partea sa pe contele de Tripoli și pe regele Ierusalimului; de fapt, Tancred fusese unicul conducător cruciat care refuzase în 1097 să jure retrocedarea teritoriilor cucerite către Alexios (cu toate că niciunul dintre ceilalți cruciați, cu excepția lui Raimond de Saint-Gilles, nu și-a ținut promisiunea). Tancred a murit în 1112 și a fost succedat de către Bohemund al II-lea
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Principatul de Antiohia Bizanțului, însă Tancred avea de partea sa pe contele de Tripoli și pe regele Ierusalimului; de fapt, Tancred fusese unicul conducător cruciat care refuzase în 1097 să jure retrocedarea teritoriilor cucerite către Alexios (cu toate că niciunul dintre ceilalți cruciați, cu excepția lui Raimond de Saint-Gilles, nu și-a ținut promisiunea). Tancred a murit în 1112 și a fost succedat de către Bohemund al II-lea, fiul lui Bohemund I, care, fiind minor, a fost trecut sub regența nepotului lui Tancred Roger
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
sub bizantini, scurta dominație sasanidă persană și sub califii arabi, localitatea s-a micșorat în mare măsură. După documente păstrate în Gheniza din Cairo, comunitatea evreilor a mai dăinuit la Tzipori cel puțin până în secolul al X-lea. În epoca cruciaților a fost ridicată aici o biserică. De la "izvoarele Sepphoris" au pornit la drum în anul 1187 cruciații conduși de Guy de Lusignan pentru a-l înfrunta pe Salah ad-Din în Bătălia de la Hattin. În 1263 localitatea a fost cucerită de
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
După documente păstrate în Gheniza din Cairo, comunitatea evreilor a mai dăinuit la Tzipori cel puțin până în secolul al X-lea. În epoca cruciaților a fost ridicată aici o biserică. De la "izvoarele Sepphoris" au pornit la drum în anul 1187 cruciații conduși de Guy de Lusignan pentru a-l înfrunta pe Salah ad-Din în Bătălia de la Hattin. În 1263 localitatea a fost cucerită de mamelucii conduși de sultanul Beibars. Sub stăpânirea arabă-musulmană denumirea locului s-a arabizat în Safuriye. În anul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe. Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa Maria, patroana sfântă a Ordinului. Ordinul fusese creat în Acra (pe teritoriul Israelului din zilele noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia. Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) si Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a fost mutat
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
suprafață plată. Reforma monetară a lui Alexios Comnenul a avut în vedere schimbarea totală a sistemului monetar roman de răsărit. Noul sistem monetar cuprindea trei nominaluri: perperul (nomisma hyperperon / hyperpyron), asprul ("aspron trachy") și stamena (nomisma hystamenon). Cu prilejul sosirii cruciaților participanți la cruciada I (1096-1099) Alexie a emis o a patra monedă, tetartera (nomisma tetarteron) pentru cheltuieli mărunte. Tetartera avea formă plată, doar perperul, asprul și stamena aveau formă concav-convexă. Se poate afirma că primele două nominaluri (perperul și asprul
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
orașul Sebastia a decăzut, el fiind amintit ca „„orășel” în scrierile lui Eusebiu din Cezareea. În 636 ea a fost cucerită și distrusă de arabi. În vremea cuceririi cruciate în 1099 Sebastia era un mic sat, având o mănăstire. Ulterior cruciații au transformat-o într-un loc de pelerinaj, în virtutea unei legende după care aici a fost îngropat capul lui Ioan Botezătorul. Ei au înălțat aici un sanctuar, cuprinzând un palat episcopal și o biserică impunătoare închinată lui Sf.Ioan Botezătorul
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al-As, care a cruțat locuitorii și bunurile lor în schimbul unui impozit de tip capitație. După mărturia lui Al Mukaddasi a făcut parte din provincia Djund Filistin. În vremea Regatului Ierusalimului înființat de cruciați Sebastia era sediul unui episcop catolic. Prin 1184 a fost recucerită de musulmanii sub conducerea lui Saladin (Salah ad Din). Cucerirea definitivă de către mameluci sub conducerea guvernatorului Damascului, Ladjin, a avut loc prin anul 1287. Ea este menționată în scrierile
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
ca o fortăreață. Unele detalii, ca de pildă,capitelurile gotice în formă de frunze de acantă au fost extrase și duse în 1897 la Muzeul Arheologic din Istanbul. În incinta vechii catedrale se mai pot vedea câteva statui din vremea cruciaților. În nava originală se află două structuri mai moderne, una din ele acoperind o criptă despre care tradiția zice că este mormântul lui Ioan Botezătorul. o cameră cu pereții de sticlă și niște săli în piatră (dedesubtul unor camere hoteliere
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
este o expansiune a jocului video de strategie, lansată în 2007. A fost creat de Creative Assembly, ca o combinație între strategie pe runde și bătălii tactice în timp real. Jocul conține 4 campanii diferite între ele: Britania, Cruciații, Cavalerii Teutoni și Americanii. Campania britanică pare o reeditare a din jocul original, , este totuși destul de diferită. Invazia vikingilor era plasată în epocile întunecate, când o duzină de facțiuni încercau să distrugă un centru de putere. Campania nouă a britanicilor
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
dezvoltă teritoriile proprii și a ține piept în același timp armatelor care atacă în continuu. Fortărețele au un rol foarte important în această campanie, fiind de fapt mini-castele care ajută mult la apărarea unor teritorii de mai mare întindere. Campania cruciaților acoperă o perioadă controversată a istoriei, deși puteți jucă ori cu cruciații, ori cu inamicii lor egipteni sau turci. Această pare să fie o campanie de o dificultate mai mică, întrucât se desfășoară la o scară mai mică. De asemenea
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]