16,541 matches
-
colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de antropologie Cultura ambalajului: politețe, prezentare și putere în Japonia și în alte societăți. Axată pe studiul strategiilor simbolice construite cu scopul dirijării afective, dar beneficiind de Witz-ul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a verbului sumu, a liniști, a fi de ajuns, a se încheia, tocmai asta: lucrurile nu se încheie aici, nu se încheie niciodată, chiar dacă sau cu atât mai mult tu îmi acorzi iertarea. Am iubit atunci limba aceasta. Mi-o dăruia pe ea, într-o așteptare despre care puteam să-mi închipui că nu se va sfârși niciodată. Insula De-aș putea să le arăt unui cunoscător/ Această lună, aceste flori, această noapte ce nu ar trebui irosite. Minamoto Nobuakira Soarele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vom ști niciodată cauza acestuia, n. m.)". Nimic însă nu poate egala focul catrenului zămislit de amorezul Gheorghe (cel angajat "de-a moaca" de banul C...), descoperit, ca din întâmplare, de Maria, cea căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mare victorie este, deja, dacă școlărița acceptă să-și scoată uniforma nu, nu de față cu el, ci alături, după ușă, pentru a se întoarce îmbrăcată într-un costum de baie, ce-i drept, decoltat, pe care i l-a dăruit seducătorul. Ea se uită tot timpul în jos și pledează, la fiecare rugăminte a lui, de a-și lăsa breteaua stângă pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării Toate suferințele oamenilor se trag din aceea că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că sublimul vers de mai sus mi-a fost inspirat (insolit afflatus de grad secund) de un obscur poet englez din secolul al XVIII-lea, care se autodefinea ca "afundat în transă sacră". Paul Valéry afirma odată că Pythia îți dăruiește numai primul vers; citindu-l însă pe James Grainger, fiindcă astfel se numește vizionarul cu pricina, poetul francez și-ar revizui radical opinia: de cele mai multe ori, Pythia nu-ți dăruiește decât impresia primului vers. Nefericitul Grainger a rămas în analele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în transă sacră". Paul Valéry afirma odată că Pythia îți dăruiește numai primul vers; citindu-l însă pe James Grainger, fiindcă astfel se numește vizionarul cu pricina, poetul francez și-ar revizui radical opinia: de cele mai multe ori, Pythia nu-ți dăruiește decât impresia primului vers. Nefericitul Grainger a rămas în analele literaturii doar ca autor al unora dintre cele mai proaste compoziții lirice în limba engleză (una dintre acestea se cheamă, sugestiv, Trestia de zahăr). De pomină este însă un incident
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lucrul pe ogoare. De o parte și de alta a pârâului se auzeau vocile fetelor care cântau, care mai de care mai frumos, pentru a spori voința în muncă și a mulțumi Tatălui ceresc pentru vremea bună ce le-o dăruiește. Din pădurea Suharău se auzea clar duioșia cucului cântându-și singurătatea. Magnolia era tare bucuroasă că aude strigătul cucului din față, ceea ce însemna că până la sfârșitul verii va avea numai succese. În primul rând se gândea că va trece printre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Magnolia ia loc pe jilț, Spiritul s-a bucurat, și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat un semicerc până la pământ semn că-i dăruiește inima din dragoste. Pentru o fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atras în mod special, pentru că în inima ei cele mai multe mistere se ascund și, fără să știu fără, să vreau, mă iscodesc citindu-mi gândurile cu durerile și bucuriile de fiecare zi ... Dacă noi, pământenii, am înțelege că pădurea, adevărata existență dăruită de Dumnezeu ca zestre, și nu singura, ne-am da seama că pădurea este o lume aparte și că acolo, dacă am dori să înțelegem, am descoperi o altfel de lume, o dimensiune cu destinație specială, o lume a șoaptelor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul mic, dăruite de Dumnezeu pentru a încălzi viața nord moldoveanului din Țara de sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească pașii din prezent cu multă înțelepciune, pentru a-i ferici pe cei din viitor. Eram crud și nu reușeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în lume am nevoie de un Tu. Nu doar de un Es, un alt lucru, un non-eu, dar de un alt eu, capabil de libertate, ajutor, bunătate și înțelegere, care în raportul personal devine un tu, care acceptă și totodată dăruiește încredere. Fără încredere, bucuria conviețuirii și colaborării nu este posibilă. Acest lucru este valabil, precum am ilustrat în capitolul precedent, pentru o viață profesională de succes, o politică eficientă, pentru o bună autoritate, organizații, instituții și îndeosebi pentru mediul personal
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
