8,691 matches
-
L-am urât pe Dumnezeu. Pentru că voia Domnului nu era după voia mea. — Am avut chiar și clipe când L-am tăgăduit pe Dumnezeu. Pentru că Domnul nu ținea seama de voința mea. — N-am luat seama la dorința mea de cucerire și la trufia mea, ci m-am semețit zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare cu glas răgușit, iar la sfârșit făcu semnul crucii. — Fii liniștit. Mergi în pace! Auzind cuvintele acestea, Velasco își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
omorâm străinul și să terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu băutură pe câmpul Înghițit de beznă. Polițistul mai tânăr răsfoi pașaportul, cercetând diferitele ștampile de intrare și ieșire, Anglia, SUA, Franța cu o proaspătă cucerire, Bali cu altă cucerire, Canada la schi, la Whistler, Bermude, pentru o conferință În fața unui club de iubitori de câini putred de bogați, Anglia din nou, atunci când mamei lui, o femeie dificilă care le urâse pe toate femeile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu băutură pe câmpul Înghițit de beznă. Polițistul mai tânăr răsfoi pașaportul, cercetând diferitele ștampile de intrare și ieșire, Anglia, SUA, Franța cu o proaspătă cucerire, Bali cu altă cucerire, Canada la schi, la Whistler, Bermude, pentru o conferință În fața unui club de iubitori de câini putred de bogați, Anglia din nou, atunci când mamei lui, o femeie dificilă care le urâse pe toate femeile cu care fusese fiul ei, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anume transformarea Haosului în Cosmos prin actul divin al Creației. Muncind pământul sterp, nu făceau decât să repete actul zeilor care organizaseră Haosul dîndu-i o structură, forme și norme.2 Fie că este vorba de defrișarea unui ținut sălbatic, de cucerirea și de ocuparea unui teritoriu locuit de "alte" ființe omenești, luarea în stăpânire rituală trebuie oricum să repete cosmogonia. Din perspectiva societăților arhaice, tot ce nu este "lumea noastră" nu este încă o "lume". Nu te "înstăpînești" peste un teritoriu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înșelase. Un sfert de veac de agitație, conspirații și retorică revoluționară, crease o stare de spirit pe care nici un regim nu o putea mulțumi. Oamenii, învățați de șefii insurecției să se opună cu orice preț, își continuau opoziția și după cucerirea puterii. În primele zile ale Republicii victimele indignării revoluționare erau ușor de găsit: preoții catolici, călugării, seminariile, mănăstirile. Campania anticreștină dura, în Portugalia, de pe timpul Marchizului de Pombal. Și acum erau greu de convins mulțimile revoluționare, care străbăteau Capitala cântând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sale, Moartea doctorului Sidonio, care a denunțat fără vreo posibilitate de îndoială haosul criminal din nefericitul său creier. VII. RĂZBOIUL CIVIL Junta militară care se organizase încă din timpul vieții lui Sidonio Paes, își propunea să împiedece, cu orice preț, cucerirea puterii de către fracțiunile demagogice; adică, să împiedece reîntoarcerea la dezmățul căruia îi pusese capăt lovitura de stat de la 5 decembrie 1917. Junta militară nu intenționa, totuși, să păstreze multă vreme puterea pentru sine. Guvernul emanat din sânul ei sau controlat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare atât de lipsită de sens ca retragerea spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liberă să-și exercite opera chiar sub un regim democratic. Salazar își amintește, în A minha resposta, de ideile fundamentale ale acestei conferințe: "importanța secundară a formelor guvernului; democrația ca un fapt istoric, un curent cu neputință de depășit, o cucerire legitimă, perfect conciliabilă cu catolicismul; necesitatea de a influența asupra democrației..." Un biograf (Luiz Teixeira) subliniază următoarea frază: "O democrație nu poate dura dacă acordă privilegii unei clase în detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilă cu Biserica, istoria, politica și rațiunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toți catolicii vor vota pe candidații Centrului, sacrificând pe cei ai partidului din care fac