3,596 matches
-
o perdeluță albă peste fâșia de geam mat din mijloc. Iar de perdeluță era prins cu ace un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două cărți, ― Le-am primit azi-dimineață de la Paris și am fost atât de cufundată în conferința aceea a mea, încît am uitat de ele. Erau două exemplare din L'Inde avec les Anglais a lui Lucien și, fiind trimise de editor, nu aveau nici un fel de dedicație. ― Una e a d-tale, spuse Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și zâmbi încurcat. Inima începu să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum să trimită o sclipire luminoasă și șăgalnică a ochilor - ca o propunere de reîmprietenire - spre tânăra doamnă ce stă ursuză, greoaie în celălalt colț al salonului ! Cu atât mai bine, cu cât ea nici nu pare să o observe... Cufundată în gânduri, Sophie frisonează sub șalul alb de mătase. în ciuda ochilor ei bulbucați, a buzelor cam subțiri, în ciuda destulelor imperfecțiuni și chiar a sarcinii înaintate, nu a încetat să fie atrăgătoare. Și, simțind, ca orice femeie, că este privită, întoarce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ecoul unei vagi îndoieli : nu s-ar fi cuvenit să-l privesc cu mai multă îngăduință pe acest tânăr cultivat, de o politețe indiscutabilă ? Am tranșat, trăgându-mă mai departe de el, având justificarea că el tot nu observă, fiind cufundat în lectură, dar tocmai în acel moment am auzit : pardon ? Se poate ? Junele politicos și-a adunat ziarele și le-a îngrămădit pe genunchii pantalonilor șifonați, iar eu a trebuit să mă trag spre el ca să fac loc unei doamne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a becurilor stradale. La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fratele mai mare al lui Alex, ucis în război, și care acum nu mai era decât o nălucă, o umbră, fără nici un loc în gândurile ei, cu excepția momentelor când îi vedea imaginea pe perete. Își întoarse privirea de la tablou. Papucul, cufundat în trecut, locul de meditații al lui Alex, era o mașină a timpului. Dar trecutul după care tânjea ea era doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văd eu o biserică. — Ți se oferă atâtea bunuri prețioase și toate gratis! Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide! Vino la bazar! Roșu e păcatul, roșu e sângele răscumpărării. Spală-te în sângele mielului, cufundă-te și înoată în mântuire. Cândva ai știut toate lucrurile astea. Amintește-ți-le acum, fii ca un nou născut, naște-te din nou, fii iertată, fii salvată! — Dincolo de groapă nu te mai așteaptă nimic. — Împărăția Domnului e aici, spuse preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În timp ce se îndepărta, cu rigiditatea demnă a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
solitudine. În vasta întindere a Băii Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau atent, cu scopul de a-și descoperi prietenii, alții înotau sistematic, alții înotau lungime după lungime, fără să vadă nimic, ținându-și capetele cufundate în apă caldă. Alex, înotând alene pe centrul bazinului, se întâlni nas în nas cu Adam. Se prinseră în brațe, râzând. Pe uscat, trupurile lor nu puteau comunica. Alex nu-și săruta niciodată nepotul, niciodată nu-l atingea. În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contemplă o clipă cu stupefacție și admirație, apoi hotărî să se ducă jos și să-i arate și lui Emma. Coborî scara cu eleganță și își făcu apariția în birou. — Așa-i că-mi stă bine? Emma continua să fie cufundat în lectură. Citea următoarele: „Luther nu a făcut decât să avanseze oarecum pe drumul deschis, înaintea lui, de Wyclife și Ian Huss. Teologia lui e o continuare a teologiei dizidente din Evul Mediu; străbunii lui au fost marii eretici ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde ar atinge rădăcinile dificultăților și unde ar învăța să gândească într-un chip cu totul nou. Percepea uluitoare similitudini, conexiuni orbitor de luminoase, probleme aparent total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era cufundat într-o liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul să primească o veste, pentru că Rozanov nu-i mai dăduse nici un semn de viață din dimineața plimbării lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera un ciudat ecou și Tom îl convinse pe Emma să cânte. Cântase motetul lui Blake. Emma băuse la prânz whisky și Riesling cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din spate. — Hattie, nu intra în panică... — E absolut scandalos. Să tragem toate storurile! Alex se întoarse de la fereastră, speriată și mânioasă. În salon ardea o singură lampă, în capătul din fund, dar cea mai mare parte a încăperii era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adus! Hattie trase cu furie și celălalt stor și îl propti cu o bară de lemn. Rămase locului privind în ochii pictați ai etern tânărului frate al lui Alex. Pe urmă, începu să plângă. Cu toate storurile lăsate, pajiștea se cufundă în întuneric, tocmai când George își croia drum prin grădină. Cineva se ridică de pe iarbă și-i oferi un pahar cu vin. Pearl îi spuse lui Hattie: Uite ce-i, dacă ești atât de amărâtă mă duc până afară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-a spus că glasul lui a putut fi auzit până la Blanch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridică de pe scaun. — Așază-te, te rog, te rog Hattie, mai stai un minut, așteaptă! Hattie se așeză din nou. Îi era foame. Cu o seară înainte nu mâncase nimic, nu voise decât să adoarmă cât mai repede, să se cufunde în moartea uitării, așa cum tânjea și la școală. Acum era surprinsă de ea însăși, de felul în care-i vorbise lui John Robert, de tonul ferm, aproape aspru pe care-l folosise. Dar își simțea mintea foarte limpede și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
riscul de a o schimba în vreun fel. Ar fi vrut, cum s-ar zice, să aprindă o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trepte. În timp ce calcula distanța necesară și își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în camera în care, de câtva timp, el și mama lui ședeau la lumina pâlpâitoare a focului din sobă. Era sâmbătă după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și rămase cufundat în beznă, Tom hotărâse, într-o frântură de secundă, să-și ducă totuși planul la capăt. Trupul lui, antrenat în calculele atente pe care și le făcuse, știa exact ce mișcări are de executat. Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]