durerile sufletului și corpului, să depășească unele situațiile dificile, să înfrumusețeze viața noastră cotidiană? Ce ar însemna viața fără râs, care pentru seriosul Immanuel Kant este unul dintre cele trei lucruri, împreună cu somnul și speranța, pe care cerul le-a dăruit omului pentru a-i compensa neliniștile vieții? Vom vorbi despre aceasta, în capitolele privitoare la sensul și fundamentul vieții. Pas cu pas ne continuăm urcarea spirituală, despre care vorbeam la început: acum suntem încă pe colină, ajunși la problema lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în profunzimea ultimă, în fundamentul fundamentelor și îndreptată către scopul scopurilor. Dumnezeu ca nume pentru sensul-fundament al tuturor lucrurilor, cum spune Ludwig Wittgenstein în fragmentul jurnalului său, citat la începutul acestui capitol. Astfel, în ciuda tuturor incertitudinilor vieții, mi-au fost dăruite certitudinea și conștiința radicală. Așadar ar trebui să fie clar că încrederea de fond și încrederea în Dumnezeu evidențiază o structură asemănătoare. Nu privesc doar rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orice caz, nu ar pune niciodată la îndoială în mod conștient credința în faptul că există un singur Dumnezeu. Puterea vieții și celelalte puteri Pentru evrei, creștini și musulmani, Dumnezeu este Stăpânul tuturor este unica mare putere a vieții care dăruiește și conservă viața și toate lucrurile bune. De aceea se așteaptă de la oameni încredere și devotament. O astfel de credință severă, vitală, pasională, fără compromisuri în unicul Dumnezeu a putut să se afirme în Israel doar în secolul VII-VI
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare, dar și judecătoare. Un har ce dăruiește însă nu este disponibil. Ce este Spiritul "Sfânt"? Este Sfânt în măsura în care El, ca Spirit al lui Dumnezeu, este diferit de spiritul omului și al lumii sale, care nu este sfânt, și trebuie să fie considerat ca Spirit al unicului Sfânt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
păstrând ceea ce este bun. Eros și agapé Mulți teologi în cadrul reflecțiilor lor despre dragoste au făcut totul, fără a reuși, pentru elaborarea unei diferențe, din perspectiva lui Isus, între erosul senzual al grecilor și acea agapé dezinteresată, dragostea ce se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru agapé (lat. caritas). Sunt împotriva devalorizării și a demonizării erosului. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Desigur, pe bună dreptate, mulți catolici se așteaptă ca Biserica să privească într-un mod nou sexualitatea, fără teamă și mult mai favorabil omului, și să o interpreteze ca pe o forță a omului, creată și acceptată de Dumnezeu, ce dăruiește viața. Și Maria, mama lui Isus, venerată încă de la început în Occidentul latin, fusese considerată chiar și de Sfântul Toma d'Aquino, a avea păcatul originar (până în secolul XIII). Totuși, în această epocă, se atribuită cultului Mariei o tot mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și surorilor, patriotismul, iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani și Dumnezeu. În schimbul diferenței dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate, în același timp, să se dăruiască lui. În iubire, dorința, slujirea, jocul și fidelitatea nu se exclud reciproc. Puterea dragostei Isus însuși atât cât putem deduce din Evangheliile sinoptice folosește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate, în același timp, să se dăruiască lui. În iubire, dorința, slujirea, jocul și fidelitatea nu se exclud reciproc. Puterea dragostei Isus însuși atât cât putem deduce din Evangheliile sinoptice folosește foarte puțin termenii iubire și a iubi, în sensul de iubire față de aproape. Și totuși această
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să impună orice mărire salarială. Chiar și băncile pot, în anumite situații determinate nu este cazul unei legi generale -, să se folosească de puterea lor în avantajul altora, în special în avantajul binelui comun. Da, în cazuri izolate se poate "dărui" puterea, profitul, influența: "Cui vrea să te dea în judecată ca să-ți ia tunica, lasă-i și mantaua" (Mt., 5, 40). Legislatorul trebuie să realizeze o serie de pași pentru reîntoarecerea la guvernarea capitalismului, care deseori în ultimii ani a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
modernă: în schimbul "hormonilor stresului", al adrenalinei și cortizolului, corpul elimină "hormonii fericirii", endorfinele, cele ce relaxează. În ceea ce mă privește, râsului îi face concurență muzica, cunoscută ca cel mai dulce medicament. Pentru a echilibra grijile acestei vieți, cerul ar fi dăruit omului trei lucruri, cum afirmase chiar Kant: speranța, somnul și râsul. Speranța nu am abandonat-o niciodată, în ciuda tuturor problemelor mele cu Biserica. În casa noastră se râde des; în general cu toții avem o viață foarte grea, dar și fericită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se adresează în interviuri, în majoritatea cazurilor răspund zâmbind: "Într-o călătorie de lucru!". Iar acum adaug: "În orice caz, nu într-un azil". Sunt foarte convins că sunt responsabil până la ultima suflare de viața pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o. Este responsabilitatea mea, și nu a unui medic, preot sau judecător. În acest sens, în 1995, în cartea publicată cu Walter Jens, Menschenwürdig sterben ( Despre demnitatea de a muri), am scris și Plädoyer für Selbstverantwortung (Discurs în favoarea responsabilității personale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
treilea, cel chinez, având caracter sapiențial (confucianismul, taoismul): din valorile lor spirituale, profunzimea lor mistică și concepția despre lume și despre om, care se moștenește de secole; tot mai mult, dimpotrivă, aceleași trei religii profetice, atingând moștenirea lor inepuizabilă vor dărui altora experiențele lor spirituale, departe de orice tip de colonialism religios, de orice aroganță triumfalistă și de orice devalorizare și monopolizare spirituală. Nu o lume ideală a religiilor, dar religii care pot trăi în pace fără a renunța la propriul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]