parte. Căci scopul ultim al Centrului este să cucerească puterea politică și să apere interesele Bisericii, creștinând în același timp instituțiile țării. Program ambițios - această cucerire a puterii - în care ne îndoim că Salazar credea cu adevărat; el cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nenumărate sunt masele lucrătorilor, ale căror suflete se agită revoltate, înfometați fiind și însetați de dreptate". Și acești lucrători trec alături de Biserica Creștină sau se îndreaptă împotriva ei, "ca și cum distrugând în lume izvorul ordinii și al virtuții, s-ar asigura cucerirea Dreptății și a Păcii". Toate cuceririle proletariatului, dobândite fără să țină seamă de creștinism sau chiar împotriva lui, n-au adus pe pământ nici pacea, nici dreptatea. Dimpotrivă, " În prezența acestor mișcări care amenințau să înece civilizația modernă observăm că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suflete se agită revoltate, înfometați fiind și însetați de dreptate". Și acești lucrători trec alături de Biserica Creștină sau se îndreaptă împotriva ei, "ca și cum distrugând în lume izvorul ordinii și al virtuții, s-ar asigura cucerirea Dreptății și a Păcii". Toate cuceririle proletariatului, dobândite fără să țină seamă de creștinism sau chiar împotriva lui, n-au adus pe pământ nici pacea, nici dreptatea. Dimpotrivă, " În prezența acestor mișcări care amenințau să înece civilizația modernă observăm că, cu cât se extind cu atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se poate împlini decât având puterea, păstrînd-o și folosind-o cu pricepere ca cel mai sigur instrument al revoluției naționale. "A smulge puterea din mâinile clientelelor partidelor; a pune pe deasupra tuturor intereselor interesul tuturor - interesul național; a face Statul inaccesibil cuceririi de către minoritățile îndrăznețe și a-l păstra în permanent contact cu necesitățile și aspirațiile țării; a organiza națiunea, de sus în jos, cu diferitele manifestări ale vieții colective, de la familie la corpurile administrative și la corporațiile morale și economice, și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cultive în noile generații "orgoliul și gloria de a suferi". Și, cu obișnuita lui franchețe, adaugă: "Timpurile devin din ce în ce mai aspre... Vă spun că sunteți generația sacrificată, generația care trebuie să răscumpere..." Un ciclu istoric se încheie, asemănător ciclului încheiat prin cucerirea Romei de către barbari. Și atunci au fost oameni care "nu-și puteau imagina viața în viitorul care începea și credeau că sfârșitul Imperiului Roman însemna sfârșitul, civilizației sale și că după asta nu putea urma decât apusul lumii". Același lucru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bine virulența cu care se exprima sufletul unui hun pentru a se simți de două ori îngrijorat cu privire la o asemenea dezvăluire neprevăzută: pentru fată, expusă la o vânătoare necruțătoare din partea acelui asasin, și pentru că - i se părea lui - mirajul acelui cuceriri reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată regiunea. însă primul dintre motive îi dădea cea mai mare îngrijorare. Strângând din pumni și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce curgea pe sub zidurile sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile sale de cucerire. Mesajul lui Utrigúr nu-i lăsase loc pentru reticențe ori interpretări libere: trebuia să se unească în cel mai scurt timp cu gepizii și să se îndrepte către miazănoapte pe drumul spre Cenabum Aureliana, unde trebuia să se întâlnească toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dezamăgire. Scârțâitul carelor pe vechiul drum, strigătele războinicilor, galopul înainte și înapoi al curierilor de-a lungul coloanei nu aveau darul să-l smulgă din gândurile sale sumbre. Nu doar era constrâns să renunțe la a duce până la capăt cucerirea Sapaudiei, ci o părăsea chiar și fără să fi putut să-i pedepsească pe burgunzi pentru devastarea taberei sale; îi rămăseseră ceva mai mult de două treimi din războinicii ce îi adusese acolo, dintre care nu puțini suportau acum umilința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-ar fi dovedit utili romanilor pe câmpul de luptă, ar fi fost în schimb de mare ajutor regelui hunilor, dat fiind că îl puteau conduce printr-un teritoriu necunoscut lui, asigurându-i susținerea armatelor și ajutându-l puternic la cucerirea cetăților. Sebastianus se mulțumi să constate cu amărăciune că faptul că trebuia să se facă apel la asemenea aliați era dovada cea mai bună a decăderii în care se zbătea un imperiu odată glorios. Descoperiră că fiecare dintre ei provedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă ploua cu ropot mare. Sebastianus hotărî că venise momentul să se retragă și discuția se încheie acolo. A doua zi de dimineață, ieșind în curte, regăsiră soarele. După ce îi lăsă lui Maliban timp să-și ia rămas bun de la cucerirea sa din seara trecută, o apucară din nou pe vechiul drum militar; în ziua aceea, profitând de timpul frumos, străbătură o distanță aproape de două ori mai mare. Conștient că avea puțin timp la dispoziție ca să-și îndeplinească misiunea, Sebastianus pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încurajările acesteia. Motivul are și o altă funcție, aceea de a tampona impulsurile erotice ale bărbatului, mereu în căutarea unor obstacole (" Nimeni nu iubește când nu speră măcar inconștient să fie iubit"), ca să nu treacă la aplicarea planului său de cucerire. În momente de posibilă expansiune erotică, "implacabila cronologie" apare ca un tranchilizant sufletesc și ca un macaz epic. Tea-ma experimentării presupune bucuria amânării, iar arta de a amâna este - consideră E. M. Forster - chiar principiul romanului. Este un joc subtil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate aceste presupuse tactice greșeli, rușii erau Înfrânți!! Încă odată domnilor, cu riscul de-a repeta, precizez: nu armatele rusești au Întors pozitiv soarta războiului...!! Fără introducerea masivă de armament american astăzi - Rusia - era una din provinciile Imperiului Nazist German!! Cucerirea lumii se contura...!! Vis de mareție...!! Ah politica asta, sabie cu două tăișuri...!! Până mai ieri, pericolul nazist german, astăzi pericolul comunist...!!” „În mod sigur, lumea liberă nu se va lăsa prea ușor amăgită...!!” - afirmă Nando convins de ce spune. Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
felul de construcții În toate colțurile lumii...Unele oferte erau suficient de tentante, mai ales bine plătite totuși, fu nevoit să refuze Întrucât mai avea de rezolvat unele aspecte ale vieții lui particulare. Îndrăgostit până În vârful urechilor, datorită recentei sale cuceriri, Tony Pavone o instală pe Atena În biroul său unde se ocupa de Întocmirea pontajelor de sfârșit de lună, de Întocmirea bonurilor de materiale, corespondența cu beneficiarii, o mai inițiase de felul cum trebue Întocmit o documentație pe categorii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stau În picioare...!” Schimbă cu Șeful Șantierului unele cuvinte banale, apoi ca din Întâmplare Întoarse capul către Tony Pavone, scoțând o exclamație de uimire. „Nemaipomenit. Dece te-ai Îmbrăcat la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate și de facilitățile domestice locale. Fără puterea de la Miazănoapte, fără minele, industriile sale, lumea n-ar fi atins niciodată uimitoarea ei formă modernă. Și lăsându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sânge. Iată-l pe Stalin, pentru care premiul cu adevărat mare al puterii era să se bucure nestânjenit de crimă. Marea bucurie de a mistui răsuflarea din nările oamenilor, Înghițindu-le fețele ca Saturn. Asta părea să Însemne cu adevărat cucerirea puterii. Sammler se legă la șireturi - continuă să se Îmbrace. Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de sinele de pe sticlă, față În față cu el. Iar În partea de mijloc a societății era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăsat convinsă și seara a fost un dezastru. Mai târziu, Sheba a descoperit că ea și Connolly campaseră într-o zonă frecventată de homosexuali. Bărbatul care îi deranjase nu era un Peeping Tom, ci un Lothario pidosnic în căutarea unei cuceriri. Totuși, Sheba a rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]